De cele mai multe ori, nu-mi place să scriu despre medicină, printre altele pentru că trăiesc cu frica că voi trăda nişte secrete profesionale urâte. Nu mă refer la confidenţialitatea medic-pacient, ci la secrete, on va dire, epistemologice.
De data asta o să îmi înfrâng teama. Am fost întrebat, pe imed, dacă îmi place ceea ce fac. Am explicat şi acolo, şi o să încerc să o fac şi aici, de ce nu este corect să îţi placă medicina, dacă eşti medic (sau alt lucrător sanitar), şi de ce totuşi îmi place ceea ce fac, lucru pentru care ar trebui să mă simt vinovat.
Să lăsăm la o parte faptul că medicina în sine este un mediu profesional rareori agreabil, ros de ambiţii, pretenţii, corupţii, din toate părţile. Vorbim de medicină la modul ideal.
Medicina iti poate plăcea din trei categorii de motive, plus una care nu există:
1) pentru că îţi conferă un statut social superior. Una dintre cele mai cinstite motivaţii, ea este totuşi perversă, pentru că te afli în situaţia de a utiliza pacientul ca un mijloc de a-ţi îmbunătăţi propria poziţie. Perversitatea, de obicei aflată la un nivel tolerabil de către societate, devine evidentă atunci când încercăm, kantian, să universalizăm această motivaţie (un exemplu la întâmplare: atunci când interesul pacientului intră în conflict cu propriul tău interes, şi pierde). Includem la acest punct şi satisfacţia nevoii sociale de a fi util. Ştim însă că niciunul dintre noi nu este de neînlocuit, deci nu poate fi vorba despre o dăruire altruistă.
2) pentru că salvezi vieţi şi ajuţi oameni, ceea ce îţi dă un sentiment bun. De fapt, nu îţi pasă cu adevărat de vieţile pe care le salvezi, asta ar fi imposibil şi chiar dăunător, de asta chirurgii nu îşi operează părinţii sau copiii. Recompensa socială sau psihologică e cea care te interesează, este deci o motivaţie egoistă, al cărei instrument este reprezentat de alţi oameni, deci ne aflăm din nou în domeniul perversităţii.
3) pentru că îţi satiface curiozitatea. Mie, de exemplu, îmi place ceea ce fac pentru că zilnic aud poveşti extraordinare şi pentru că anumite fascinaţii intelectuale îşi găsesc o anumită ostoire. Asta înseamnă că accesul intim pe care îl am în poveştile de viaţă ale oamenilor, acces care nu îmi e garantat de prietenie, dragoste sau duşmănie, ci doar de poziţia mea profesională, îmi conferă o satisfacţie proprie, ceea ce e un soi de “voyeurism legitim” (sintagmă pe care am găsit-o la S.Rushdie şi care m-a scandalizat acum 5 ani, când debutam ca medic, până să-mi dau seama că avea perfectă dreptate). Deci, din nou, perversitate.
4) Desigur, o motivaţie clasică şi răspândită încă între profani, ar fi aspiraţia altruistă spre binele umanităţii. Există aşa ceva? Putem avea o empatie faţă de întreaga omenire? Mai trăim într-o eră în care apostolatul şi scopuri mai înalte decât propăşirea personală sunt posibile, dacă a fost vreodată o astfel de eră? Nu cred. Putem fi ghidaţi însă de principii morale şi de coduri de onoare, reductibile la motivaţii egoiste (pedeapsă şi recompensă)
Rezumând, orice plăcere furnizată de profesia medicală nu poate fi decât centrată asupra sinelui propriu, egocentrică, egoistă, etc. Întrucât satisfacerea acestei plăceri egoiste implică alţi oameni, care sunt de altfel constrânşi de împrejurări neplăcute (cu excepţia, poate, a obstetricii) să apeleze la medic, toate plăcerile medicinii sunt imorale. Aveam de-a face cu un caz de imoralitate morală, pentru că este atât cauţionată cât şi susţinută de societatea noastră. Medicii care se bucură că sunt medici sunt aşadar un fel de hoţomani aflaţi în graţiile regelui.
Acestea fiind zise, cunosc medici extraordinari cărora nu le place deloc ce fac. Şi totuşi o fac. Jos pălăria, ei sunt cei care ne salvează onoarea.
dar, Vlad, orice placere furnizata de orice profesie e centrata asupra sinelui propriu, nu? voi, medicii, sunteti la fel ca toti ceilalti 🙂
E imoral sa faci bine?Sa redai sanatatea sau sa alini durerea nu poate fi o placere vinovata. E atat de firesc sa-ti placa. Atunci trebuie si profesorul sa se simta vinovat ca-i invata pe altii si are o nemaipomenita satisfactie cand elevii lui au succes. si artistii care destind oamenii sau ii desfata,si asa mai departe. Numai cioclii ar trebui dupa teoria ta sa se simta impacati. Bineinteles ca te bucuri de tot ce-ti sporeste respectul pentru propria persoana. Apuca-te de cabala daca vrei sa atingi placerea pura a daruirii cu uitare de sine. Sau fa-te sfant sau intelept.Dar nu-i mai bine sa te bucuri cuminte de ce ai, fara sa te simti vinovat ca te bucuri? Doctorii au o meserie frumoasa.
