Nu cred că ar trebui să trecem uşor peste revolta de ieri a bătrânilor.
Mă tot întrebam a cui mai e România. Nu e a celor care o prădează, pentru că, prin definiţie, tâlharul nu este proprietarul bunurilor sale. Nu e a celor care pleacă, chiar dacă, o să-mi ziceţi pe bună dreptate, ei iau o anumită Românie cu ei. Nu e a celor care se adaptează la mediu, pentru că ei sunt sub vremi şi nu viceversa. Nu e a intelectualilor, a căror cronică neputinţă şi decadenţă e deja un truism. Nu e a generaţiei mele, cea care ar fi trebuit poate să o moştenească: noi am dat greş în aproape fiecare bătălie, şi am excelat la depusul armelor.
Şi ieri mi-am dat seama. România e a bătrânilor de aici. Nu mă refer la senilii decrepiţi care şi-au crescu burţi pe vremea comuniştilor, turnându-şi vecinii şi căţărându-se în vârful lanţului trofic, unde şi acum stau bine mersi. Mă refer la cei mai mulţi, la cei care munceau şi aveau vieţi obişnuite, la cei care sunt oameni normali, într-o mizerie anormală. Numai ei mai pot să revendice dreptul ăsta. Ei care le-au trăit pe toate, de la colectivizare încoace, şi încă mai sunt aici. Ei, singurii care se duc mereu la vot, în mod inexplicabil, în timp ce noi, tineri şi viguroşi, n-am reuşit să ţinem capul deasupra mlaştinii de lehamite.
Şi acuma tot ei ies, cu ce arme mai au pe după uşă, cârje, bastoane, sacoşe cu sticle goale. Le-aţi văzut furia pe feţe, la telelvizor? Care dintre voi mai are vlagă cât să înteţească o asemenea ură? Dacă oamenii ăştia ar fi fost cu 30 de ani mai tineri, revolta de ieri ar fi fost sângeroasă. Mai presus de ură e deznădejdea, o să-mi spuneţi iar. Da, dar oamenii ăştia, spre deosebire de noi, de mine de exemplu, au reacţionat când au fost scuipaţi în faţă. Nu s-au întins încă pe pat, să moară. Chiar dacă nu au vreo speranţă de victorie. În timp ce noi, hăhă, ce facem noi?.
Ei sunt prea bătrâni ca să mai plece pe undeva, ştiu. De asta sunt şi deznădăjduiţi. Dar tocmai de asta, România e a lor, şi numai a lor. Cel puţin acum. După moartea lor, nu ştiu cine o să o ia. Dar deocamdată, io îmi dau jos pălăria în faţa pensionarilor.
Vlad, in parte ai dreptate. Insa imi permit sa fiu mai rezervat. Sunt exagerat de multi pensionari “de boala”. Peste 500.000. Oameni care au muncit, dar care la un moment dat au zis “mai da-l in … mea de sistem”. Si au iesit la pensie pe la 45-55 ani si de atunci iau pensie. Nu zic ca e mare, nu zic ca n-o merita, dar au impovarat acelasi sistem pe care astazi il scuipa la Cotroceni. Repet, vorbesc strict de astia, nu de cei care se duc acolo pe buna dreptate.
touching… si adevarat….
pacat ca acesta e adevarul…
trist….
Sa ne gandim si ca ei striga pentru ca nu mai au nepoti. Le-au plecat din tara.Poate ca o parte a revoltei lor trebuia sa fie indreptata si spre tinerii care i-au parasit. Care nu stiu sa lupte, stiu doar sa fuga la de-a gata.E trist cand se revolta- cu multa dreptate- batranii. Si cand au prea multa dragoste sa spuna ce ii doare cu adevarat: ca au ramas singuri.
O,da. De-asta e cum e la noi. Ca se gasesc mereu justificari ticalosilor, dar sunt judecati fara mila cei umili.Pensionarii sunt de vina ca e tara in deriva. De parca ei ar fi facut vreodata legile pe aici. Cand s-a hotarat sa fie scosi mai devreme la pensie , s-a zis ca se vor face astfel mai multe locuri pentru tineri. Si cei care au iesit aveau deja vreo 30 de ani, cel putin, de munca. Cred ca doctorii sunt in masura sa spuna daca sunt exagerat de multi pensionari de boala in Romania, sau ar trebui sa fie mult mai multi, pentru ca suntem o natie foarte bolnava.
