Astăzi voi începe cu un fel de introducere, pentru cei care au nevoie de motivaţii pentru mers “la sală”. O să enumăr câteva dintre avantajele majore, încercând, în acelaşi timp, să demontez câteva dintre cele mai obişnuite contraargumente ale cârcotaşilor profani.
Deci, de ce să mergi la sală?
* Ca să arăţi bine. Dacă nu ştiaţi, inventatorul culturismului, Eugen Sandow, a pornit de la ideea reînvierii idealului de frumuseţe masculină al Greciei antice. A măsurat statuile lui Epigonus şi a pus bazele teoretice ale body-buildingului folosind acele proporţii. Exceptând exagerările steroidiene ale profesioniştilor, pe care îţi recomand din suflet să le eviţi, culturismul te va apropia de ceea ce Occidentul a considerat frumos de milenii. Şi să nu uităm că, în lumea noastră superficială, imaginea e un atu pe care bine să îl ai. Şi se poate.
* Ca să ai un corp mai sănătos. E din ce în ce mai sigur că body-buildingul “natural” (fără tratamente hormonale, aşa numiţii “steroizi”) prelungeşte viaţa. Iar exerciţiul fizic, în general, sigur o face. Contraindicaţiile sunt foarte puţine, şi sunt mai ales temporare: fracturi sau leziuni de alte tipuri. Hernia de disc sau o artroză nu înseamnă că trebuie să stai toată ziua în pat, ci doar că trebuie să execuţi exerciţiile cât mai corect şi să-ţi menajezi regiunile sensibile. Se spune că în hipertensiune e de preferat exerciţiul aerob celui anaerob. Chiar şi în insuficienţa cardiacă (faza finală a tuturor bolilor de inimă) se recomandă exerciţiul fizic, atât cât se poate. Au trecut vremurile când se credea că oamenii bolnavi trebuie să zacă. Masa musculară mai mare şi metabolismul bazal crescut te vor ajuta să arzi mai multe calorii chiar atunci când nu eşti la sală, prevenind obezitatea şi complicaţiile sale: diabet, sindrom metabolic, boli cardiovasculare şi cerebrovasculare, principalele cauze de moarte din zilele noastre. Exerciţiul fizic, pe lângă valoarea preventivă, este unul dintre stâlpii tratamentului în diabet, dacă ai ghinionul să ai deja bolişniţa asta. Ah, da, în caz că nu ştiai, testosteronul eliberat de trasul de fiare va face minuni pentru viaţa ta sexuală. Sunt foarte multe lucruri de spus despre toate acestea: să sperăm că pe viitor vom detalia măcar unele aspecte, mai puţin cunoscute.
* Ca să ai o minte mai sănătoasă. Ei bine, da. Este deja un fapt dovedit că exerciţiul fizic are efecte certe antidepresive şi anxiolitice. O celebră metaanaliză a arătat că, în depresiile uşoare şi moderate, efectul terapeutic e comparabil cu cel al medicamentelor. Probabil că şi mecanismul de acţiune, care e în esenţă necunoscut, e similar: reglări ale metabolismului serotoninei, noradrenalinei şi dopaminei. În termeni mai laici, când ai picat în butoiul cu melancolie, fiarele sunt prietenii tăi. Poate singurii. Ăsta e avantajul pe termen lung. În plus, practica bodybuildingului duce la secreţia unor cantităţi mari de endorfine. Creierul le face ca să suporţi durerea ce altfel ar însoţi efortul muscular, dar ca efect secundar, vei primi o doză imediată de bună dispoziţie, ideală, de exemplu, pentru a combate faimoasa stare de blegeală de după-amiaza, pe care orice bărbat nevoit să trudească în sistemul capitalist o cunoaşte. Şi, lăsând moleculele la o parte, când merg la sală, după o zi lungă de nervi şi stress major, fiarele îmi suportă tăcute toţi dracii, pe care nu îi mai iau cu mine acasă. Lucru pentru care nevastă-mea le e recunoscătoare fiarelor.
