Invitație la dans

Stima mea de sine e foarte scăzută zilele astea. Am descoperit mai multe lucruri despre mine însumi:

1. Sunt tâmpit. Credeam, în orgoliul meu infinit, că nu sunt tâmpit. Dar sunt. Un om care ar avea acolo, o mână de neuroni, ar fi în stare să rețină câțiva pași de dans, nu? Eu nu. Când văd privirea plină de milă pe care antrenorul mi-o adresează, îmi vine să mă arunc pe geam. (Sala e la parter). E un tip de treabă, mai tânăr, și extrem de grațios. Credeam că noi, bărbații, nu suntem grațioși; ei bine, m-am înșelat. Antrenorul are ceva din unduirea unui anaconda și toate gagicile sunt moarte dupe el (și cred că și unii dintre gagii).

2. Am burtă. Sincer, până deunăzi, habar nu aveam că o am. Eram chiar convins că nu o am: ce naiba, mi se văd pătrățelele dacă mă concentrez. Pe lângă antrenor, însă, am o burtoacă imensă. Sunt o masă informă, o insultă adusă armoniei universului. Sunt oribil. Mă mișc ca un buldozer. Nu, buldozerul are o oarecare măreție: mă mișc precum un rotweiler bătrân și obez. Ca o rață domestică ce-și așteaptă rândul la ciorbă.
Și sunt bătrân.

3. Sunt incapabil să mă bucur de viață. Cică dansul îți înalță spiritul, așa a zis antrenorul ieri. Mie nu mi-l înalță. Cică dansul e distractiv, te face să scapi de stres. Mie nu mi se pare distractiv, și mă umple de stress. Cică dansul e sexi. N-am întâlnit nimic mai castrator până acum. De fiecare dată când muzica începe, și aud numărătoare (cinci, șase, șapte, opt), sunt cu adrenalina la maximum, încordat din toți mușchii, transpirând, încercând să prevăd cum o să o scot la capăt. Oare o să îi produc o vânătaie proaspătă partenerei? Oare o să cad iar peste ea, trântind-o de spalier? Sau pur și simplu o să mă împiedic în propriile picioare și o să mă opresc cu năduf în mijlocul dansului, strivind între dinți cele mai crunte blesteme ce încearcă să mi se nască de pe buze? La sfârșitul celor 90 de minute, sunt stors. De putere, de poftă de viață, de tot. Mă simt de parcă m-am întors de la război, înfrânt.

4. Și o parte bună: sunt capabil să încasez mult mai multă umilire decât credeam. Pot fi ridicol în public dincolo de cele mai sălbatice vise ale mele, cum zice englejii, și totuși reușesc să nu-mi fac sepucu, și să înfrunt următoarea zi.

AH! Dar și dacă o să reușesc să învăț să dansez…Nimic și nimeni nu-mi va ma sta în cale! Nu contează cât îmi va lua, zece ani, o sută, o mie. Vreau să fiu Fred Aster sau nimic!

About The Author

67 thoughts on “Invitație la dans

  1. lasa, macar esti perseverent 🙂

    pot sa-ti dau un sfat in speranta ca ti se potriveste: la inceput nu incerca sa fii gratios si sa te misti ‘curgator’. do the robot pana inveti miscarea si de-abia apoi incepe sa-i adaugi unduiri.

  2. 5. You’re fishing for compliments 😉

    Acum 20-30 de ani mi s-a spus cu insistență că sînt afon și eu am crezut. Voilà. Nu pot decît să spun: Perseverează, o să-ți placă.

    Ah da, și un sfat, respectiv o dorință de bătrîn cititor al Mahalalei: Verifică dacă dl. Negreanu are cunoștințele corespunzătoare dansului. Dacă le are, să ni le împărtășească și nouă, cum o face în chestiunea culturismului. Dacă nu, caută un colaborator potrivit!

  3. c, mulțumesc de sfat, așa o să fac.
    Pinocchio: amicul Negrescu? E un malac. Nu are nicio moleculă grațioasă în el 🙂
    Și ce dacă pescuiesc compliment? Cine să mă încurajeze și pe mine? Voi sunteți singurii care o pot face, pentru că nu m-ați văzut dansând.