La de’a gata? Adica cum, diligentreader? Ce este “de’a gata” afara?
este si mai trist faptul ca se ajunge, cumva, iarasi, la tema deja ajunsa cliseu, aia cu ramasii sacrificati si plecatii la de-a gata.
cei care pleaca, vlad, nu numai ca iau o parte de romanie cu ei, dar sunt singurii care aduc oleaca de normalitate si bunastare in tara. bani si mentalitati mai sanatoase.
• Aş face totuşi referire puţin la sistemului de pensii. În momentul de faţă avem 1,9 milioane pensionari cu stadiu complet şi 1,3 milioane de pensionari fără stadiu complet. Mai avem 906.000 pensionari pe caz de boală. O simplă adunare de arată că numărul pensionarilor fără stadiu complet este de 2,2 milioane. Avem mai mulţi pensionari fără stadiu complet decât cu stadiu complet îndeplinit.
• Sigur, cred că orice om s-ar întreba de ce în ultimii 2,3 ani s-a produs o creştere explozivă a numărul pensionarilor pe caz de boală. Aş vrea să vă dau 2 exemple: În Bihor sunt 52.000 pensionari de invaliditate, reprezentând 32,9% din numărul pensionarilor din judeţ. Dacă acest procent ar fi fost uniform la nivelul ţării am fi ajuns la concluzia că este o chestiune sistemică. Dar în judeţul Covasna constatăm că sunt doar 5.403 pensionari de invaliditate, reprezentand 12,2% din procentul de pensionari. În Mehedinţi, cifra este 13,6% din pensionari. În Sectorul 1, 13,1%, Tulcea 17,2%. Acest procentaj 32% ne arată ceva în neregulă în Bihor.
scuze, am uitat sa dau sursa:
http://www.gandul.info/news/basescu-pensii-micsorate-doar-pana-la-sfarsitul-anului-boc-nu-trebuie-sa-demisioneze-exista-politicieni-care-incearca-acte-de-violenta-6117098
Tapirul, diligentreader, nu am vrut să zic pe undeva că cei care pleacă se duc la de-a gata, sau că cei ce rămân sunt sacrificaţi. Cei care au plecat, fie şi pentru foarte scurtă vreme, ca mine, ştiu că nu există de-a gata şi cadouri nu-ţi face nimeni.
Dar, Tapire, cei care se mai întorc sunt foarte puţini, cel puţin printre “intelectuali”. Dacă e vorba de munca grea, fizică, sezonieră, făcută afară, da, le datorăm bani oamenilor ălora, de mentalităţi nuş ce să zic. Nici măcar nu cred că în Occident ar fi vreo mentalitate mai valoroasă neapărat.
Fluture, poate or fi mulţi pensionari de boală. Ca o comparaţie, în Franţa erau 1 milion şi 100 de mii în 2008. La asta se adaugă numeroase sisteme de ajutor social la care noi nici nu visăm. (Un exemplu celebru: dacă ai 3 copii, poţi ieşi de tot la pensie…după 15 ani de activitate, ceea ce poate fi şi la 35 de ani.) În plus, cea mai mică pensie de invaliditate franceză (minimum garanti), care se dă în cazul în care mai poţi să şi lucrezi, e de vreo 250 de euro (dar se poate ajunge la mia de euro), adică un salariu de profesor român.
Pensia de handicap românească, aia cu care au ruinat medicii economia, e de obicei sub 150 euro. (Când am intrat io în rezidenţiat, acu 5 ani, era vreo 50 de euro…)
Acuma, nu spun, or fi multe abuzuri, dacă aşa zice contraexpertiza de la Bucureşti, cine să fiu io să o contrazic?
Vlad, hai sa nu comparam mere cu pere. Nu suntem la nivelul francezilor “ca sa ne permitem”. Iar daca tot vrei sa comparam, 1.1 mil vs. 0.9 mil cand populatia e in raport de 3 la 1, eu zic ca avem “doar” de vreo 2.6 ori mai multi pensionari de boala decat francezii.
Pe de alta parte, cred ca esti cam reductionist cu sistemul francez. Rar o sa vezi persoane cu 3 copii care sa iasa la pensie la 35 ani. Pentru simplul motiv ca pensia aia e o amaraciune, chiar si pentru un francez. Plus ca nu e neaparat in mentalitatea frantuzoaicei sa iasa la pensie. Are nevoie de activitate, de contact cu ceilalti, etc. In fine, divagam.
nu au avut timp încă, vlad. dar potenţialitatea există, şi când se vor mai echilibra lucrurile în europa, cei plecaţi (şi reveniţi, măcar indirect) vor fi cei ce vor avea “know-how”-ul şi mentalităţile cele bune. cum a fost şi în secoulul XIX, românia modernă, care a fost posibilă datorită celor plecaţi.