* Pentru că e cea mai ieftină şi comodă formă de sport. Sportul ar trebui să fie obligatoriu pentru toţi, ca spălatul pe dinţi sau plătitul impozitelor. Să nu faci sport denotă delăsare şi lipsă de stimă de sine. Dar, să recunoaştem, nu toţi ne permitem, nici temporal, nici financiar, să mergem regulat la tenis sau să facem kung-fu, şi nici abonamentul la piscină nu e chiar la îndemâna oricui. În schimb, săli ieftine sunt peste tot. Nu căutaţi echipamente sofisticate: dacă au gantere, haltere şi câteva aparate de bază, e tot ce vă trebuie. Pentru cardiovascular, trageţi o goană seara în jurul blocului sau prin cartier, e mult mai eficace decât bicicleta statică sau nu-ştiu-ce stepăre bengoase, din alea de le vedeţi la teleşoping. (Luaţi câinii bagabonţi drept un stimulent, nu o piedică). Chiar dacă nu aveţi timp de nimic, majoritatea sunt deschise până seara târziu (sala unde merg eu se închide la doişpe noaptea şi funcţionează şi duminica), şi un antrenament intensiv de o jumătate de oră, de trei ori pe săptămână, poate fi înghesuit de oricine, oricând. Aşa că scuza cu “sunt un om ocupat” chiar nu ţine. V-o spune un familist care lucrează în trei locuri, şi nu-şi permite să se uite la televizor.
* Dar mai presus de toate, pentru că bodybuildingul e un sport al minţii. Încetaţi cu rânjetele incredule. Dacă nu vă pasă de aspectul fizic, sau de bolile cardiovasculare, şi chiar dacă vă pasă, gândiţi-vă la trasul de fiare ca la o provocare a voinţei, a rezistenţei, şi o cale către desăvârşire şi autocontrol. Concentraţi-vă pe corectitudinea şi rigoarea exerciţiului, şi pe dominarea şi îmblânzirea propriului corp. Muşchii umflaţi vor veni apoi de la sine, mai repede şi mai frumoşi. Mereu mi s-au părut caraghioşi (şi cred că şi vouă) tipii ăştia gonflabili care se admiră de zor prin oglinzile de la sală. Nu fiţi ca ei. Şi nu învinovăţiţi culturismul de “superficialitate”. Nici de egocentrism. Oameni superficiali şi egoişti sunt peste tot: la sală şi la Academia Română. Dacă e să fii superficial, vei fi oriunde. Culturismul e în primul rând o lecţie de viaţă, o cale spre perfecţiune, apoi o măsură de igienă a vieţii, şi abia în ultimul rând un tratament cosmetic.
Asta, aşa, pentru început. Vom continua cu un articol despre ce să faci cânt în sfârşit te-ai hotărât, ţi-ai făcut abonament, şi te-ai trezit în mijlocul unor aparate sofisticate cu care habar n-ai ce să faci. Experţilor, staţi liniştiţi, vom discuta şi despre cum e mai bine să iei creatina, cum să te “defineşti” mai bine (ontologic, cum zice un prieten), şi alte subtilităţi din astea.
Până atunci, cu bine,
Dr. Arnold Negrescu
sa le mai spunem femeilor un pic speriate pe tema “vai, dar cum sa merg eu la sala? sa ma fac SI MAI MARE?!” ca… daca muschii s-ar pune asa tzac pac, bine ar fi. din pacate, e de tras :))
[declar pe proprie raspundere ca in depresiile moderate fiarele sunt mai bune decat seroxatul]
De la ce varsta e indicata sala pentru fete?
Domnule Negrescu, am o întrebare cît se poate de seriosă: Știm din literatura audio și mai ales vizuală de specialitate că negrii au în genere un popou mai rotund decît albii (așa-numitul “bubble ass”), ceea ce se datorează pînă la urmă unei curburi mai accentuate a coloanei — cred că lombare. Tare aș vrea să știu: Această deformare (presupun că de o deformare este vorba) este înnăscută și deci chestie de rasă, sau este dobîndită, și atunci chestie de cultură?
