Sala de forta – principii generale

Buna ziua prieteni!

In posturile trecute v-am incurajat sa mergeti la sala. Bun – veti zice – ma duc la sala, si acolo ce fac? Iau aparatele la rand? La intamplare? Cat trebuie sa stau? Cat de des sa viu?

Intr-adevar, mersul la sala trebuie sa respecte cateva principii generale destul de simple, dar pe care multi incepatori le ignora. Ele variaza oarescumva in functie de obiectivul propus, si sunt destul de flexibile si adaptabile. Nu exista reguli absolute, si adesea e nevoie de cateva luni de mers la sala ca sa gasesti calea cea mai potrivita pentru tine. Asadar…

1) Cât de des sa merg la sala?

Dupa parerea mea, cat mai des posibil. O dozare corecta a efortului iti poate permite sa mergi zilnic. In functie de tipul si cantitatea de efort depus, e insa nevoie si de timp de recuperare. In general, o grupa musculara are nevoie de macar 48 de ore de recuperare daca a fost solicitate intens si anaerob. Adica n-are niciun rost sa lucrezi zilnic aceleasi grupe de muschi, sau toate grupele de muschi – asta va duce la ceea ce se cheama overtraining, despre care vom discuta alta data.

Trebuie sa mergi macar de 2 ori pe saptamana la sala. O singura data pe saptamana nu e suficient. Consensurile medicilor recomanda 4 ore de exercitiu fizic pe saptamana, ca idee. Eu merg de 4-5 ori pe saptamana la sala, dupa serviciu, si mi se pare perfect.

2) Cat stau la sala?

In jur de o ora. Daca faci exercitii de mare forta, 40 de minute sunt suficiente (cazul meu). Daca faci mai mult cardio, poti sta si 2 ore. Dar orice cantitate de exercitiu fizic e buna. Mi s-a intamplat sa n-am timp de loc, si sa ma opresc la sala doar 10 minute pentru a face 4 serii de genuflexiuni cu haltera in spate.

3) Ce sa fac la sala?

Ei, asta depinde de obiectivul tau. In general, la sala poti face 2 lucruri: cardio si forta. Cardio, adica exercitiu fizic cardiovascular, consta fie in alergatul pe covorul rulant, fie pe bicicleta statica, fie pe diverse steppere si biciclete eliptice. Parerea mea e ca cel mai bun exercitiu cardiovascular se face afara, alergand, dandu-te cu bicicleta adevarata sau pe role, etc. Daca e urat afara – cu atat mai bine, te calesti si consumi mai multe calorii. Exista niste studii care spun ca in exercitiul fizic efectuat in conditii nefavorabile de mediu (frig, ploaie, zapada), se consuma colesterol pe post de combustibil. Dar exercitiul in aer liber are un avantaj suprem fata de cardio facut la sala – e mult mai distractiv.

Exercitiile de forta se subimpart si ele in doua categorii: trasul de fiare si aparatele.

Daca iti doresti o crestere fortei si a masei musculare, vei vrea sa tragi mai mult de fiare. Lucrul cel mai important este impartirea pe grupe musculare a saptamanii. Nu trage ca apucatul de toate aparatele, tot timpul, ci, in functie de cat de des te duci la sala, fa-ti un program separat. De pilda, sa zicem ca mergi de 3 ori pe saptamana. O zi lucrezi spatele si umerii, o alta pieptul si bratele, iar in a treia membrele inferioare si abdomenul. Niciodata doua zile la rand aceeasi grupa musculara. Intre timp, trebuie sa dormi bine, pentru ca in somn vei secreta hormonii care duc la cresterea muschilor, si sa mananci bine, multe proteine, dar despre alimentatie vom vorbi alta data.

Daca vrei sa slabesti, un antrenament complet al corpului e mai indicat. In acest caz trebuie sa scazi putin greutatile, ca sa nu te supraantrenezi, dar nu prea mult, ca sa mentii un efort anaerob intens, ce consuma foarte multe calorii si mentine metabolismul bazal crescut multa vreme. Dar intotdeauna antrenamentul trebuie sa cuprinda atat trenul superior cat si interior.