iar cu mentalităţile, diferenţe există. uite, amicul mikimaus a început un job în suedia şi ne scrie ce frumos e acolo, străzi curate, etc. (el a mai umblat prin europa, dar e prima data când pleacă “definitiv”). i-am răspuns că semnul că te-ai vindecat de românia este că începi să nu mai remarci normalul. mentalităţi “bune” în occident, de la care putem invăţa, sunt destule – practic putem învăţa normalitatea de la ei. să nu furi, să munceşti, alea.
problemele româniei nu sunt numai ale româniei, sunt ale epocii. dar mi se pare tare ineficient să pui problemele pe seama celor “plecaţi” (asta ar fi ca în psihologie, external locus of control :-). Nu TU zici asta, ştiu, dar uite ca reiese repede când se vorbeşte pe tema problemelor româniei. e un subiect-discurs cronic ca să zic aşa. şi e nesănătos.
Secolul XIX era o vreme când sentimentul naţional de abia începea să înflorească. Sec XXI e o vreme când sentimentul naţional fie mort, fie aberant. Nimeni nu se mai întoarce.
Io n-am vrut să devieze discuţia către datul de vină pe cei plecaţi. Sper să nu evolueze în direcţia asta (aberantă).
Fluture, n-aş fi ştiut de chestia asta dacă 2 asistente de unde am lucrat eu nu ar fi ales opţiunea ieşitului la pensie pe motiv de copii. Una urma să-şi facă o practică privată – iote că e voie să fii pensionar şi să lucrezi, în Franţa.
Chestia e, Fluture, că pensia de boală “abuzivă” a fost căutată de oameni nu din lene, nu din dorinţa de împogăţire (pur şi simplu nu pricep cum poate trăi cineva din pensia de boală, şi cu toate astea lumea se descurcă), ci ca substitut de ajutor social. Ajutor social care altfel nu există, chit că zice Băsescu că noi avem jdămii de ajutoare. Tot rezidenţiatul am lucrat cu oameni defavorizaţi, aşa că am văzut cu ochii mei că nu există niciun ajutor social. (În timp ce în Franţa e din plin ajutor social (pentru francezi, normal)). N-am auzit de vreun caz de pensii de 5000 de roni prin cumularea ajutoarelor sociale, nici nu văd cum naiba ar fi posibil aşa ceva – e o gogomănie diversionistă.
Da, or fi mulţi care au mituit comisia de expertiză ca să-şi ia amărâtele de 3 milioane pensie care au falimentat statul…Un porc, o găină, ceva, şi le-a dat doftorul. (Ba ştiu şi de cazuri care au mituit comisia ca să-şi ia o pensie la care aveau tot dreptul, dar asta e altă poveste, mult mai gravă). Altfel, trăiau din cei doi cartofi pe care îi creşteau în grădină, după o viaţă de trudit la ceape. O fi ilegal, abuziv, dar e adaptare la un mediu ostil. E rezilienţă.
Ca fiinta care suge sangele poporului de aproape 15 ani mancand pensie de la stat, dupa ce am luat o luna pensie de boala (si da, a trebuit sa mituiesc niste doctori pt asta, nu cu mult, dar…) si mama de copil plecat in zari straine pot sa zic, cu durere in suflet, ca nu-mi doresc sa mi se intoarca fiica in nenorocita asta de tara.
In Irlanda doamna care avea grija de nepotica mea de cand termina scoala si pana se intorceau parintii de la serviciu primea ca ajutor pt cresterea celor doi copii mai mult decat salariul alor mei, oameni cu doctorat la baza.
E drept ca a dat criza si peste ei si fiicei mele i s-a redus salariul (in nici un caz cu 25%, ci cu mult mai putin) iar ginerele a gasit cu greu de lucru, dar tot nu-mi doresc sa-i vad aici, unde nu stiu daca ar gasi de lucru la particulari iar la stat ar fi muritori de foame.
Sotul meu facea azi haz de necaz “daca pt salariati se rezolva revenirea la salariul de acum prin datul afara a 25% din ei pt pensionari solutia e ca in sase luni sa moara 15% din ei”.
Iar salariatii care au peste 40 de ani nu mai au sansa sa-i angajeze cineva, particularii mai bine aduc muncitori din China sau tarile Africii, ca aia n-au pretentii, asa ca o sa caute un doctor sa le dea certificat pt pensie de boala, ca si ajutorul de somaj se reduce, asta e pt Fluture, sa priceapa si el cum de s-a ajuns la situatia asta cu atatia pensionati pe caz de boala. Si mai scoateti, d-le Flutur, portocalele alea din cap.
