Este firesc ca o zeitate a amorului să fie ea însăși copil ilegitim. Despre Eros, Olimpienii credeau toți că este fiul Afroditei, făcut cu unul dintre numeroșii masculi care ii frecventau iatacul, Ares, Hermes sau Hefaistos (fiecare întrupând unul dintre cele 3 atribute fundamentale ale barbatului: razboiul, negustoria si tehnologia). Inainte sa se nasca Eros si sa inceapa sa traga cu sageti, zeii nu se indragosteau, pentru ca acest lucru aparent nu exista inca. Asta inseamna ca Afrodita, cat era ea de frumoasa, nu putea suci mintile barbatilor, care ii frecventau, cum spuneam atacul, din motive foarte greu de inteles, probabil dintr-o ramasita a unui instinct de reproducere complet inutil unei rase nemuritoare. Insasi frumusetea Afroditei era imposibil de conceput inainte sa i se nasca acest fiu bucalat si inaripat. A moins que…
In Symposion, Platon deplange faptul ca Eros nu este venerat nicaieri in lume, cu temple si temenele potrivite, lucru incredibil si regretabil, si certifica cum ca flusturaticul zeu ar fi fost fiul Saraciei si Abundentei (al Peniei si al lui Poros). (Nota: in Grecia Antica, simpozioanele insemnau, literalmente, niste baute. Astazi, ele înseamnă exact același lucru). Cica Poros, zeitate a belsugului, pe cand era beat mort, a fost sedus de zeitatea coatelor goale, si din ele s-a nascut iubirea. Problema acuplarii in lipsa unui Eros este rezolvata, stiut fiind ca Saracia se lipeste de orice si de oricine in mod nediferentiat, daca i se ofera prilejul, ori cel putin asa spune o intelepciune populara pe care avem dreptul sa o punem uneori la incercare. Despre natura a lui Poros se stiu putine. In anumite cosmogonii, el este identificat cu Chronos. Ideea Timpului insusi beat turta la un bairam este seducatoare, trebuie sa recunoasteti. Prin reflectie, toate iubirile omenesti ar manifesta, originar, o ebrietate temporala.
Dar dupa Aristofan, originile lui Eros sunt si mai indepartate, si infinit mai tenebroase. Mama lui ar fi Noaptea, iar tata, Intunericul. Nyx si Erebus. Acuma, acest cuplu minunat al erei monstruoase, de dinante de era de aur, a nascut mormane de orori, cum ar fi Somnul, Moartea, Razbunarea, Charon Luntrasul, Ziua, Blestemul, etc., cu care Eros ar fi frate bun. Sa adaugam ca Erebus si Nyx erau frati, asa Eros, produs incestuos, ar putea prezenta manifestari genetice recesive ale stramosilor lui.
Ceea ce ne aduce la Hesiod, pentru care Eros a aparut la inceputul lumii, direct din Haos. Putem specula ca avatarurile lui consecutive, si genealogia incerta, precum cea a multor zei elini, ar fi aşadar un joc al renaşterilor şi al genelor recesive.
După tradiţia indiană, vedică, Eros se numeşte Kamadeva şi se remarcă prin faptul că umblă călare pe un papagal.
si la c n foloseste? crezi ca stim ceva cu chestia asta?
nu ma iau de tine acum, te intreb.
La nimic, din câte pot să văd. Eu știu foarte multe lucruri care nu-mi folosesc la nimic.
Am doi prieteni buni, din facultate. Demult, ei avuseseră o discuție: unul susținea că trebuie să citești doar cărți care îți folosesc la ceva (întrucât e foarte greu să prevezi folosul unei cărți, putem reformula: să citești cărți doar într-un scop practic pe care îl știi dinainte). Celălalt, că nu. E o discuție mai veche decât prietenii mei, deși de regulă e aplicată la creație, nu la lectură. Merită poate o însemnare aparte, care nu ne va servi la nimic.
Corolar: lila, comentariul tău la ce ne foloseşte?
Întreb.
ipotetic vorbind, orice informatie detinuta poate fi de folos. daca nu tie, poate altora carora le-o impartasesti (asa cum ai facut cu povestea lui eros acum). plus ca “de folos” poate sa insemne ca ti-a facut placere sa cunosti acele informatii, spre satisfactia ta pura. deci nu citim/invatam/retinem chiar degeaba diverse prostii… insa, probabilitatea ca sa folosim vreodata cunostinte despre cresterea albinelor sau despre manuirea navetleor spatiale…e mica pentru multi dintre noi. revenind la eros, nu zic nu, cuiva i-o folosi sa stie cum si de unde si de ce a venit pe lume, insa mie cu siguranta mi-a placut sa citesc despre el si sa reflectez la anumite idei pe care cu infinita gratie si abilitate, dl. vlad ni le-a oferit prin si printre cuvintele postarii dumisale.
