2 poeme

by Vlad

1. Peste vârfuri, Mihai Eminescu, Poesii, 1884

Peste vârfuri trece luna,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei dulce corn,
Pentru mine vreodată?

2. Cors de chasse, Guillaume Apollinaire, Alcools, 1913

Notre histoire est noble et tragique
Comme le masque d’un tyran
Nul drame hasardeux ou magique
Aucun détail indifférent
Ne rend notre amour pathétique

Et Thomas de Quincey buvant
L’opium poison doux et chaste
À sa pauvre Anne allait rêvant
Passons passons puisque tout passe
Je me retournerai souvent

Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent

Cele două poezii sunt amândouă aproape perfecte.  În amândouă, versificaţia, ritmul, prosodia sunt manevrate de maeştrii absoluţi.  Singurul defect al lor este strania asemănare 🙂 Borges spunea că nu există metafore noi. Chiar şi aşa, dacă ambele poeme ar fi tratat despre oceanul din ochii iubitei, nimic nu ar fi fost ciudat. Totuşi, aici avem de-a face cu metafora cornului de vântoare, care nu e una facilă şi pe care, eu unul, nu am mai întâlnit-o în altă parte. Chiar şi restul poemelor e cumva similar, octosilabul, întinderea scurtă, o anumită atmosferă.

Departe de mine ideea unui plagiat. Poate că avem de-a face cu ceva şi mai ciudat.

About The Author

24 thoughts on “2 poeme”

  1. Ai exclude contactul lui Apollinaire cu poeziile lui Eminescu? Ar fi de mirare, cred. Eu îmi aduc aminte de o poezie asemănătoare a lui Adrian Păunescu, una din foarte puținele ale lui care mi-au plăcut vreodată, și care se chema “Corn de tristă vînătoare”, parcă. Și apropo, tu ce sens dai cornului de vînătoare?

    PS Vezi că ai un i în plus la “maeștrii” 🙂

  2. Daca nu ma insel, semnificatiile mitice ale cornului de vanatoare pot fi gasite la Frazer. Din pacate, am imprumutat candva cartea, si nu am mai vazut-o de atunci;nu mai pot verifica. Desi, daca ma gandesc bine, trebuie sa fie semnalul inceperii unei experiente initiatice pe de o parte, dar si anuntarea sacrificiului, un fel de avertisment de fair-play al vanatorului catre vanat. Hemingway e obsedat de puterea initiatica a vanatorii si de respectarea codului de fair-play.Nu am timp sa recitesc acum poeziile. Mai tarziu.

  3. Ca tot ai zis ca nu ai intalnit cornul….

    “Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
    chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
    Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
    Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.

    Mai bine ia cornul şi sună întruna.
    Să suni până mor, către cerul senin…
    Atunci asfinţi după creste luna
    şi cornul sună, însă foarte puţin.
    “

  4. Incercati si http://users.skynet.be/french-horn/roland1.html#DIPLOME Varianta dupa Kipling este aproape amuzanta. Cât priveste o eventuala conexiune între Apollinaire si Eminescu, de ce nu ?
    Totusi, am impresia ca ce la impresionat mai mult pe Apollinaire este o personalitate de gen print Vibescu 🙂 Deci cumva departe de un corn de vânatoare (asta daca Vlad nu ne scoate de undeva un simbol freudian 🙂

  5. Bine, e clar, chestia cu cornul era deja un loc comun. Totuşi, rămân la ideea că există o asemănare între cele 2 poezii.

  6. Sunt şi eu de acord, asemănări sunt covârşitoare:

    1) ambele poezii sunt scrise în câte o limbă de origine latină;

    2) ambele poezii au fost publicate de autorii lor cu 5 ani înaintea morţilor lor (Apollinaire a murit în 1918, Eminescu în 1889);

    3) ambii poeţi veneau din ţări în care urma să se instaleze comunismul;

    4) ambele au 12 versuri, în 3 strofe.

    Iată, deci, câte asemănări – şi asta aşa, la botu\’ calului, fără să stau să mă gândesc!