Exercitiile cardio ar trebui sa aiba loc in general la sfarsitul programului, dupa trasul de fiare. Daca vrei forta, cardio nu trebuie sa fie prea intens sau prelugit: ati vazut vreodata maratonisiti fortosi? majoritatea sunt slabi si nu au o mare masa musculara. Totusi, exercitiul cardiovascular e obligatoriu, pentru o inima sanatoasa. Macar un sfert de ora pe covorul rulant tot trebuie, daca nu vrei mai bine sa alergi pana acasa. Daca vrei sa slabesti, poti sa faci mai mult cardio, dar tot la sfarsit, dupa fiare, cand cand ai consumat tot glicogenul din muschi si organismul va fi nevoit sa intre in rezervele de grasime.

4) Cate exercitii ar trebui sa fac pentru fiecare grupa musculara? Cate serii, cate repetari?

Intre 3 si 5 exercitii diferite sunt necesare pentru o grupa musculara, in functie de forma in care te simti. Fiecare exercitiu trebuie facut in circa 4 serii, cu pauza intre ele. Durata pauzei si numarul de serii variaza de la om la om: in timp vei gasi reteta optima pentru tine. Seriile nu sunt identice, variind greutatea folosita si numarul de repetari.

Mica lectie de fiziologie. Muschii oamenilor au cam 90% fibre “rapide”, adica intra in actiune imediat si sunt implicate in efortul de scurta durata, si 10% fibre lente, care intra in actiune dupa o anumita perioada de efort prelungit. Deci grosul muschilor e facut din fibre rapide. Din acest motiv, pentru a capata forta si masa musculara, trebuie sa te concentrezi pe un efort mare si de scurta durata. In principiu, daca esti in stare sa faci mai mult de 10 repetari, inseamna ca poti sa cresti greutatea. Daca vei face sute de repetari cu aceeasi greutate, niciodata muschii nu vor fi prea mari, pentru ca vei folosi mai mult acel 10% fibre lente. Asta este unul dintre motivele pentru care maratonistii nu prea sunt masivi, ca masa musculara. Un exercitiu la sala trebuie sa acopere toata cantitatea de muschi. Iata cum fac eu: in general fac patru serii pentru un exericitiu oarecare.

  • Prima serie o incep cu greutate mica, ca imi aduc aminte miscarea, sa-mi lubrefiez articulatiile si sa-mi incalzesc muschii, prevenind accidenarile. Imi pun o greutate suficient de mica incat sa pot face 20 de repetari.
  • A doua serie o fac cu o greutate mai mare , astfel incat sa fie un efort consistent. Fac circa 10 repetari, chiar daca pot mai multe, apoi ma opresc.
  • La a treia serie pun cea mai mare greutate. E seria cea mai importanta, in care incerc sa ma autodepasesc. In functie de exercitiu, e posibil sa nu fiu in stare sa fac mai mult de 5-6 repetari. In general; seria e corecta daca nu pot depasi 10 repetari oricat de mult m-as stradui. Stiu atunci ca am lucrat bine cele 90% din muschi, fibre rapid
  • La a patra serie, revin la o greutate mica, cam ca la prima, cu care fac cat mai multe repetari – in jur de 15-20. De data asta, scopul este sa-mi utilizez fibrele lente si sa-mi cresc andurant

Acesta este maniera rationala, standard, de a trage de fiare. Pe langa faptul ca cifrele de mai sus reprezinta medii, care poate nu vi se potrivesc cel mai bine, exista tot felul de variante si adaptari, superserii, antrenamente modificate, despre care vom vorbi poate altadata.

5) Greutati sau aparate?

In general, aparatele de la sala arata impresionant. Cand le vezi, iti creste inima in tine si te si imaginezi Schwarzeneger. In realitate, greutatile libere sunt incomparabil mai importante. De fapt, poti nici sa nu te atingi de aparate daca te antrenezi cum trebuie cu greutati libere – adica gantere si haltere. Invers insa, sa te antrenezi doar la aparate, cum am vazut pe multi si pe multe facand, e o prostie majora. Am auzit inclusiv prejudecata cum ca daca esti incepator e mai bine sa lucrezi la aparate, care sunt mai stabile. Aiureli: un incepator cu atat mai mult ar trebui sa traga de fiare in mod serios, in loc sa fluture diverse masinarii.

