În partea de nord a citadelei, pe ruinurile unor tărâmuri însorite în care adesea mă jucam în vis, se ridică un fel de staul de vite, numit aeroportul Băneasa. Acolo, îngrămădiţi unii peste alţii, oamenii par să se rupă în două categorii.
Unii sunt burghezii săraci dar spălaţi, oameni cu facultate, văzându-şi de treburile lor europene cu ajutorul companiilor lău cost. Mai ales tineri, frumos îmbrăcaţi în culori tomnatice, cu un soi de inocenţă pe chipurile catifelate, au în cap burse Erasmus, stagii de tot felul, călătorii frumoase şi ipoduri.
Şi apoi sunt românii şi ţiganii care merg la muncă. În haine ponosite, cu lanţuri grele la gât, cu nesfârşite paporniţe, fete tinere şi puternic machiate şi slabe ca vai de ele, băieţi cu spatele lat, bătrâni pletoşi, femei cu câte un prunc la fiecare ţâţă, căruţe de nenoroc, nădejde şi curaj, ferocitate, priviri piezişe, miros de fum.
Falia pare clară, şi totuşi aparenţele înşeală. Mi-ar fi aproape imposibil să explic de ce şi cum, mai ales unui străin, dar între cele două categorii există o legătură. O boare apocaliptică. O undă de ultimă speranţă. Un inconştient de grup, comun, care face din noi o singură cireadă.
Brrr, ce loc nasol. M-am întors singur, cu autobuzul. Ia te uită, pot deja să târşâi picioarele prin mormanele de frunze.
of, cat de bine ai descris atmosfera… o simt si eu o data la doua saptamani… 🙁
Da, urit loc, desi aeroportul in sine e de fapt frumos, doar uritit de felul in care e folosit de citiva ani incoace. Lanturi grele la git — in alte timpuri erau la miini si la picioare, dar semnificatia lor nu pare sa se fi schimbat prea tare. Si senzatia cea mai stranie pe care am avut-o eu acolo, in afara de cele descrise aici, a fost sa ma uit pe geam din avion, de pe pista de decolare, direct in sufrageriile vilelor de linga aeroport. Cam asa trebuie sa fi fost la Berlin-Tempelhof, dar e mult de-atunci.
haide-haide, să ieșim la un târșâit de picioare prin parc că a trecut atâta vreme că Tașa s-a umplut de păr.
M-am epilat aseara maaaaa!!! 😛
on topic: Da, si pe mine m-a marcat atmosfera de autogara comunista.
:))))))))))))
Hahaha… exact asta voiam sa scriu si eu. Imi aduce aminte de rata cu care ma ducea mamaie’mea la tara la strabunica la Gura Ialomitei.
L’am folosit si eu de 2 ori fortat de imprejurari(spre Luton, in Anglia). Ar fi trebuit sa ocolesc toata Londra daca zburam la Heathrow si era prima oara (si a doua, evident) cind conduceam pe partea “gresita”. Da’ am promis ca nu mai repet prostia. Mai bine traficul londonez decit asta. A, si fost cu vreo 30 de euro mai scump decit cu British Airways. Cih!!!
Deci, încă o dată, Taşa şi Tasha NU sunt una şi aceeaşi persoană!
capricornk13, welcome!
La aeroport si la piata suntem cu totii o singura cireada, doua locuri care ne obliga sa mai luam aminte unii de altii.
sa fie clar, Tasha e motociclista nebuna care s’a pus cu camionul pe culmile Indiei cum s’a pus berbecul cu Trabantul 😀 (actually chiar am o poveste cu un Trabant si un berbec, poveste din care doar berbecul a iesit cum a intrat)
Scuzati de off-topic’ul da’ eu vreau sa fiu anuntat daca faceti fan-club Tasha ca vreau sa ma inscriu 😀 Fiindca poate!
cica s-au unit aeropoartele astea doo ale bucurestiului nostr’, sub aceeasi companie nationala.
din satelit baneasa arata ca un drum intre doua randuri de case, pe care si-l disputa amarnic vecinii.
or sa faca si trecere de pietoni? ca daca vreau sa ma duc la vecina sa imprumut un pahar de zahar, doar n’o s-o iau roata.
Iar Tașa este o persoana amarnic rozatoare de papuci si aducatoare de cuie-n pat cand nici cu gandul nu gandesti.
Io ma inscriu cu entuziasm in ambele fan-cluburi. Creca pentru Tasha e unul pe la imed.
Deci. Ieshim la tarshait in parc? poate cand o trece ploaia asta de nuci… Amatori, saptamana (a)viatoare? ca sa fiu ontopic cumva.
Desi ontopic l-as intreba pe Vladul daca gagica a plecat la gagica aia lorena. Da’ nu intreb.
Tapirul, păi chiar se vorbea să desfiinţeze Băneasa şi să-l vânză, că terenu e scump.
Madelin, poţi să întrebi. Da. probabil şi io dupe ea, pe luni, aşea.
dacă plecați amândoi e mișto. deci de lunea asta, gata, te muți acolo?
esti cinic intr-un fel..dar ai dreptate..dureros adevar..
eu una admir aeroportul..un musuroi…o furtuna de culori..o mie si una de povesti..si da..speranta ce pluteste-n aer
păi ar fi bine să îl vânză.
numa’ că o să se trezească câte un pilot mai ameţit că dă să aterizeze in piscina v’unuia, aşa din reflex. şi o să zica “huh?”
Aeroportul Baneasa are o cupola interesanta, ca o minge de rugby taiata pe ecuator. Legendele arhitectilor spun ce asta se trage de la pasiunea pentru rugby a arhitectului aeroportului, Ascanio Damian, un pionier al rugby-ului ante-belic, cunoscut profesor si multi ani rector la Arhitectura.
totul trbuie revizuit , pana si aeropoartele…brrrr
Ce inseamna starea de spirit. la Baneasa cind ajung sint atit de entuziasmata ca poate fi oricit de mizer, mie mi se pare doar amuzant si caleidoscopic. Acolo am vazut oameni dormind in cele mai yoghine pozitii dintre toate pozitiile yoghine de dormit prin aeroporturi.