    Dar asta-i o bagatelă! Ceea ce m-a uluit pe mine (o adevărată epifanie!) a fost să văd câte asemănări există între “Trei pe două biciclete” şi “Faptele apostolilor”. Atunci mi-am dat eu seama că lucrurile nu sunt chiar întâmplătoare pe lume. Eheei, toate se leagă, ascultaţi-mă pe mine! Râdeţi voi, râdeţi! Credeţi că nu-mi dau seama de cum gândiţi despre mine? “Săracul A., îi cam filează o lampă!” Bine-bine, să nu ziceţi că nu v-am spus! Templierii stau la pândă, şi-odată sar din ascunziş: haţ! Iisus vine! Pocăiţi-vă-ţi!

  7. Nu stiu de ce mi-a venit deodata in minte un bully batut de taica-su, care se uita cu jind la jocul frumos al celorlalti si simte nevoia sa dea cu pietre dupa colt,doar pentru ca are convingerea ca nu are ce cauta intre acest gen de jucatori.Neaparat dupa colt,pentru ca daca si-ar revela identitatea,ar trebui sa iasa in ring si ar putea descoperi ca nici macar la bataie nu se pricepe.

  8. Şi mă simt ca ăia din “Pendulul lui Foucault”: ce începe ca o glumă ia o turnură din ce în ce mai serioasă.

    5) Amândoi şi-au schimbat numele cu sonoritate slavă (Eminovici, Kostrowicki) în care nu se regăseau;

    6) Eminescu a trăit 39, Apollinaire 38 de ani.

    Sigur, s-ar putea obiecta că acestea sunt asemănări între autori, nu între cele două poezii. Da, dar şi astea-s comentarii de blog, nu lucrare de doctorat.

  9. Chiar aș fi tare curios să aflu care sînt asemănările între cartea lui Jerome și “Faptele apostolilor”, nu vrei să ne dai cîteva exemple? Și, ca să te stimulez mai departe, să știi că “Trei pe două biciclete” nu se găsește de cumpărat în Germania, și Colombina, intrigată, a aflat de undeva ca a fost tradusă în germană o singură dată, prin anii 30-40. Deci…?

  12. Daaaaaaaa!

    Amândoi au murit de o boală infecţioasă. Amândoi erau extrem de erudiţi, ceea ce se vede în operă. Amândoi erau dezamăgiţi de femei.

  13. Daca sânteti mai modest – “Trei oameni pe o bicicleta”, se gaseste pe amazon 🙂

  14. Madelin, ştiţi că pe unul din drumurile ce duc la Ploştina (ăla mai important) e un sat, “Dogari”? Tare, nu? (Mai există o Ploştină o boabă mai sus, în Vrancea, şi încă două în Oltenia.)

  17. By the way, stiati ca Jerome K. si Borges au murit in aceeasi zi? Adica ieri? Am gasit pe un site care publica “ce s-a intamplat intr-o zi de 14 iunie”

  18. iar imediat inainte (sau dupa, depinde un’ te duci) de Dogari se gaseste Dimiana – cum il chema pe bunicul de la Plostina (io eram “nepotul lui nea’ Dimian Dogaru” cand ma intreaba lumea la biserica “al cui esti tu?”

  19. M., nu știam, dar tare m-aș mira să găsim și aici asemănări. Și, B., modești sîntem, dar psssst, că se duce de rîpă stimularea lui A.!

  20. Sa întelegem de aici ca va petreceti vremea precum “qui fait oui, qui fai non”? Stiu, stiu, sânt un spirit usuratec, plutesc pe spuma cuvintelor…

  22. Ar trebui să scrii și un poem cu cornuri de vânătoare. Cât despre boli infecțioase, din păcate ele și-au pierdut șarmul de odinioară. Chiar dacă aviara și porcina promiteau mult, nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Așa că Nusitatule, o să trăiești 150 de ani, deci nu poci să fii decât cel mult un Borges sau un Saramago.

  24. Eh, sireacu’ Borges… Mai bine nu mai vorbim, ce i-a făcut cutra aia dă nevastă-sa…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.