Exercitiile cu greutati libere sunt insa infinit mai eficace. Pe de o parte, pentru ca sunt exercitii complexe, care implica mereu mai multe grupe musculare si mai multe articulatii. Dar mai ales pentru ca, spre deosebire de aparate, iti permit nu numai o dezvoltare fizica, structurala, ci si una functionala, la nivelul sistemului nervos. Greutatile libere implica deprinderea unei anumite indemanari, si dezvoltarea unei forte aplicabile in viata reala, in contexte concrete.

Aparatele izoleaza grupele musculare. Ele pot aduce un plus de dezvoltare structurala, insa sunt intotdeauna accesorii. Niciodata un antrenament nu incepe la aparate. E foarte important sa incepi exersarea grupei musculare cu greutati libere, si sa continui tot cu greutati libere. La sfarsit, poti face si unul-doua exercitii la aparate, pentru acel supliment de solicitare musculara. Antrenamentul doar la aparate este ineficace si periculos, pentru ca pune niste tensiuni destul de mari in muschi care nu au fost in prealabil pregatiti, si pentru ca poate duce la dezvoltarea structurii musculare fara suportul functional, nervos, absolut necesar. Cred ca aparatele au fost la originea prejudecatii conform careia culturistii sunt doar umflati fara forta reala.

6) Ce pericole ma pandesc in spatele halterelor si ganterelor?

Niciunul, cu conditia ca exercitiul sa fie efectuat corect. In timp, poti face exercitii foarte grele, cu sute de kilograme, fara sa-ti pui in pericol coloana vertebrala, dar asta doar ca pozitia e corecta. Orice sala respectabila are pentru asta antrenori. Solicitati-i de fiecare data, pentru asta sunt platiti. Puneti-i sa va explice in detaliu exercitiile si sa va corecteze pozitia, pana ce veti invata singuri. Accesoriile, de genul centurii, sau chingilor, pot fi utile uneori, dar nu sunt obligatorii. E o prostie sa te fâtzâi prin sala tot timpul cu o centura din aia groasa la brâu, ca sa vada lumea ce culturist mare esti. Centura, bine stransa, creste presiunea intraabdominala si deci sustine coloana vertebrala. Insa ea trebuie folosita doar atunci cand folosesti greutati foarte mari, in rest, trebuie sa lasi proprii muschi sa se dezvolte si sa se descurce fara accesorii.

That about covers it. Vedeti, e foarte simplu. Astept intrebari. Daca nu, in episodul viitor vom vorbi despre alimentatie in body-building.

About The Author

136 thoughts on “Sala de forta – principii generale

  1. @ Pinocchio:

    “peste 40 de ani nu te mai duci la sală”

    Peste 40 de ani – la sala de lectură, Pinocchio! Sau la Sala Radio! Dacă nu ascultaţi sfatul meu, o să ajungeţi la sala de operaţii!

  2. @ tapirul:

    Îi mulţumesc Tapirului că mă consideră “băiat bun”. Sper să progresez şi să devin “băiat dă za’ăr”, apoi “băiat dă aur”.

  3. @Pinocchio Ai dreptate. Cu singura corectura ca 60 e noul 40 😀

    @Lola Aia cu sala care’ti opreste cresterea este… cum sa zic… un mit urban. Similar cu “credinta populara” ca daca te duci la sala te faci cit Arnold.

    Pe de alta parte, la virsta ta, daca nu exista alte motive altele decit nevoia de miscare si de intretinut tonus muscular, cred ca exista multe alte activitati fizice mult mai faine decit mersul la sala: munte, bicicleta, inot, role, ski, tenis. Sala e pentru oameni care nu prea au timp si vor sa condenseze efortul intr’un timp cit mai scurt. Sau pentru cei care vor sa faca o cariera din felul in care le arata corpul.