Cine se simte vinovat?
C, chiar aşa, suntem ca toţi ceilalţi. Însă mulţi dintre noi avem pretenţia, tocmai, mai presus for some reason.
Hm.. Mie mi se are ca motivatia 2 este, totusi, altruista; ar fi un sofism de limbaj sa sustii ca nu. Adica, altruistul nu e acea persoana care obtine satisfactie psihologica de pe urma ajutarii celorlalti?
Daca nu accepti chestia asta dai in ce spunea Schiller, luandu-l cam la bascalie pe Kant: “Da, dom’le, si eu imi ajut prietenii, dar din pacate o fac cu placere”
Raluca Hippie: definim altruismul ca pe un comportament ce are ca ţel ultim bunăstarea altuia, nu satisfacţia personală. Acuma, se pare că altruismul adevărat există, Daniel Batson ar fi demonstrat-o, însă are loc foarte rar. În niciun caz în fiecare zi, la serviciu.
Spre deosebire de Schiller, medicul nu-şi ajută prietenii (decât uneori, şi, dacă poate, nu personal), ci pe nişte străini.
Faci vreodata, in mod constient, analiza omului din fata ta prin prisma cuvintelor folosite? Sa vedem ce zici tu:
“Mie imi place X. Tot eu cred si argumentez ca sa-ti placa X e o placere vinovata, egoista, perversa.” Ce rezulta? Pare un silogism simplu.
da, da’ de ce ecuezi (ca să inventez un cuvânt) absenţa altruismului cu absenţa moralităţii? (explicaţia lui “Întrucât satisfacerea…” nu mă satisface…)
altă întrebare, este imoral sau amoral?
Nu ecuez absenţa altruismului cu imoralitatea. Ecuez utilizarea altor oameni în scopuri egoiste cu imoralitatea, în virtutea legii morale kantiene, foarte simplu. Desigur, toţi suntem imorali în diverse grade, de asta avem principii morale care să ne medieze şi să ne balizeze comportamentul, că dacă ar fi doar după capul nostru…
Mai spun de asemenea că orice activitate (medicina fiind un exemplu) care se pretinde nobilă riscă permanent să fie exact contrariul.
Sincer, nu ştiu ce e aia amoral.
Completare: prin principiile sale deontologice stricte, medicina este foarte morală. Tocmai din această cauză, cei din interiorul medicinii vor face două lucruri.
Pe de o parte, se vor sprijini pe principii, ceea ce le va relaxa atât propria judecată morală universală (de ce să mai te oboseşti să universalizezi comportamente când totul e deja stabilit), cât şi altruismul şi empatia proprii. Cu alte cuvinte, principiile morale vin să sprijine incapacitatea propriei noastre empatii de a genera comportamente altruiste. Dacă avem principii puternice, empatia se va atrofia, nemaifiind necesară.
Pe de cealaltă parte, un sistem rigid de principii morale, cum este cel medical, e mai greu de respectat, rata de transgresiune fiind mai mare decât într-un sistem mai lax.
Iata de ce orice sistem bine fixat ca principii morale îşi va pune supuşii într-un mare pericol de imoralitate.
Pur si simplu nu ai dreptate. Deja s-a stabilit ca ne nastem cu ceea ce tu numesti ” principii morale”, iar altii ar numi ” instincte sanatoase”. Ne face in mod natural placere sa fim buni. Cei mai multi care nu sunt, sunt chinuiti de remuscari nu pentru ca ” legea/ Biblia spune”, ci pentru ca ei nu se simt bine cu raul pe care l-au comis. Doctorii, ca si profesorii sau preotii, daca au vocatie( calling), sunt niste oameni fericiti in profesia lor. Iar eu as ” ecua” vocatia asta cu un instinct mai puternic de a face bine. Asa cum esti satisfacut cand iubesti, te bucuri si cand faci ce iti place si ce face bine si altuia.
Kant e depasit, oricum.
“esti satisfacut”
QED
PS
Primita pe mail:
“You must give some time to your fellow men. Even if it’s a little thing, do something for others – something for which you get no pay but the privilege of doing it” Albert Schweitzer
PPS
Vladule, ce carte sa ceteasca Mihu? Kant?