  4. si eu am crezut că sunt o persoană inteligentă. până am văzut că nu pot să reţin nişte chestii simple: piciorul în faţă, dreapta acolo, stânga în partea ailaltă, şi te mişti aşa si dă-i! după ce zic antrenorului ca am înţeles, realizez ca am uitat de fapt tot. 😀

    si eu sunt batrana brrr dar nu ma las. inca.

    asa ca da-i inainte, eu cred ca atunci cand iti va iesi suita de pasi bine pt prima data o sa fii cel mai fericit ratusc din arena.

  5. E relativ simplu : daca in punctul in care te afli, existenta ta depinde de salsa, ai dreptate.

    Daca nu, esti masochist.

    “Dancing is a sweat job.” Fred Astaire

  6. Nu eşti singurul cu probleme.

    De burtă îţi ziceam şi eu.

    Eu, unul, am renunţat demult la ideea de a învăţa să dansez. Am decis că am un handicap motor în comparaţie cu ceilalţi, şi asta mă face să mă simt bine: spre deosebire de toţi tâmpiţii sănătoşi eu, ca handicapat, am nevoie de sprijin afectiv şi ingăduinţă. Aaah, ce bine mă simt!

  7. Am dansat aseara sublim cu un nene cu burta respectabila…! Trebuie sa stii ca aspectul fizic este printre ultimele chestiuni care conteaza in pereche pentru ca dansul sa iasa ok. Nici eu n-am ajuns la performante de Ginger Rogers, dar ma bucur cu fiecare celula cand un domn mi se inclina dinainte cu intrebarea “Doamna, dansati?” si descopar ca in ciuda a ceea ce instructorul ne-a pus sa exersam, nu fac altceva decat sa ascult muzica si sa ma las purtata de ea si de partener… si dansez. Dansez.Dansez…

  8. si mi-am mai amintit un sfat: nu trebuie niciodata, nici-o-data, sa te compari cu antrenorul. antrenorul e o fiinta perfecta care-si slefuieste perfectiunea probabil inca de cand era mic, in fiecare zi, ore-n sir, pe cand tu tocesti/latesti posteriorul/burtica perfectiunii tale stand pe scaun 10 ore pe zi (sau poate nu atat de multe, nu stiu cum e la voi, medicii, dar poate ca nu alergati toata ziua pe scari dupa/printre pacienti).

    pe de alta parte felicitari pentru initiativa. sa faci doar fitness mie nu mi se pare suficient, miscarile sunt prea izolate, nu lucrezi cu tot corpul etc iar o miscare complexa – gen dans – iti adauga coordonare, echilibru si febra musculara prin locuri al naibii de ciudate (sper sa nu se supere dl. Negreanu pentru observatia pe care am facut-o).

  9. “Un om care ar avea acolo, o mână de neuroni, ar fi în stare să rețină câțiva pași de dans, nu?”

    Cică nici Paul Newman nu.

  10. si dac-ar fi sa luam dupa numarul de neuroni inseamna ca nimeni nu danseaza la fel de bine ca balena, care cred ca are de 2 ori mai multi decat noi, oamenii.

  11. “Sunt incapabil să mă bucur de viață.” – cred ca nu cauti unde trebuie (toti avem potential).

    “Și o parte bună: sunt capabil să încasez mult mai multă umilire decât credeam.” – asta este aprope o virtute…sau ar pute fi.

    “Și sunt bătrân.” – ai vrea tu!

  12. Crezi ca nenea antrenoru’ ar avea o stima de sine mai ridicata daca ar trebui sa stea 90 de minute in cabinetul tau si sa iti vindece pacientii? Sau sa citeasca timp de 90 de minute dintr’un tratat de medicina din care’ti mai improspatezi tu uneori memoria? Crezi ca stie in detaliu diferenta dintre schofrenici si schizoizi?

    Hai sa fim seriosi! Fiecare dintre noi are un domeniu preponderent de manifestare, domeniu in care investim mai mult efort si timp decit ceilalti. A te compara cu cineva, eventual si bun, din alt domeniu nu poate fi decit contraproductiv.

    Iar a te simti prost din cauza comparatiei, sper sa ma ierti ca o spun asa frust, este pur si simplu aroganta. 2-3 lectii si tu vrei sa participi la acelasi concurs cu el si sa ai sanse sa cistigi?