  4. @b de comp, asta se retine:)) statistica e ca bikini:)))
    hmm, cultura fitness…tre un pic nuantat. cultura fitness e in anumite state, care din intamplare nu au atat de multi grasi ca altele si in anumite medii sociale. da, este si obezitatea, dar aici de ex., e si efectul hollywood. ceea ce nu poate decat sa ne bucure:)

    tapire, da’ multi te deranjeaza pe matale. si, curios, toti astia au niste chestii in comun.

    @a.! cum ti-ai permis sa te bagi in discutie? rusine! i-ai cerut voie tapirului? te-ai confesat la vladutu’? i-ai comunicat lu diligent-r? shame on u.

  5. @ A.:
    a, nu, A., încercam numai să-mi amintesc replica din Caragiale, Lache și Mache…diligentreader a ghicit un pic, “băiat de zahăr”

    we: ai de gând să-mi scrii biografia? oricum, să știi că e plăcut să știi că cineva îți poarta de grijă, e atent la ce scrii, îti dă un sfat, o idee, mulțumesc.

  6. tapire, ca sa iti scriu biografia, tre sa faci ceva. a, da, poate fi si inventata, dar las altii sa faca un asemenea efort intelectual.

  7. @ we:
    Poti sa afinezi si sa prezinti datele cum vrei. Asta este o problema de statistica – cifrele vorbeste.
    http://apps.who.int/bmi/index.jsp
    Si daca Samoa, Nauru sau Polinezia au un procentaj foarte ridicat de indivizi cu un BMI peste 30, ca numar nu au nicio pondere. Poate ca prietenul Vlad ar putea sa ne spuna ceva despre cum societatea priveste si considera persoanele plasate la extremitatile une scari BMI. Fitness-ul nu este ca atare decât un argument marketing pentru recrutorii societatilor “in”. Sfaturile lui MBadragan mi se par mult mai oneste. Personal, nu ma vad în nici un caz în situatia de emite sentinte sau a da sfaturi – as avea impresia ca laud virtutile unui regim de slabire unui înfometat.

  8. păi, we, nu mai e nevoie să fac eu ceva, văd că tu știi deja ce fac, ce gândesc, ce doresc. d\’aia zic. și chiar nu știai comparația statisticii cu bikini?

    cred că B.deComp vrea să zică că cultura asta fitness, cum e ea propăvăduită în america mai ales, adicătelea pur mercantilism, nu prea dă așa rezultate. statisic vorbind, evident. deci, cultura asta depinde cum e vândută și cum e integrată în viața de zi cu zi; în america tre\’ să vinzi și cultura mașinii, si pe aia a fastfudului supersized, și pe aia a lu\’ două ore la sală cu aparate din ce în ce mai extraordinare. și constat ca e cam la fel și la englezi (care sunt și ei obezi)

    ăștia de aici sunt și ei obsedați cu sănătatea și fitnesul, dar la ei e mod de viață (bicicletă, alergat, hiking serios), nu ca la americani, un moft social.

    lola, voiam să intreb, tu de ce vrei să ridici greutăți? să slăbești sau să shape up?

  9. ps: elf, nu tre’ să te obosești să intri în polemica cu ce răi e elvețienii și ce buni americanii și ce habar n-am io – știu deja psalmul, și o să te, nemuritor si rece, ignor

  10. @ B.deComp:

    BdeComp, mi-e teama ca nu ai dat de statistica decat tangential. case in point, problema asta e multi-faceted. e deep-ingrained in our genes, depinde de climat, depinde de cultura, depinde de 100 de parametri si variabile. o statistica serioasa este aia care ia cat mai multe din variabilele astea in calcul.
    fitnessul nu e vandut de aiurea (si sa stii ca multi alearga pe aci, sau biciclesc-including moa, nu stau numai la sala). alearga astia pe aici in draci. ce naiba, vorbesti cu unul din patria surfului:)
    iar fitnessul este legat direct de opiaceele endogene, este legat direct despre imaginea despre sine (cultural vorbind). de aici si cele 2 extreme – bulimia si anorexia. sunt chestii reale, nu inventate, sunt boli si tre tratate ca atare. cu cat societatea devine mai complexa cu atat constrangerile devin mai mari etc.e tc.
    din intamplare salasluiesc de fo 10 anisori intr-un lab care se ocupa de 30+ ani de chestia asta: food and water. bulimia si anorexia. vagul si pancreasul si diabetul si stressul cronic si lipide si draci-laci. e complicat, al dracului de complicat.