Motivația întrebării mele este evidentă și on-topic: Dacă proiectăm un program de culturism, în ce măsură trebuie să ținem seama de aspectele culturale? Și nu mă gîndesc neapărat la negri, ci mai degrabă la mahalagii noștri. Programele de culturism sînt, la urma urmei, concepute în contextul culturii occidentale.
Aștept cu mare interes științific răspunsul domniei voastre și, desigur, comentariile tuturor.
O parere strict personala: studiaza dansurile africane si sud-americane. Cu exercitiu din pruncie, cred ca formele se explica.Din cate stiu, dansul spune multe si despre contextul cultural al sexului( imi pare rau, nu am gasit o formula mai fericita). Formele reflecta obiceiurile, nu-i asa? O spalatoreasa are alt trup decat o balerina, un muncitor in santierul naval are alte forme decat un intelectual care sta in sala de lectura tot timpul.Si mersul la sala se vede cu ochiul liber.
Haha, adică și mersul la sala de lectură, și mersul la sala de fiare!
Da, deci ar trebui să fie chestie culturală. (Putem oare exclude influența rasei?)
Interesant: Dansul și sexul, clar. Dansul și religia, la fel de clar. Atunci sexul și religia ar trebui să fie și ele într-o relație asemănătoare, nu? Dar aici sîntem deja off-topic.
Nu numai ca am fi offtopic, dar am deschide un subiect pentru care orice blog e neincapator.
yay! cu alte cuvinte, Vlad se prosteste pe aici cu melancoliile lui blegoase. exact c ziceam si io 😀 .
pls, spune si pt femei!
did, într-adevăr, femeile nu prea se fac mari dacă merg la sală, pentru că nu au suficient testosteron. Alea pe care le vedem prin revistele de culturism şi care ne sperie iau steroizi (toţi steroizii sunt de fapt variante sintetice de testosteron). Aşa că, chiar dacă vei ridica 50 de kg de la piept,vei arăta mai sexy şi nu mai masivă.
Diligentreader, nu există o recomandare strictă. În principiu din adolescenţă, de când s-a încheiat creşterea în înălţime, eşti liberă să tragi de fiare, ceea ce nu înseamnă neapărat că mai devreme ar fi mai periculos. (Poate mai ciudat.)
Pinocchip, în afară de faptul că culturismul este extrem de influenţat de cultură, fapt care mi se pare evident, mi-e teamă că nu prea mă pricep la diferenţele de rasă…
Lila, articolul e scris de mine, nu de Vlad, dar sincer nu prea văd în ce fel ar denota melancolie blegoasă. Da, mă gândesc serios să extind rubrica şi să o fac unisex 🙂
nope, sala… sa biciclesti pe o bicicleta care te duce nicaieri ??!! huh. sa adulmeci mirosurile altora ??!! nope
In aer liber…asa :
http://www.youtube.com/watch?v=cmOylupOaLU
Waaaa! O noo motivaţie să dea Ginger curs gândurilor care o macină de câteva luni. Să trăiţi! Facem abonament. Nu! Nu la culturism! Aerobic, şi lăsăm să se vorbească de frumuseţe herculiană în dreptul vostru, Arnolzilor.
A! Şi mai e o descoperire de ultimă oră, referitoare la punctul trei. Am învăţat în facultate că celula nervoasă nu se mai regenerează: deci somn puţin, plus alte chestii care fac frigărui din neuronii noştri… PA-PA. Ei bine, cică au descoperit ăia deştepţii şi cercetători pe deasupra, cum că prin efort fizic susţinut (d-ăla care te face să transpiri, nu flu-flu) celulele stem se îşi asumă rol de … neuroni.
Mişto faza cu Dr. Arnold Schwarţ. Ăăăă, Negrescu .
e vba d cum scrie el câteodată spre exemplu postul cu “u.o.f.”. smiorcăieli din astea copilăreşti, burgheze etc.