“…noi am dat greş în aproape fiecare bătălie, şi am excelat la depusul armelor…”
Nu… don’ doctor… noi nu am depus armele… am depus actele.
Alea de plecare, zic.
@Fluture: Te ferești cu agilitate fluturească la tine pă gloabă… chestia e… eu tot te prind; hăcuiesc culisoru’, zic.
Ham-ham!
Vlad, daca pensia aia pentru copii ar fi fost atat de mare, nu cred ca una din ele isi facea practica privata. Nu vreau sa polemizam pe chestia asta, pentru ca sunt cazuri rare si noi vorbim aici de lucruri diferite.
In speta, cei 1.1 mil de pensionati “de boala” din Franta sunt “pe bune”. Comisiile lor nu sunt de jucarie si nici spaga nu merge. Deci, raportat la populatie au cam 2% pensionati de boala. Cred ca acest procentaj ar fi trebuit sa existe si in Romania, am avut aceleasi industrii. Simplific. Asta ar insemna pe la 400.000 de pensionati de boala. Noi avem aproape un milion. Deci vreo 600.000 nu sunt chiar “pe bune”.
Nu stiu de unde ai scos 3 mil, depinde si de vechime. Una e sa iesi la pensie de boala la 35 ani, alta e sa iesi la 55, dupa 33 ani de vechime (cum a fost tata).
Si, lasa-ma sa-ti repet: Nici in Franta nu “e din plin ajutor social”. Pacat ca nu ai stat mai mult pe aici sa vezi realitatea, nu cea povestita la gura sobei de doua, trei, cinci asistente. Nu zic ca nu exista structuri de ajutor social, insa cand vezi ca “Resto du coeur” livreaza zeci de milioane de farfurii cu mancare in fiecare an, parca te intrebi unde e statul si ajutoarele lui sociale… Si aici vorbesc de o singura asociatie, care n-are nici o legatura cu statul francez.
cum adica “ma feresc”? m-ai intrebat ceva si n-am raspuns? sa-mi fie rusine. Arata cu degetul unde te doare.
Vlad, imi cer scuze pentru raspunsul off-topic.
Va rog sa ma scuzati, dar n-am inteles partea care mi se adreseaza mie. Puteti sa explicati mai pe indelete? Multumesc.
Incepand de la “salariatii care au peste 40 de ani”.
Dar poate va intereseaza si restul, domnule Fluture.
Ma credeti sau nu, tot n-am inteles. Sunt mai greu de cap, puteti explica in mai multe cuvinte? Multumesc.
Vladule, discutia nu deviaza. Hai sa nu vorbim numai de tinerii plecati, hai sa vorbim de tineri in general. Ca in textul tau si in unele comentarii se regaseste o tema veche, o tema foarte populara din pacate. Aceea ca “tinerii” au dezertat (fie plecand fie blazandu-se) si singurii care au mai ramas sa lupte (ducandu-se la vot sau iesind in strada), care “fac ceva” sunt batranii.
Nimic mai neadevarat si nimic mai nociv, ca idee.
Daca s-a schimbat ceva in Romania asta a noastra, Vlad, daca Romania din 2010 este diferita de aia din 1990, daca e un pic mai aproape de civilizatia occidentala, daca am devenit mai europeni, daca incepe si la noi sa se infiripe o clasa de mijloc, plapanda dar existenta, asta se datoreaza in primul rand tinerilor. Tinerii care, dezamagiti de politica, au ales sa faca ceva pentru Romania in alt mod: construind, muncind, facand, dezvoltand. “A doua Romanie moderna”, ca sa zic asa, nu este realizarea celor ce au iesit la pensie in anii ’90, ci celor ce au iesit din copilarie in anii ’90. Asta nu inseamna ca minimalizez efortul si “facerea” celor ce astazi ne sunt “batrani”. Dar a spune ca numai ei mai fac ceva, sau numai ei au facut ceva, e si gresit si nociv. E o mentalitate nesanatoasa care nu duce la nimic bun.
Discursul asta s-a auzit in mod foarte pregnant in preajma alegerilor, cand tinerii au fost blamati ca nu se duc la vot. Am avut o discutie aprinsa si cu tata, si mi-am sustinut puternic punctul de vedere: ducandu-te la vot (sa alegi intre cinci neghiobi) nu este nici singura, nici cea mai importanta metoda de a face ceva pentru tara. NU.