    tapire, sincer, imi pare rau ca a tb. sa suferi atata timp in desert. vezi tu, ce se aplica in punctul X poate nu se aplica in pct. Y la 700 de mile mai jos. si da, incep sa devin mai atent, de cand cu iesirea ta de deunazi, chiar in ziua in care in sfarsit i-am pus-o lu’ bin ladenu’.
    btw, in centrul lausanne-ului e un fitness club adiacent unui supermarket si vizavi de 2 magazine cu ciocolata. asudau corporatistii, la pranz, altii langa fumau (dincolo de geam) & aia cascau gura la teveu sau la ciucalata.
    ROFL e un understatement.

  11. asa ca, pinochio, du-te la sala chiar daca ai si 70 de ani! am vazut mosulici la sala, trageau si ei de ce puteau pe acolo. altii alergau pe plaja. altii bicicleau. altii – hiking.

  12. Eu unul am doar doua probleme cu “cultura fitness”, faptul ca s’a transformat in cult si faptul ca ascunde o angoasa. Cu alte cuvinte, din placere de viata a devenit obligatie si presiune si, inca si mai rau, in loc sa fie o bucurie este doar un amarit de simptom pentru frica, nascuta prea devreme, de esec, decadere si moarte.

    Iar apropos de disputa voastra care risca sa pice din nou in steril, nu, nu cred ca mai are o componenta culturala, ca se mai poate spune in locul X e mai rau ca in Y. Problema s’a globalizat odata cu Mc, Coke si Hollywood. Stilul de viata sanatos a devenit o lupta strict individuala. Cum ar veni, scapa cine poate.

  13. @ MBadragan:
    just curios, ce e aia stil de viata sanatos? cel al romanilor? sa avem pardon, ca romanii au o speranta de viata de toata jena. e socant cata grasime, cata sare, cat alcool pot ingurgita romanii. romanii cei fit, cu burtica si gusulitze si cefe triple…
    acum sunt sigur ca o sa o dai in paseisme, ah, viata de la tara, munte, mare…e nesanatoasa! singurul element care face o viata sanatoasa e lipsa de stress.

    evident ca este pe fondul unei nevroze (pls quote next time when u’re just rephrasing what was just said – common courtesy, ok?). cum am mai zis: cu cat o societate e mai avansata cu atat va avea mai multe constrangeri ==> stress. lumea obisnuita are job 8-6, chiar 7, 5 zile pe sapt., multe joburi sunt sedentare, de birou, tensiunea e mare dat. a zeci de motive etc. one has to do smth., bc smth. has to give. and btw, insurance companies acum incep sa piseze pe prevenirea bolilor, chestie care include fitnessul de orice natura.

    viata a fost intotd. obligatie si presiune. asta e viata sociala, daca nu s-a observat pana acum. nu e presiunea de azi, e presiunea razboiului, a foametei, a virozelor, a gripei. presiunea familiei, a clanului, a pamantului, a ce vrei.

    cum sa nu aiba componenta culturala?:) u have to look fit – asta e cultura. tre sa imbraci anumite haine – asta e cultura. tre sa fii bronzat, sa ai bicepsul peste o anumita raza, asta e cultura. cum era in grecia cultul corpului, asa e si acum – calchiat pe ziua de azi. numai ca e numai corp pt. minte…avem pastile. si pe vlad.

  14. Mie mi se pare misto ca we ii apara pe americani 🙂 Bine, gluma cu binladenu’ e puerila, dar trecem peste.

    @B.de Comp

    […]as avea impresia ca laud virtutile unui regim de slabire unui înfometat

    Mai nasol e sa lauzi aceste virtuti unei persoane, hm, dolofane si deci sensibile, hihi.

