Probleme la mansardă

by Vlad

willinkMansarda asta în care stau acum suferă şi ea de boala a somnului. Nu are rost să revenim asupra faptului că locuinţele îşi trăiesc viaţa lor molcomă, e un fapt citat foarte frecvent în literatură şi pe acest blog. Viaţa locuinţelor se reflectă în multe privinţe asupra vieţilor locuitorilor, printr-un mecanism similar aceluia prin care stăpânii ajung să semene cu câinii lor.

Ei bine, mansarda mea, în ciuda ochilor ei larg deschişi către nord-vest, doarme tot timpul.  În timp ce boala somnului e o afecţiune frecventă a locuinţelor din ziua de azi, majoritatea sunt scufundate într-un soi de comă fără vise.  Mansarda mea însă visează, şi încă foarte mult. Chestia asta devine evidentă atunci când te aşezi pe divan, şi te apuci să te uiţi pe geam, la cer. În spaţiu a nici două fumuri de lulea, au trecut toate anotimpurile. De mai multe ori. Ieşi după afară şi oamenii sunt ceva mai bătrâni. Cu alte cuvinte, ochii mansardei se mişcă foarte repde, şi asta tot timpul, ceea ce mă face să mă gândesc că stă mereu în stadiul IV de somn, precum un nou născut.

Mă întreb ce se va întâmpla dacă sau când mansarda va înceta să viseze. O să dispar cu totul, dintr-o dată? O să rămân într-un teritoriu inert al viselor terminate, aşteptând să fiu reluat într-o zi? O să populez visele unei alte case, presupunând că mai există case visătoare? Mă duc să mai trag din lulea.

About The Author

17 thoughts on “Probleme la mansardă”

  3. Apoi, eu aşa zic… când mansarda va înceta să viseze (dacă va înceta să viseze), cineva tot va exista – cineva mult asemanător cu locuitorii celorlalte case :”scufundate într-un soi de comă fără vise”. Cineva care e Vlad şi totuşi nu eşti tu…Tu vei rămâne într-un teritoriu inert al viselor terminate, aşteptând să fii reluat într-o zi.

  4. Ham, mă duci cu gândul la începutul Arhitecturii Fericirii a lui de Botton. În alt sens, mansarda ta o fi un craniu, Vlad, o emanație solidă, închegată din vise. Luleaua, sceptrul unui gigant tiran oniric, visând că visează că visează etc. Dincolo de toate straturile de vise – straturi adevărate, precum straturile de ceapă și ardei, desfășurate pe orizontală, nu în adâncime – o conștiință acut trează, așadar complet inconștientă. Dincolo de ea, o fereastră. Prin fereastra asta se zgâiesc la tine toți țiganii, na.

  5. Hauliu, sper că nu sunt în pielea goală.
    Oricum, mansarda o să se trezească dintr-o clipă într-alta, şi io o să nimeresc în alt vis, undeva în Lorena. Hai poate ne vedem pe-acolo.

  6. Muei Vlad, io pe fata asta Lorena n-o știu, cică e soră cu una, una de aici din cartier, da nu mai știu cum o chiamă, mă rog, dacă face bairam fata asta a ta Lorena ei na o să vedem, aducem și noi o sticlă acolo, un ciorchine, o pălărioară, un boț de mămăligă, voie bună să fie.

    La noi e chiolhan non stop uite io numa ce mă întorsei de la petrecere, patru nopți la rând mă petrec, după care am liber și io un uichend să curăț nenorocitul de senzor top-dead-center că taman când plouă la miezu nopții și tre să pornesc la drum căruța mea se face că plouă, adică de fapt chiar plouă dar asta n-are nimic de-a face cu senzoru numai că nu pornește și să vezi ce palme îi trag pe sub capotă…ăăă, ce ziceam?…stai liniștit că nu ești în pielea goală sau oi fi, știu eu, da noi la tine-n cap ne holbăm. Cre că tre să mă duc nițel la culcare că debraiez…adică deraiez…ABEREZ,ăsta era cuvântul nene. Hai să trăiți.

  7. Imi aduc aminte ca acum 3 ani cand lucram pe undeva pe la Rosseti, treceam mereu pe langa o casa unde era o placuta care spunea ca acolo intr-una din mansarde statise Eliade. Ei si de fiecare data parca ma sinteam personajul principal din ADOLESCENTUL MIOP! 😉

  9. pai haaa!, ca se pare ca va sta in acelasi oras cu amicul R. Pe care tocmai l-am vizitat in vichend.

  12. am două prietene, lor le-a fost așa de simplu și natural să plece. la masterate în Franța. mie mi s-a părut așa de contra natură să plec erasmusă în anul 2 că n-am plecat. aveam vizuină aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.