Dacă aș lua toate aromele din lume și le-aș supune unei selecții acerbe, unui campionat al aromelor, le-aș lua două câte două și aș alege câte una, într-un sistem invers arborescent, iar la sfârșit ar rămâne una singură, infinit de dulceagă, îmi imaginez că nu aș ști sigur dacă aș mirosi-o, vedea-o sau auzi-o. Sau pipăi-o. Ar fi probabil toate la un loc, pentru că simțurile ne redau faptele ireductibile ale unor lucruri ireductibile, dar pe care nu le putem percepe pe de-a-ntregul sau direct. Decât, poate, dacă aș organiza acest campionat al mirosurilor. La capătul lui, poate te-aș putea vedea. Ai fi probabil ca azi de dimineață, chiar înainte să ne trezim, înainte să fim răpiți de detaliile unei a zecea mie vieți. Dezordinea fertilă a somnului s-ar strânge într-o singură notă, limpede, aceeași, în timp ce arcușul s-ar deplasa de la dreapta spre stânga pe coarda bine întinsă.

About The Author

26 thoughts on “

  1. Nu, nu pot… nu voiu a mă abţine:

    “Decât, poate, dacă aș organiza” -> “Poate, doar, dacă aș organiza”

    Decât doar o corectură…

  2. unui text din asta ii sade mai bine fara corectura, zic, tot decat doar ca nu voiu a ma abtine…

  3. Acum serios, şi eu aş vrea să ştiu de ce avem, în româneşte, “decât” şi “doar”, care însă nu sunt sinonime. Şi aş vrea să mai ştiu de ce nu se poate folosi “decât” la început de propoziţie. Decât această nedumerire o am.

  4. Eu n-am folosit o formulare de genul “decat aceasta nedumerire o am”, ci una de felul “nu am nicio nedumerire. Decat ca nu stiu ce te-a apucat” Punctul e o rupere in fraza care marcheaza faptul ca mi-am adus aminte ca aveam totusi o nedumerire. Daca as fi zis “Doar ca nu stiu ce te-a apucat” nu ar fi fost deloc clar ca acest lucru e o nedumerire de-a mea, din sintaxa (nu vorbim de continut). Cu alte cuvinte, daca e vreo greseala aici (si in textul meu) aceea e ca am construit o fraza alcatuita doar dintr-o propozitie secundara, regenta fiind in alta fraza. Dar e mai curand o figura de stil decat o greseala.

  5. Mi-ailuat vorba din gura, alt A-ule! Asta e traire, nu gramatica. E ca si cand ai zice ca n-ai pus cratima unde trebuie la dragoste.

  6. A.-ule, chiar asa. Parca ai fi Lucia din Ciresarii in descrierea lui Tic din volumul doi ala cu castelul cand Dan zicea ca nu se ezista fata care sa reziste la scrisoarea de o scrisese el cand planuiau un complot pentru fata in alb iar Tic i-a replicat ca da, se ezista, Lucia, asta ti-ar demonstra ca in gura nu poti avea clopotei decat poate la balci si ca nu poti avea cuiburi in inima.

    Decat ca nu esti fata.

  7. “Înfrăţit cu Odin prin sorbire reciprocă de sânge”. Deci hihi.
    Io ieream sa zic ca s-a dus dracu’ romantizmu’, da’ reply la comentul lui Vlad nu la al lui A., hihi din nou.

  8. Hai că te-ai prins, decât că te oftici! “Decât” nu se foloseşte decât (sic!) în construcţii negative. Propoziţia ta e afirmativă (“Decât, poate, dacă aș organiza acest campionat al mirosurilor.”). E drept, dacă n-ar fi punctul dinainte şi ai lipi-o de cea anterioară, ar fi legal. Deci, suntem de acord: decât punctul ăla strică lucrurile.

    Decât asta m-a apucat, decât.

    (Şi un răspuns: nu ştiu dacă vampirii fac caca, dar cu siguranţă fac pipi de la atâta sânge băut.)

  9. În primul rând alt A. nu poate exista. Aşa încât deduc că e vorba, de fapt, de “Alta”. Acum, mă întreb: înseamnă asta “Cealaltă”, sau, mai rău, chiar “Alta”? În cel de-al doilea caz: cât de multe or fi? Oricum ar fi, prietena lui Vlad trebe să începe să se teme.

  10. Vlad, vezi ce frumos au acoperit prietenii repede perdeaua data usor la o parte si sunetul aubadei? Dar fiecare a zambit sau oftat amintirii. In afara de celsortitsaoftezedoarlavecineledepreajossisanuinteleaganiciodataoaubada.

  11. De fapt, această aubadă mi-a fost inspirată de următoarea frază: Die Welt ist die Gesamtheit der Tatsachen, nicht der Dinge. Cu care m-am reîntâlnit datorită lui Gavagai.
    Desigur, nu mai are mare legătură cu originalul.

  12. Aaah, Dilly, mă arde, mă arde! Aaah, îndurare, nu mă mai chinui, angelule radios! Eşti cumva chiar vecina mea? De ce eşti atât de sonoră când f*** dragos-te? Beatricea şcolarilor, donnă angelicată, trage-mă afară din Infernul în care sunt mistuit de focul rece al indiferenţei vecinei mele, în Pat-radisul tău! Lasă-mă să mă desfăt privindu-te cum întâmpini răsăritul în aubade!

  13. hahahaha hai c-am râs sonor la aia cu copulaţia a lu’ a-mare-pct
    da’ vba lu’ dili nu care cumva scrisăşi c scrisăşi p aici cu obidă, a-ule? hihi io zic s îţi pui dopuri în urechi p viitor că dup-aia o s vezi numa’ dezacorduri p oriunde şi o s ţi s aplece, a-ule

  14. Nu vreau sa spun decat k starnesti pasiuni, chiar si gramaticale! 🙂
    Iti trebuie ceva patos sa persiflezi, sa argumentezi si sa urmaresti un blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.