    MBadragan are, din nou, dreptate. Presiunea e mare, nene! :))

  15. ei, elfule, or mânca elvețienii “mei” ciucalată, dar nu sunt așa de obezi ca americanii “tăi”, iar speranța de viață o au mai mare. asta merită oleacă de atenție. sunt mai multi factori, da, climat, cultura, alea. fitnessul si obsesia cu sănătatea e o problema globalizată, într-adevăr (deși aș spune ca trilogia “coke, Mc și Hollywood” e limitata si limitantă, cauzele sunt mai largi si mai multe, unul – major – fiind faptul ca in ziua de azi se poate consuma mai mult decat e necesar), dar de ce are efecte diferite in diferite locuri? un motiv ar fi că ciucalata nu îngrașă (sau, prin extensie, alimentele difera calitativ), doi ar fi că americanii mănâncă, cantitativ, mai mult ca europenii, beau bere si nu vin, etc; se pot găsi cauze dincolo de mersul la sală.

    stilul de viață sănătos se vinde pentru că a devenit marfă de consum. da, stresul e real și antistresul se vinde. cultura creeaza presiuni.

    dar, elf, în rest, mă bucur că i-ați pus-o lui bin laden (desi e cam invers, a cam pus-o el americanilor, ca a cam obtinut ce a vrut, recte pretul petrolului si hemoragia de resurse in orientul mijlociu) si că te îngrijorează stările mele. serios, te-aș scoate la o bere dar mă tem că are calorii.

  16. pe de alta parte elfule, hai sa nu intram in discutii sterile si ad hominem.

    ca de obicei, si eu sunt de acord cu MBadragan (cu rezerva de mai sus, apropo de trilogia Coke, Mc si Hollywood). “santatea” a devenit o constrangere culturala si o angoasa, si asta pentru ca, cum spuneam, a devenit o marfa de consum. a fost recent un documentar pe National Geografic despre iaurt, cum a devenit el dintr-un aliment de nisa intr-un “prototip” al sanatatii, si se referea la aceleasi idei.

    Lola, spre ca nu te-ai pierdut in discutiile noastre. ti s-a raspuns la intrebare?

  17. Lola cred ca deja a observat ca, in mahala, culturismul e putin altceva decat in dex. Iar eu observ ce buni avocati sunt romanii pentru tarile de adoptie.

  18. @tapirul “Mc, coke, Hollywood” era doar o expresie a globalizarii, mi’a fost lene sa detaliez mai mult. Evident ca motivele pentru care sintem grasi sint mult mai multe si mai complicate (abundenta mincarii, abundenta mincarii ca eticheta de statut social, joburi statice, faptul de a’ti permite un job static ca eticheta de statut social, numar de ore petrecute la servici, numarul de ore petrecute la servici ca eticheta de statut social, boala, peer pressure, beer pressure, etc.) Si motivele astea, odata cu globalizarea “Mc, coke, Hollywood” s’au globalizat si ele, moderate cultural, evident.

    Stil de viata sanatos? Orice stil de viata care iti aduce bucurie fara a’ti ucide prematur corpul si mintea, fara a te imobiliza si a te izola. Daca iti plac jumarile si corpul tau reuseste sa proceseze eficient grasimile incit nici sa nu te ingrasi, nici sa se lase cu probleme medicale acum sau peste 30 de ani… fericitule, ti’ai descoperit modul de viata sanatos. Eu unul merg pe mina lui Socrate, cunoaste’te pe tine insuti. Nu’i lasa pe altii sa’ti spuna cine esti si ce vrei.

  19. @ MBadragan:
    Ce te faci cu perversul Dr. Jivaro. In principiu el tace si tu spui totul. De aici si nemernicia – caci cu o singura fraza, la sfârsitul orei de confesiune, rastoarna totul. Iti spune cine esti, ce gânduri urâte ai pentru parinti si pentru tine, îti dezbraca sufletul, te culpabilizeaza si-ti fixeaza si noua sedinta. Ajung sa ma-ntreb daca Socrate asta nu ne-a vândut pentru o mâna de arginti profesiunii la moda pe Rio de la Plata.