PPPS
Vladul are dreptate. Dar in schimb io as fi multzumita cu doctori imorali care-sh fac treaba bine.
Chestia asta ar merge daca oamenii ar fi masini si medicii mecanici. Numai faptul ca un medic sta sa cugete la moralitatea meseriei contrazice aceasta viziune mecanicista. Matriterul sau inginerul n-au dileme existentiale cand e vorba de meseria lor.Madelin, doctorii nu-si fac treaba bine daca nu le pasa de om. Si chiar daca si-ar face-o, tu te-ai duce la un doctor care te trateaza ca pe clanta care trebuie reparata? Te-ai duce la Vlad ( Doamne Fereste!), nu-i asa? Pentru ca stii ca nu e deloc imoral. Se joaca si el un pic.
(Nu stiu cine e Mihu, si ma bag aiurea in vorba, dar eu zic in niciun caz Kant inainte de Aristotel si Platon.Prin ei, Socrate. Care inca raman in picioare.
Si neaparat Biblia si Coranul.Pentru cunoastere. Dupa care poate citi si constructiile speculative.E copil?Sub 15,16 ani oricum nu merge nimic din toate astea.)
Medicii isi pot face treaba foarte bine fara sa le pese de om. Si asa si fac, nu se poate altfel, Vlad a explicat de ce. Nici nu are de ce sa le pese, decat in termeni tehnici. Adica exact la fel cum abordeaza problema un matriter sau un inginer. Nu moralitatea ma intereseaza, ori empatia, cand sunt pacient. Ci priceperea “tehnica” a medicului, accesul la informatie (inclusiv din experentza proprie) si NEBLAZAREA (care e mortala in orice meserie). Eventual o minima politetze si neluatul chiar de sus, de care vorbea si Vlad mai sus. Accept sa fiu reparata ca o clantza stricata, dar de un meseriash adevarat, caruia ii place sa duca la bun sfarsit orice treaba de care se apuca. Sau sa rekunoasca franc cum-ca-clatza trebe inlocuita, so to speak.
PS
Mihu e copil, if you say so 🙂 (click pe Madelin meu daca vrei sa afli ce si cum). Thanks for the tips!
diligentreader, anumite componente ale empatiei sunt înnăscute, şi nu numai la noi, şi la alte animale. Dar dacă ele ar fi, cum spui, suficiente, şi morala ar fi ceva înnăscut, de ce am mai avea nevoie de legi, principii morale, etc? Ne-am urma pur şi simplu instinctele. Ar fi foarte simplu. Din păcate, atât plăcerea cât şi durerea proprie tind să fie mai puternice decât ale altuia 🙂
Madelin, chiar dacă nu citeşti Kant, el e deja inclus în atâtea alte cărţi, încât ajungi să-l cunoşti pe undeva, fără măcar să ştii cum îl cheamă.
Mdap, la Madelin e un linc spre iahu (io trimisesem spre un post din blogu-mi). En fin. Diligentreader, are 16 luna asta si intrebam ca ce recomandati sa nu rateze la cetit, zilele astea.
Vladule, io te RR-ntrebam subtil ce-i rekomanzi Mihului. En fin.
Foarte interesant articol.
Medicii sunt cei mai utili unei societati.
Medicii trebuie sa invete in continuu, iar in majoritatea tarilor din lume sunt respectati.
Din pacate romanii nu au o parere buna despre medici.
Ii considera corupti si incompetenti.
Poate sunt influentati de conditiile din spitale sau au avut operatii de care nu au fost nemultumiti.
Tu ai fost vreodata internat in spital sau ai avut vreo operatie?
Succes!
Rum, rum. E muchia de cuțît, de trei ori te-am ascuțît: Călăuza ajunsă în centrul Zonei, în “Cameră”, dorește să reînvie fratele mort sau dorește bani? Văzută din afară și izolată, opțiunea e clară și implică, într-adevăr, morala. (Sau interesele superioare, dacă perspectiva nu este cea umană.) Dar dacă punem în balanță și natura umană, că asta e, atunci obținem o dilemă clasică.
Dar adevărata întrebare se pune, Vlad, înainte de asta: Acea Călăuză a meritat accesul la Zonă? A fost chemat sau nechemat? Sau și mai înainte: E Om sau doar om? Restul e un fleac. Un pamplezir, un zorzon. Adică un lucru de altfel foarte drăguț.
