Puţin după ora 3 antemeridian, când felinarele se sting de plicitiseală, pe stradă apar animalele dispărute. Câteva pot fi recunoscute, cum ar fi dropia, nagâţul de stepă şi culicul mic, majoritatea însă nu au nume omenesc oficial. Cel puţin aşa cred, nu sunt paleozoolog, dar bănuiesc că elefantul cu şaptesprezece colţi, sau musca extrem de dulce (ca să dau doar două exemple) nu au apucat să fie înregistrate. Aceste fundături ale evoluţiei, căi abandonate şi uitate, par a se scurge dinspre Piaţa Romană şi Dorobanţi, în coloane înghesuite, către bdul Ştefan cel Mare şi Lascăr Catargiu, cel puţin de unde le văd eu. Tropăie grăbite, fâlfâie în spirale mari, se târăsc, răgând, guiţând, mugind melancolic. De fapt, nu ştiu dacă melancolic, aşa zic eu pentru că sunt dispărute, dar ar putea avea alt motiv.
Din câte ştiu eu, când asemenea vaste mişcări animaliere au loc, ele sunt deobicei produse de iminenţa unui cataclism, cutremur, vulcan, uragan, meteorit, rupere de calotă glaciară, etc. Deduc de aici că la fiecare crăpat de zori, undeva la mare adâncime, se petrece ceva, care le goneşte pe bietele creaturi. Trebuie să fie un fel de sfârşit de lume. Şi într-adevăr, dimineaţa totul pare nou şi proaspăt.
Aha. Iar ai baut whisky de contrabanda.
😀
@Turambar: mai încet, te rog, mă duare capu
Ai uitat sau nu ai vazut animalele pe doua roti, imbracate in costume de piele, repezindu-se de niciunde si ajungand, de nerecunoscut, in Floreasca, unde dresorii in alb incearca sa le re-asambleze trupurile.
Ai uitat sau nu ai vazut animalele dolofane si nadusite care sunt legate in custile lor metalice si scumpe cu bratari si lanturi groase, din aur. Si pentru ca aceste fiare nu se pot elibera, singura lor solutie este sa bage spaima in trecatori cu goneta lor bezmetica pe bulevarde si cu zbieretele sfasietoare care le ies din custi – terestra jelanie: Of, viata mea!
Dar ai dreptate, fiarele astea n-au disparut. Poate insa devin, peste noapte, hrana pentru animalele gonite din centrul pamantului.
🙂