  13. Ah, si inca ceva! De ce te duci la cursurile alea daca dansul nu este o bucurie ci o corvoada? Esti competitiv?

    (scuza’mi, rogu’te, agresivitatea. Nu e ceva personal, incerc doar sa’ti transmit un mesaj care suna putin patetic, a la powerpoint cu invataturile lui Dalai Lama, daca e formulat direct)

  14. Un sfat ar fi sa incerci sa fredonezi in gand melodia pe care dansezi.In gand!:) Apoi renunta sa vrei atat de mult, doar fa ce ai de facut asa in joaca, fara asteptari, fara stres, fara termeni limita. Ritmul si coordonarea vin treptat si fara sa-ti dai seama vei face miscarile bine si foarte bine. Eu practic taichi si-mi amintesc cum la inceput ma miscam cu gratia unui elefant de garsoniera; instructorul imi tot spunea sa nu ma gandesc la ce fac, doar sa copii miscarile lui, asigurandu-ma ca in scurt timp vor aparea si rezultatele. Doar ca eu voiam sa fac miscarile perfect si de-aici tot felul de situatii caraghioase 🙂 Bafta multa!

  15. Antrenorul este incapabil. Au constatat-o si altii. Trebuie trecut pe aerobic, unde-s numai antrenoare, si transpiratia devine brusc utila, iar domnisoara de pe spalier, multumita.

  16. Vlad, tu nu te lua după toţi aştia de mai sus, care sunt gentili şi vor să te consoleze. Zâmbeşte-le, mulţumeşte-le frumos, dar în sinea ta vei rămâne cu convingerea că tot tu ai dreptate când te plângi. Şi ai!

    O întrebare: cumva decizia ta de a începe să iei lecţii de dans a fost motivată de un şir luuung şi veeechi de miorlăieli şi reproşuri feminine? (“De fiecare dată când mergem la vreo petrecere şi eu am poftă să dansez tu stai pe scaun şi mie mi-e jenă să dansez cu altcineva, că doar de aia am venit împreună!” sau “Şi mereu faci faţa aia superioară şi mă faci să mă simt stupidă când îţi vorbesc de dans, de parcă dansul ar fi ceva vulgar iar tu eşti oooo mult prea intelectual şi rafinat pentru aşa ceva!”)

  17. domnii mei… cine mai crede ca A. este o domnita? Sa fiu eu chiar asa de iesit in decor pe motiv de niste Saint Maurice?

    nu cred..

  18. Lektor, de ce este relevanta apartenenta, evidenta, de altfel, lui A. la un gen sau altul?

    A., ai trezit o multime de emotii puternice in zona. A fost programat sau asa ti’a iesit? 😀

  19. nu e vorba de relevanţă. Imi place cum scrie, cum se manifesta, doar ca nu inteleg de ce nu-si tradeaza macar doua litere din nume.

  20. Pai e valabil si pentru tine. Crezi ca cei care citesc comentariile scrise sub semnatura “lektor” capata mai multe informatii despre autor decit in cazul “A.”? N’ai link catre blog, faptul ca substantivul ales sa te denumeasca e de gen masculin nu ofera nici o siguranta in privinta sexului tau, nu poti fi cautat pe net sa vedem ce’ti poate capul cind nu zburzi pe aici… ce mai?… anonimat total, la fel ca si in cazul A.

    A. si lektor sint doar niste nume de imprumut. Un caz extrem de “harta nu e teritoriul”, ar spune Eco. 🙂

  21. Hehehehe! Geek blog! Sa te mai prind acum ca devii irational in argumentatii ca’ti sar imediat la jugulara 😀

    (se pot observa doua prejudecati indesate intr’un singur rind: cui ii place matematica cit sa o faca subiect de blog e geek si barbat :D)

    (ca sa te scutesc de eventuale cautari cu google, eu fizician, incintat de cunostinta :))

  22. 1) Lektor e tot fizician, da’ e complexat (ca toţi fizicienii) şi vrea să treacă drept matematician, neştiind că-n sinea lor toţi matematicienii sunt complexaţi şi privesc cu jind către fizicieni…