  20. This is… highly significant, dear BdeComp! La urmatoarea intrevedere te invit pe canapea sa dezvolti subiectul 😀

    Intr’o cheie ceva mai serioasa, pe masura posibilitatilor, coane BdeComp, parerea mea este ca si povestea cu psihanaliza se inscrie in acelasi curent cu povestea cu sportul. Body&Soul Fitness. Mai ramine de lucrat la Mind 😀 Da’ mi’e teama ca s’ar dovedi contraproductiv.

  21. hehe, in serialul “Millennium” era un episod in care niste diavoli discutau ca ce a ajuns si lumea asta, nimeni nu mai crede in ei (de aia nimeni nu ii mai vedea, vedeau niste mosuleti cu bretele), acu’ oamenii nu mai sunt posedati (la propriu) de ei, de diavoli, ci dau alte denumiri, “psihoza”, “halucinatie”, etc.

    (evident ca Frank Black – Lance Henriksen – a fost singurul care a putut sa ii vada)

  22. Am impresia ca este acelasi lucru. Penru autor, les autres, sunt cei care ne dau adevarata perceptie de noi însine. Daca nu ma tradeaza memoria, cum sunt A.desea banuit : “Quoi que j’aperçoit de moi, le regard d’autrui entre dedans”.

  23. @ B.deComp:

    “Daca nu ma tradeaza memoria, cum sunt A.desea banuit : “Quoi que j’aperçoit de moi, le regard d’autrui entre dedans”.”

    Ba trădează, bestia, trădează! “Quoi que je dise sur moi, toujours le jugement d’autrui entre dedans. Quoi que je sente de moi, le jugement d’autrui entre dedans.”

    Şi s-a aliat şi cu gramatica, şi-acum trădează şi asta! “j’aperçoit” -> “j’aperçois” -> “quoi que j’aperçoive”.

    J’aime le son de la flûte d’Alsace: gâl-gâl!

  24. Sunt condamnat la Bescherelle 🙁
    J’aime le son… du cor, le soir, au fond des bois

  25. Ha, Bescherelle mon cul, ca sa zic asa mai ascuns comprehensiunii germanofilelor austriece, se stie ea care! Ce vrea sa retransimta A. este ca nu trebuie sa te iei dupa ce zic altii despre tine, caci asta e cel mai scurt drum spre iad. Deci DOMNII MEI PRO-SARTRIENI, poate ar trebui sa nu luam ingineria sau medicina drept supremumul cogniscibil desi in curand (eu actual doctor-inginer) trebuie sa ies din casa ca sa-mi iau pensia si apoi sa reintru grabnic in carciuma din colt pentru cina, caci asta e pretul platit de batrani: pofta de mancare ti-e data de cum se uita chelnerita la tine cand intri pe usa. Hm.. inca mai am nevoie de antrenament ca sa ajung la performantele aleatoare dar pro-fund(cul) metaforice ale drcraciunului..

  26. Pe vremuri, l’abbé Chamelle participa la o emisiune hebdromadaire la televiziunea franceza. “Les dossiers de l’écran” produsa de Armand Chamot. Ce timpuri, ce moravuri…

  27. Eh, tbfkl (tre’ sa gasesc o mnemonica pentru numele tau ca nu se mai poate :D), da’ o idee de feedback tot nu ne strica. Avem cazuri deja celebre si pe aici unde ar mai toci niste taisuri nedorite, o bavura, o ramasita de la sudura.

    Chiar asa B.deComp, cum zic frantujii matale la feedback?

  28. As fi onorat sa mi se spuna T. (te punct)

    Feedback l-as traduce prin comentarii, dar nu bag mana in plasma.

  29. @T. 😀 Asta e ridicata la fileu. Sau fileu cu ridicata. Domnul sau Doamna T.? 😀

    Nope, nu mi se pare ca “commentaires” sau “réaction” acopera corect sensul lui “feedback”. Ambele sint prea specifice.

  30. Sunt un domn de gen masculin, fost inginer si actualmente pensionar de la drumuri si poduri, dar cu interes pentru frumos si Geschichtswissenschaft.

  31. Retroaction, réaction, retour, commentaire. In sensul folosit mai sus, asi alege prima varianta.
    T.ulai doamne, ce poveste (istorie 😉 !

