Că eu nu am înţeles nimic.
Un excelent coleg ne atrage atenţia, într-un grup de discuţii profesionist, asupra acestui articol. Poate veţi dori să-l citiţi cu atenţie, pentru că vă poate privi şi pe domniile voastre.
Pe scurt, este vorba de prima aplicare a unui nou regulament, care permite Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să te controleze la domiciliu, unde eşti obligat să rămâi, între anumite ore, în caz că îţi iei concediu medical.
Majoritatea dintre dumneavoastră vă veţi revolta deja. Şi pe bună dreptate, sunt de acord, însă trebuie să vă atrag atenţia că regulamente asemănătoare există şi în ţările civilizate ale UE. Cel puţin în Franţa aşa e. Cât am lucrat acolo, trebuia să specific pe concediile medicale între ce ore avea omul voie să iasă din casă. Dacă ziceam că are voie oricând, omul tot trebuia să stea în casă între anumite ore, spre a fi controlat de casă, dacă nu cumva a plecat în vacanţă… Dacă l-au prins pe omul nostru cu fofârlica, pot chiar să îi ia banii de concediu înapoi. Controalele pot fi făcute atât de angajator cât şi de casă. Pentru referinţă, a se vedea aici. Cică prin intensificarea controalelor ăstora, franţujii estimează că vor economisi 1 miliard de euro pe an. Nu e puţin, nu? Desigur, în timpurile astea triste în care premierul nostru citează clauze de anulare a drepturilor constituţionale şi simţim cu toţii fantoma arhetipală a totalitarismului tresăltând niţel în coşciug, treaba pică cum nu se poate mai prost.
Dar nu e doar atât. Rezumându-ne la titlul articolului, am putea fi tentaţi să credem că pacientul a fost prins cu fofârlica, sau că concediul a fost dat pe ciubuc şi degeaba. Nu există însă nicio dovadă că lucrurile s-ar fi petrecut aşa. Să recapitulăm, pe scurt, evenimentele, aşa cum reies din articol:
– un tip a vrut să-şi ia 3 zile concediu de odihnă.
– tanti de la personal l-a refuzat.
– tipul s-a dus la doftor şi şi-a luat concediu medical.
– tanti de la personal a suspectat că tipul nu era bolnav şi de fapt voia să meargă la o nuntă, drept pentru care tanti a sunat la asigurări să-l verifice pe ăla. Ăla nu era acasă, şi dăduse şi o adresă aiurea (de la o mânăstire…)
– concluzia: tipul nu păţeşte nimic, iar medicul IA AMENDĂ. 25 de bulioane. Că cică trebuia să se asigure că avea la dosarul pacientului…adeverinţa cu nr de zile de CM deja luat.
Nu spun, poate concediul a fost dat pe naşpa. Dar dacă exista o asemenea suspiciune, nu trebuia făcută o contraexpertiză medicală, ceva? Aduse nişte dovezi în acest sens, altele decât circumstanţe? De fapt, medicul nu e deloc poliţist. Chiar dacă o contraexpertiză ar fi dovedit că tipul nu avea “gastrită”, dacă la doctor vine un pacient care zice că nu mai poate de burtă, doctorul e dator să îl creadă pe pacient, nu să îi pună la îndoială suferinţa.
În schimb, articolul se termină abrupt cu amenda dată medicului , nu pentru că ar fi dat concedii pe naşpa, ci pentru că nu avea la dosar nuş ce adeverinţă, pe care pacientul trebuie să o ia de la angajator. La cât sunt io de distrat şi la cât de mult îmi place să cer adeverinţe şi declaraţii bieţilor pacienţi, risc să plătesc câte 25 de bulioane pe săptămână. (Să amintim că salariul unui specialist rareori atinge 20 de bulioane pe lună. ) De fapt, nu o să înţelet niciodată de ce io, ca medic, trebuie să rezolv o întreagă hârţogăraie care de fapt ar trebui să se petreacă între angajator şi Casă. De ce trebuie să fiu intermediar? De asta am făcut Medicina? Vorbeam de Franţa: în Franţa, medicul pune indicaţia de concediu medical. Sau scrie reţeta. Ce se întâmplă mai departe, nu îl priveşte. Nu e niciodată pus în situaţia de a-i refuza o îngrijire medicală pentru că pacientul nu adus o hârtie. Dacă Casa nu vrea să acorde concediul, sau reţeta compensată, păi n-are decât să-i comunice chiar ea pacientului acest lucru. Iar pacientul să ceară socoteala autorităţilor competente, nu mie.