Tapire, nici eu nu am mai votat în ultima vreme. Dar dacă nu am votat, nu a fost o decizie activă, de protest, ci pură lehamite. Pur şi simplu aveam altceva mai bun de făcut în ziua aia: şi ca mine presupun că au fost majoritatea absenteiştilor. Atenţie, nu spun că votul e important, că hai cu toţi la vot, propaganda, etc. Nici măcar. Spun doar că vârstnicii s-au dus: din inerţie sau din nu ştiu ce, în ei lehamitea a fost mai mică, şi un anumit \”spirit civic\” (sună ca dracu dar asta e) mai mare. Nici măcar nu-i laud: o fi ridicul spiritul lor civic, nu ştiu. Nu fac judecăţi de valoare în postul meu.
Nu susţin că bătrânii sunt singurii autori ai unei \”a 2-a Românii moderne\”. Mai curând, ei sunt ultimii supravieţuitori ai unei alte Românii, care a aşteptat cuminte sub pământ vremuri mai bune ce nu o să vină niciodată. Bătrânii nu au construit nici ei nimic, dar dacă mai e pe undeva o Românie, ea le aparţine lor, de jure. Nu şi de facto: de facto România aparţine altor cercuri. Această a doua Românie modernă nu e nici a noastră. Ce vrem noi, Tapire? Ne interesează pe noi \”propăşirea României\”? Lucrurile astea nu mai au sens în ziua de azi, decât în discursuri naţionaliste în cel mai bun caz desuete, în cel mai rău extremiste. Noi vrem mai curând porţia noastră de fericire şi linişte burgheză, la care visăm de atâta timp. Ori, în România, nu prea poţi să o ai decât dacă eşti tolerat. Sau clandestin. În ambele cazuri, nu se cheamă că eşti acasă.
Nu cred în generaţia noastră, Tapire. Avem treij de ani şi suntem deja obosiţi. În două decenii de libertate a expresiei, n-am fost în stare să scoatem o singură frază coerentă. Două decenii! Există vreun curent artistic, filosofic, de idei oarecare, pe care să-l urmăm sau pe care să-l combatem? Nu există o clasă de mijloc, ci o grămadă de însinguraţi, frustraţi că nimeni nu-i ascultă şi fără niciun chef de a asculta pe altcineva. Nu avem idealuri. În ce cred io, Tapire? Îţi dai seama, nici io nu ştiu, întreb pe un comentariu de blog. Ce-am muncit şi ce-am dezvoltat io? NIMICA. Am petrecut ceva timp într-o lume în care cuvântul meu nu interesa pe nimeni, şi în care, după un scurt entuziasm iniţial, am vrut doar să fiu lăsat în pace. Ia, dacă vrei, postul meu drept o sinecdocă: în el vorbesc mai mult despre mine şi ai mei.
“De-a gata” e tara in care pleaca. O normalitate obtinuta de altii. E foarte greu sa pleci, stiu. Si se invata cum e traiul normal.Numai ca nu se mai intampla ca la pasopt, ca cei plecati sa se intoarca sa-si ridice propria tara dupa modelul strain.Nu putem sa ne plangem de o realitate pe care noi am creat-o si noi o mentinem. Inclusiv prin plecare, in loc de schimbare a locului care e,totusi, al nostru. A-propos, si eu traiesc cea mai mare parte a timpului in strainatate. Deci nu e vorba de ” voi” si ” noi” aici. Doar de noi, care nu ne-am castigat dreptul sa ne plangem.
Pfft, uneori sunt cam isteric aşa. E cazul să mă recompun şi să trecem la lucruri mai serioase.
io cred că te grăbeşti oleacă Vlad (în comentariu’ lung, nu în ăla scurtu’).
dacă e aşa, românia o să ne aparţină şi noo de jure peste încă patruj’ de ani, şi ciclu’ se va repeta.
dar nu asta e ideea. ideea e că faci, facem, se face, numa’ că din’năuntru nu se vede, vorba bancului. avem şi idealuri, şi curente, numai că nu sunt cristalizate şi puse în vitrină încă. van gogh se vindea pe trei parale la vremea lui, dacă şi atât, iar acu’ e curent.
Să dea Domnu că io n-am 🙂
când zici că au plecat la “de-a gata” nu prea reiese că s-au dus la o normalitate “de-a gata”.
o spun şi o repet, ideea asta (atât de populară din păcate, încât aproape că a ajuns slogan) că noi/tinerii/generaţia asta nu facem/fac etc este pe cât de greşită pe atât de nocivă şi defetistă.