În altă ordine de idei, Madelin, cred că Mihu s-ar cam supăra de așa o prezentare și ar trebui să te straduiești să-i explici cum că sîntem cu toții mai mult sau mai puțin copii. Tare aș vrea să te vad cum îi explici asta la vîrsta lui, hihihi…
Madelin, am vazut demult intrebarea pe blogul tau. Nu i-am raspuns, din doua motive:
1. Am fost impresionat de lecturile de pana acum ale lui Mihu. M-am gandit: “cine sunt eu sa-i zic ce sa citeasca?” In niciun caz nu as fi putut sa o fac in calitate de individ mai batrân si mai experimentat, deci puteam sa o fac doar prieteneste, de la egal la egal, in genul: ia te uita ce carte misto am mai citit. Însa…
2. însa eu nu prea recomand carti. Cred ca se observa si pe blogul meu, altmineri catalogat de unii drept “cultural”. A, mi se intampla, din cand in cand, dar de cele mai multe ori nu o fac. Chacun sa route, chacun son destin, et tombe la chemise.
Pinocchio, as putea sa-i spun ca in fiecare copil dormiteaza un adult 🙂
Vlad
Ich brauch’ Tapetenwechsel sprach die Birke
Und macht sich in der Dämmerung auf den Weg
Ich brauche frischen Wind um meine Krone
Ich will nicht mehr in Reih und Glied
In eurem Haine stehen, die gleiche Wiese sehen
Die Sonne links am Morgen, abends rechts.
Inspiration zu sein,Kann automatisch dicteu oder Deutschen Vers waschbar?Es ist klar,dass Bedurfuisse hemmungslos sind.
Geschichte des Kukurigu und die grosse Kotkodak.c
bre, nu mă mai traumatizaţi
aşa, vlad, cu amoral şi imoral, nu’s de unde am rămas cu ideea asta, dar ar fi cam aşa, amândoua se refera la lipsa de moralitate, dar imoral este cel ce are capacitatea (si responsabilitatea) de a fi moral, pe când amoral este cel ce nu.
amoral este de exemplu un lup care omoară mai multe căprioare decât trebuie. sau dumnezeu, zic unii.
Doru, nu vorbeam cu dumneata. Ce te tot bagi asa, neintrebat, in vorba? Ai fost inchis in debara in copilarie?
Madelin,dar cine a zis ca nu vorbeai cu mine?
Schlafen sie Deutsche ?
Nope.
Pai Doru, am scris acolosha “Vlad”. Eshti vrun alter ego de’al lui Vlad?
Vaai Madelin, se vede că nu știi germană. Sau, ca în bancul ălă de pe vremuri (mă jenez să ți-l spun), se vede domle că nu ești din Africa de Sud.
Vreau să spun, didactic, că vezi, limba germană are o serie întreagă de efecte secundare. Vlad cîntă kotkodack, doru iese din debara și te amenință cu coada de la mătură, BdeComp te întreabă dacă dormi nemțește, Tapirul își plînge traumele… N-ar mai lipsi decît să mă apuc și eu să-i răspund Emmei sau — aha, dadada — să-l invoc pe cine știm noi, ca harababura să fie completă. Hihihihi…
“cind revii in realitate nu poti confisca imediat coerenta,insa pentru un timp ai voie sa faci orice”
Pinocchio, multumesc frumos pentru traduceri.
Altminteri, da, efectul limbii germane asupra anemonelor.
Io voiam doar sa-i insinuez ceva lui Vlad.
à bon entendeur (salve, please!)
Doru, te rog io frumos, pune spatziu intre cuvant si virgula, ca sh-asha sunt traumatizata destul.
Madelin: :-*
doru: “Culoarea ciorapilor unei femei nu este în mod obligatoriu în ton cu ochii ei, ceea ce l-a făcut să spună pe un filosof pe care nu mai e nevoie să-l numim: Cefalopodele sînt mai îndreptățite decît patrupedele să urască progresul.”
Daca evolutia este inevitabila,progresul este o teribila chestie de interpretare.De pilda,invadarea pe orizontala caracteristica celor cu picioarele in cap(chiar si daca nuanta ciorapilor care le imbraca nu e in ton cu ochii)nu poate fi scuzata de fidelitatea acestora fata de imposibilitatea acvatica a patrupedelor.Astfel,desi beneficiaza de multiple posibilitati multidirectionale,cefalopodele prefera sa se tot autoparcurga.Vorbesc despre autodidact ca despre incompatibilitatea dintre evolutie si progres?Nu mi-ai raspuns,nu-ti raspund.
Sprachen sie Deutsche ? Sau poate Auf wieder’Schaffhausen. Si deci numai un pas pâna la Tanase…:D
O colega imi spunea ca meseria noastra e cea mai frumoasa pentru ca ea ne permite sa ne apropiem de mantuire mai mult decat ne-ar permite alte meserii. Dupa o vreme am stat fata in fata cu sufletul meu si mi-am vazut vanitatea zambind in colt. Si am incercat sa uit superioritatea mea in fata bigotismului colegei mele.