  32. Domnilor, care va stiti (A., B., T., M), as sta asa sa va ascult (cetesc, nah), panăăă la adanci batraneti (pensionabile, that is).
    Fara replici, doar as bea neste vin.
    Adik nexam rétroaction; Rückgespräch; ανατροφοδοτήστε; risposte; フィードバック; 의견; gabarito; обратная связь; regeneración.
    (creca babelfisu’ m-a tradat pe undeva). Oare de ce feedback=gabarito in portugheza? Mister total.

  33. Madelin, arunca pestele lu’ babel (o fi seful #$%#@ei Babilonului?) la gunoa. Auzi la el, riposte, gabarito, regeneration. Japoneza si coreeana nu citesc.

  34. Multumesc celor care mi-au acordat cat de cat atentie !
    Un simplu raspuns de genul: “Nu stiu ce sa iti raspund.” m-ar fi multumit…adica l-as fi apreciat mai mult decat un raspuns ironic care defapt masca nestiinta.
    Sa fiti iubiti!

  35. Hahahahah… mahalaua strikes again. A venit fata, a pus o intrebare, noi ne’am prefacut initial ca raspundem dupa care ne’am pierdut iar in obicinuitele divagari.

    Lola, iarta niste bieti mosnegi. Meri la sala, nu’i bai, nu opreste cresterea. Nici ea ca atare, nici vreun exercitiu anume. Si, inca si mai bine, profita de tinerete si iesi mai degraba sa faci sport in natura. Cind oi ajunge baba ca noi cu fundul plat de la scaunul de birou n’o sa mai ai vreme.

    Ah, inca ceva! Atunci cind ti’a raspuns direct tie nu cred ca a fost vreunul ironic. Ironia a aparut abia cind am inceput sa ne paruim intre noi.

    Sa fii iubita!

  36. Dragă Lola, iartă-mă că îţi răspund târziu, dar am fost niţel ocupat. Poţi să te duci la sală liniştită, nu se va opri creşterea: mă întreb de unde a apărut prejudecata asta aiuristică?

    Dragă Pinocchio: nu numai că mersul la sală nu face rău după 40 de ani, dar e chiar foarte indicat. După 40 de ani, scade testosteronul şi masa musculară: trasul de fiare le stimulează pe amândouă. Sunt mormane de studii care au arătat beneficiile antrenamentului de rezistenţă (tras de fiare) la vârstnici, şi nu mă refer la vârstnici încă verzi, ci la bătrâni cu boli grave, cronice, insuficienţă cardiacă, BPOC, cancere, chiar şi SIDA.
    LaLane s-a antrenat până la 96 de ani, şi ar mai fi făcut-o dacă n-ar fi murit. Joe Weider o face şi azi: are 91 de ani. Frank Zane, la 68 de ani, arată mai bine ca unii tineri de 30…

  37. “your comment is awaiting moderation”…
    Vlade, nu mai suntem prieteni? 🙂

  38. @ Arnold Negrescu: Pe vremea mea 😀 erau unii care spuneau ca ti se intaresc muschii si ligamentele si, ma intelegi, asta are drept de consecinta faptul ca muschii si ligamentele tari nu mai lasa oasele sa se lungeasca. Cum ar veni, le pun piedica.

    La vremea asta nu mai stiu cum a mai evoluat anatomia populara 😀

  39. Ideea e că creşterea în lungime se face pe baza unor cartilaje speciale, de creştere, care se osifică la adolescenţă şi devin inactive. Un raţionament străvechi spunea aşa: trasul de fiare creşte densitatea osoasă (ai oase mai tari), deci ţi se osifică şi cartilajul de creştere… Raţionamentul s-a dovedit fals acum 80 de ani, dar mitul mai persistă…
    În realitate, trasul de fiare ar putea să stimuleze creşterea, fiind un stimulent puternic al secreţiei de hormon de creştere, GH. Sigur, dacă creşterea s-a oprit deja (s-au osificat cartilajele de creştere), nu vei mai creşte indiferent cât hormon de creştere secretă hipofiza. Dar însăşi scopul originar al culturismului era dezvoltarea frumoasă a corpului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.