Divaghez. De fapt, se vede treaba că, în această primă acţiune spectaculoasă, doftorul în cauză trebuia amendat cu orice preţ. Aşa că l-au prins cu o chichiţă. (Repet, nu discut justficarea concediului medical, ci metoda acestei “poliţii a concediilor”). De ce trebuiau neapărat să-l amendeze? Păi, tot din cauza vremurilor. Pentru că trăim în nişte vremuri în care medicii români sunt nişte incompetenţi care nu nimeresc diagnosticul decât în 40% la sută din cazuri, şi se fac de râs în străinătate. Pentru că sunt nişte şpăgari care au falimentat economia naţională scoţând la pensie şi dând concedii pe naşpa. Pentru că doftorii sunt cei responsabili nu numai de prăbuşirea sistemului medical şi îmbolnăvirea populaţiei, ci şi de tot falimentul actual al Statului. Pe bune. A zis-o chiar El. Tre să fie adevărat. La fel ca toate
Pentru mine, rămâne tristeţea că încă un organism a intervenit în relaţia mea cu pacienţii. De teama “poliţiei concediilor”, doftorii vor trebui de acum să pună la îndoială tot ce le zic oamenii. Altfel, riscă să plătească. Şi desigur, mai e şi tristeţea, mai veche şi mai mare, că “breasla” mea e totuşi prea vulnerabilă la atacurile astea, şi şi-a făcut-o, de-a lungul anilor, cu mânuţa ei.
P.S.: Pe site-ul ăla referit de mine mai sus, al lui TB, rămas neactualizat şi în picioare, scrie bolduit, pe prima pagină: “Vreau o Românie în care pensiile şi salariile să fie de bun-simţ!”
unu’, la mana: politia concediilor medicale este ok, in sensul ca exista precedente in tarile de la vest de szeged.
a doua, la picior: avem o medie dintre cele mai scazute la nivel european in ce priveste numarul de zile de concediu medical per cap de angajat. am date in sensul asta si o sa scriu un micut material cu prima ocazie. vreau sa spun ca e un flaps chestia ca la noi se dau concedii medicale cu ghiotura. pe statistici, domnilor!
a treia, la buric: ia zi, vlade, cine scria in franta documentatia la externare? rezidentu’ ala micu’? doctoru’ ala batranu’? – parca umbla un zvon ca in tarile de la vest de szeged nu era treaba medicului sa scrie tonele de hartogarie conexe cu pacientii. baiu’ romanesc e ca nu mai avem registratori medicali, in conditiile in care, fundamental, un dr. trebuie sa se ocupe de medicina pacientilor lui, nu de acte.
dar, in fine, da-i in kilu’ meu pe doctori… de ce sa nu il facem pe unul cu cel putin 12 ani de pregatire post liceala sa piarda timpul si sa nu-l punem sa faca treaba pentru care sunt suficiente 12 clase? ete-al dracu’! crede ca daca-i doctor trebuie sa nu faca treaba pe care, oriunde, o face secretara? stati asa, ca mai bine o sa-i dam si-un mop, fir-ar el al dracu’!
a patra, la ureche: zvon: cica s-a bagat politia concediilor ca sa-i urmareasca pe directorii si barosanii care si-au luat concedii medicale pe blat, doar ca sa nu poata fi dati afara, ca e textu’ ala de lege care interzice darea afara daca esti in concediu medical.
a nu-stiu-cata, la nasuc: punem pariu ca la noi, pana si asta o sa se duca de rapa, oricat ar face spume marine ba se scu… funda vaporu’?
Normal că în Franţa nici medicul nici rezidentul nu fac hârtii care nu ţin de medic. Aa, rezidentul face scrisori către colegii lui. Adesea, le dictează, şi o secretară le transcrie. Dar adeverinţe de salariu, coduri numerice personale, jdemii de exemplare meticuloase de reţete compensate – nici vorbă. Medicul face medicină. Scrie o reţetă simplă, şi compensarea priveşte alte organisme, de ex.
Aşa e şi în Italia. Angajatorul, care acoperă mare parte din concediul plătit, poate să-ţi trimită poliţia pe cap să verifice că nu eşti la plajă. Dacă absentezi nemotivat se consideră că nu eşti bolnav cu adevărat şi ţi se suspendă plata salariului. Nu am auzit de vreo amendă pt. medici, însă.
In State iti dau cinci zile de boala pe an, pe care le iei dupa cum te taie capul ca nu-ti cere nimeni tidula de la doctor. Doar ca daca le folosesti sa te duci la nunta si apoi te imbolnavesti , tant pis.
