Trecând eu astăzi, poate pentru ultima oară, cu bececleta printre numeroasele iazuri pe care Mosella le face la intrarea în Metz, am tras adânc în piept efluviile care se ridicau din apele verzi. Cunoaşteţi mirosul, e acelaşi cu al lacului Herăstrău: stătut, dulce, lipicios. mereu familiar.
Nu ştiu dacă e din cauza tristeţii cu care îmi luam rămas bun de la pădurile străine, dar mi-am dat seama brusc de o chestie: exact aşa miroseam noi când eram mici.
About The Author