ştie el, că mereu îl bat la cap cu asta.
trimiterea era, dară, pt el, nu pt tine, mea culpa. 🙂
recapitulând: ca femeie pot s merg la sală, s trag d fiecare, că n-o s devin dizgraţioasă?
E prima oara cand aud ca burghezii sunt copii, sau copiii burghezi. Si e frumos sa imi imaginez si burghezi melancolici.
Sper ca ” batutul la cap” nu va da niciodata rezultate. Dorinta de a-i schimba pe altii e una din cele mai nocive porniri omenesti. Schimbarea lumii incepe intotdeauna cu noi, singura schimbare admisibila.
liv-lila: poti merge linistita la sala, nu vei deveni dizgratioasa, ba din contra, vei arata foarte bine. Inca o data, o femeie nu devine patrata fara testosteron sau steroizi. Singurul pericol real al trasului de fiare e sa ramai complet fara grasime (trasul de fiare e destul de eficace in topirea stratului adipos), ceea ce poate cauza, in cazuri extreme, o amenoree. Caz in care trebuie sa o lasi mai moale si sa mananci mai bine 🙂
Adeca Vlad are melancolii bengoase, dar Dr. Negrescu nu. Mens sana…
Asa invatasem si eu ca in principiu odata ce neuronul e mort, nu se mai naste altul. Dar cica mai nou descoperisera ca totusi se regenereaza si el, ca altfel am deveni cam senili:). Ma duc la alergat sa-mi improspatez neuronii!
ăăăă, n-aș fi așa de sigură că dacă ești fată și te pui la aparatul ăla cu două mânere laterale pe care le tragi la piept n-o să faci niște pernuțe inestetice acolo unde probabil sunt pectoralii superiori. sau, normal, depinde cu ce sâni pornești la drum. că proporția contează.
Simina, aparatul de care vorbeşti dezvoltă musculatura spatelui . Nu a pieptului. Pentru piept, mişcarea este de împins, nu de tras.
O musculatură tonică şi bine dezvoltată a spatelui este esenţială pentru prevenirea ptozei sânilor, dacă vrei să ştii.
În plus, după cum tot zic, dacă nu iei steroizi, îţi garantez că sala te face sexi, nu musculoasă.
știu, știu, m-a făcut : ))
n-am descris bine aparatul ăla, era vorba de împins, nu de tras, da. trebuie să învăț cum se numesc toate alea. bine, eu nu mai fac sală, am gănteruțe acasă.
Gănteruţele au dezavantajul că, nefiind vorba de un abonament plătit, tinzi să le tot laşi pentru mai târziu 🙂
Ţi-ar mai trebui şi o băncuţă. Şi o băruţă, pentru tracţiuni. Şi o halteruţă. Şi nişte scripeţeţi.
am și un stepăruț, și un legmagicuț și un cerculeț, dar ăsta e mai mult roz decât util.
lamuriti-ma: daca stai pe bancuta si ai manarele in lateral si le aduci la piept (in fata peptului de fapt), inseamna ca tragi cu peptul. simina avea dreptate de fapt. ala pentru spate e ala in care bara e deasupra capului si tragi in jos
ha, mulțam tapiru! ai descris tu mai bine.
Cu toate astea, exista si un aparat cu manere laterale pe care le tragi catre piept (seated row machine). Aparatul descris de tapir (the pec machine) e intr-adevar pentru pectorali. N-aveam cum sa-mi dau seama, dar am presupus ca Simina se refera la row machine, probabil pentru ca aceasta este destul de eficace, in timp ce pec machine e mai mult o pacaleala, dupa parerea mea.
Stay tuned, in scurt timp va aparea un articol cu principii generale ale trasului de fiare, care va include si cate ceva despre “aparate”.
Ce scria azi la mine pe yahoo!
“A one-minute kiss can burn 26 calories.”
Si voi va duceti la sala..