Adăugire: şi atunci, şi acum, simpozioanele erau de fapt nişte băute – dar numai între intelectuali!
Şi de ce eşti pedant? “Symposion”? Băi, patapieviciule, dar “Banchetul” ce-avea, mncţş?
Nu e neapărat între intelectuali, doftorii de ex au foarte multe simpozioane.
Păi dacă era Banchetul,mai puteam să fac gluma din paranteză?
tapire pai comentariu’ meu am io impresia ca ne foloseste la a ne da seama ca post-area asta nu ne aduce nicio informatie satisfacatoare, nu cunoastem nimic. asta am incercat io sa subliniez, intrevad prin intrebarea mea.
Deci doctorii nu sunt intelectuali!?!?
S-a intamplat o mutatie extrem de interesanta in conotatiile cuvantului intelectual. Dupa mineriade, intelectualii erau dusmanii primitivilor mineri, si cei pe care ii numim in mod obisnuit intelectuali voiau sa se identifice cu grupul celor care se opun agresivitatii tampe si rudimentare,desi nu fusesera niciodata in piata universitatii. Acum, dupa Liiceanu, Patapievici et comp, ajunsi slugi nu tembele- macar ar fi avut o scuza- ci vandute, sa te identifici cu ce inseamna aceasta tagma, e injositor pentru orice om cu o minima decenta si moralitate. Cred ca mai ales doctorii si profesorii nu mai vor sa fie inclusi in aceeasi oala imunda cu aceste cozi de topor, care sunt, da , intelectuali de elita( conform opiniei publice. Dupa umila-mi parere,Patapievici nu a fost niciodata mai mult decat un impostor cu pretentii.)To cut it short, in Romania de azi e mai bine sa te delimitezi de intelectuali, ca sa nu fii asimilat cu vanzatorii.Mai bine golan!
Dt, ai dreptate 😀 Intentia mea nu era asa de radicala, eu ii includ pe doctori la “meseriasi”.
Cât despre intelectuali, nu prea ştiu ce sunt. Mie termenul mi se pare un nonsens sau o ironie.
Despre mineri, intelectuali şi Piaţa Universităţii, aici.
Ai uitat, Vlad, sa mentionezi despre unul din cei mai importanti iubiti ai Afroditei de la care a mai pastrat ea un copil foarte important: este vorba de Anchise cu care a petrecut doar 2 saptamani inainte de a-l parasi, dar acestea au fost de ajuns pentru a-l produce chiar pe Enea, tatal romanilor pamanteni, deci al tuturor italienilor din zilele noastre oriunde se afla ei in lume; daca nu era Afrodita tispe (alt cuvant norvegian important=hore), nu mai aveam eu ocaziile din ziua de azi.
Tot despre Afrodita, mereu m-am intrebat de ce facea ea copiii cu care se procopsea din diversele ei legaturi. Ca doar pe vremea aia nu exista Pro-life ? Chiar ca problema asta nu a fost pe deplin explicata satisfacator pentru mine in acele povesti, dar am totusi impresia ca toate pe atunci cam faceau toti copiii cu care le binecuvanta dumnezeu/soarta/Zeus, etc.
Oricum, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasa poveste despre conceptie este cea a lui Zeus transformat in ploaie de aur ca sa vina sa o viziteze pe Danae in turn, legatura din care a rezultat copilul Perseu. Imi place si aia cu Leda si lebada (Zeus) deoarece chiar au avut gemeni nascuti din cele doua oua produse, este vorba de Castor si Pollux, pe de-o parte, si de Elena (frunoasa din Troia) si Clitemnestra, din celalat ou. Dar imaginea povestii despre oua tot nu mi se pare asa de frumoasa si interesanta ca cea a ploii de aur (fara nici-o aluzie tampita la perversiunea respectiva la fel denumita din zilele noastre). Chiar mi se pare misto imaginea pe care mi-o fac eu despre ploaia respectiva de aur.
Cat despre Eros, despre care am scris si eu pe blog, dedicandu-i un post special numit dupa el insusi, pot sa dau si un mic update in legatura cu acea poveste: Mads acum ofteaza si e trist, “subdued”, in fiecare zi de cand Teodora e plecata in vacanta in Grecia cu barbatul si copilul. Chiar e indragostit de ea nebunul ala ! Asta mi-l face si mai simpatic.