Exceptie : cineva cu o boala cronica , dar atunci iti trebuie tidula super serioasa de la doctor ca esti cu handicap…
De ce nu si-a luat ala concediu fara plata pentru nunta? Cred ca directoarea era obligata sa i-l dea. Aveti dreptate ca doctorii nu trebuie sa se ocupe de hartogaraie. Pe de alta parte, sunt medici care nu traiesc decat din concedii medicale. Si ce bine o duc, fara sa faca medicina deloc. Pe mata de cat te doare? Pai de vreo 5 zile . Ok. Ia sa vad ce sa-ti scriu ca ai.Mare parte din medicii de familie se intretin din concedii si scutiri medicale.
E iarasi drept ca sistemul asta nenorocit in care, daca muncesti cinstit poti sa mori de foame linistit, in care o femeie de serviciu are salariul mai mare decat un profesor si un chirurg e platit cat un insotitor de tren, sistemul e construit astfel incat sa te oblige la incalcarea legii. In Romania, daca nu faci macar mici ilegalitati, evaziuni fiscale, trafic de influenta ( de la pune-mi si mie o vorba buna la portar, la deschide-mi usa ministrului), nu poti supravietui. E o tehnica diabolica (a “iluminatilor”?). Simtindu-te vinovat, nu mai acuzi cu aceeasi tarie. Si poate oricand sa ti se dea peste nas: da, ba, tu nu faci meditatii, nu primesti plicul de la bolnav, nu i-ai bagat functionarei de la primarie o atentie pentru aprobare?
Nu poti face comparatii cu alte tari, decat daca gandesti sistemele in totalitate. Pai nu ne putem compara cu francezii, ca ei traiesc normal!
Eu fac comparatie tot cu tara mea, da’ mai dindarat, dinainte de rivulutie.
Tot asa ne f…recau si pe noi la cap ca ne controleaza daca suntem bolnavi pe bune (de fapt nu controla nici dracu’, da’ asa era directiva) sa nu ne distram cine stie in ce colturi ale tarii.
Deci, vorba Eccleziastului “nimic nou sub soare”
Da’ tot nu pricep ce-au avut cu bietul doctor, ca nu el s-a dus la nunta…
ce naiba sa zic… io sunt fricos fuarte! si din cauza ca-s fricos, incerc sa ma tin de litera legii, cel putin in ce priveste concediile medicale. pensionari nu dau, ca nu e specialitatea mea desi…
vin unii pacienti si-mi fac cu ochiul ca sa le fac nu stiu ce referate pentru pensie. eu le spun: domne, nu e specialitatea mea, eu va dau concediu si va eliberez un set de recomandari la externare. duceti-va la medicul care se ocupa de expertiza capacitatii de munca ca asta e treaba lui.
atuinci, pacientii iar imi fac cu ochiul. eu o tin pe a mea si le zic ca fara o adresa oficiala de la expertiza capacitatii de munca nu pot sa le dau un document, asa, spontan, in care sa-mi dau io cu presupusul ce si cum.
atunci, ei scot banii, sticlele etc. atunci, eu ma infurii pentru ca nu suport sa fiu fortat sa fac ceva – in plus, dreptul de semnatura nu mi se pare ca trebuie asociat, per se, cu avantaje pecuniare. mai pe inteles, banii trebuie sa mi-i castig nu pentru ca semnez acte, ci pentru ca fac, efectiv, ceva in beneficiul unui pacient. asa ca ma infurii, da’ nu tip, ca nu-i etic. in consecinta incerc sa le explic situatia, iar ei pleaca bombanind, uitandu-se luuung la mine: ete si prostu’ asta!
pe de alta parte, hai sa va zic partea cea mai trista a povestii. pacienti care chiar AU nevoie de concediu medical se roaga de noi sa le dam mai putine zile de concediu, daca nu chiar deloc, pentru ca la e frica sa nu fie dati afara de la serviciu. sunt pacienti care provin mai ales din mediul de munca privat.
si, uite asa, aia sanatosi dar care’s hoti pot sa-si traga concedii medicale, iar aia bolnavi si constiinciosi renunta cu buna stiinta la un drept care li se cuvine pe bune.
chiar si asa insa, avem printre cele mai mici medii de concediu medical per capita. grosso modo, pentru TOTI cetatenii patriei, reies cam 3 minute si 30 de secunde de concediu medical pe an.
pe bune! e pe baza datelor oficiale vehiculate de derbedeii aia de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.
scuze ca am pus majuscule la Casa Nationala de…….