    2) http://antiblog.danemarca.dk

  23. hahaha, impecabil contraatac, respect 🙂

    iar faza cu antiblogul m-a lasat fara replica 🙂

  24. Ce idee! Sa inveti dansul cu un instructor! Dansul e o aliniere cu ritmurile universului, e ritual, e terapie,e descatusare, si e cea mai frumoasa declaratie si invitatie la dragoste. Dansul trebuie sa vina din tine. Eu as zice sa lasi instructorul si sa incerci acasa sa te misti in ritm. Incepe cu tobe samanice ( nu stiu sa pun smiley. help Apunct, aici vine un grin). Incepe cu ce iti place. nu gandi deloc. Lasa-ti corpul sa asculte muzica, ia-ti femeia in brate si danseaza un swing, doar urmarindu-i unduirile.Mi se pare cea mai tampita modalitate de a invata sa dansezi: sa te duci la instructor. Care nici nu stie sa iti trezeasca trupul la sunetul muzicii, ci te invata pasi.Toti marii profesori de dans incep cu trairea ritmului. Al tau e un prost.
    Invata filozofia dansului de la Zorba si Socrate sau de la budisti,si invata dansul ascultandu-ti intai propriile ritmuri. Dansul se naste intai in tine, si apoi trece in miscare exterioara.

  25. Socrate ştie rumba?
    Aşa e, undeva, în străfundurile mele, se ascunde un nemăsurat spirit de competiţie. Sunt un foarte prost pierzător, şi, când mă bag într-o chestie, un joc, un orice, mai bine mor decât să abandonez. Aşa sunt. Aşa că m-am înhămat (din motive intuite oarecum de A. 🙂 ), there’s no turning back. Rumba or die!

    Mulţumesc mult de sfaturi! Toate îmi prind bine.

  26. A.:”De burtă îţi ziceam şi eu.”
    De unde ştii dumneata, monşer, ce burtă am eu? Află că sunt foarte suplu şi sculptural. Aşa sunt, zău! Serios! Pe bune!

  27. cu o antrenoare in loc de antrenor ai incercat? si cu cateva lectii la “privat” in loc de “grup”…
    cu totul altul cred ca ar fi fost discursul tau; ai fi fost incantat de dans; pana la urma e doar o chestie de percepţie senzoriala…
    zic su eu…

  28. Vlad, inspirat de Diligentreader, apropo de rumba si rotunjimile trupului: Uită-te la 8 1/2 de Fellini, la scena cu Saraghina. Aaaaaah, tocmai am găsit ceva pe youtube și a trebuit să mi le pun pe blog, uită-te la amîndouă scenele. Am murit de rîs:

    http://pinocchiomuc.blogspot.com/2010/08/rumba.html

    În altă ordine de idei, am văzut odată în pampa bavareză, o fanfară rurală dirijată de un tip obez. Mișcările lui aveau destulă grație, și în orice caz violentă de cataclism natural.

  29. Inspirat de mine? Imi pare bine ca te-am inveselit. As mai aduga doar atat:baietii aia care cresc cu aceasta imagine despre feminitate, vor avea ceva probleme de identitate si orientare cand vor creste.

  30. Aş vrea doar să remarc că al doilea clip e de pe Pink TV… :)) ceea ce oarecum confirmă ce ne învaţă tovarăşa învăţătoare.

  31. “Socrate ştie rumba?”

    Aaa, Socrate! Un alt personaj sculptural!

    Păi sigur, Socrate ştia rumba. El fusese iniţiat de Pitagora care, la rândul său, primise iniţierea direct de la Buddha însuşi, într-una din călătoriile sale în India (Buddha fiind, la rândul lui, iniţiat de fiicele zeului Mara, care le cam aveau cu dansul.). De aia zice Dilly de filozofia buddhistă a dansului.

    (Sau poate Dilly s-o fi înşelat (horribile dictu!) şi o fi voit să zică despre filozofia hindusă a dansului? Dansul lui Shiva, alea-alea? Eh, da’ parcă mai contează asemenea fineţuri la cioroii ăia! Buddhişti, hinduşi – tot ţigani borâţi rămân!)

    Socrate kicks ass, ce să mai!

  32. De ce neglijem schizofrenia singurei specialitati fizice predata la facultatea de matematica ? Pentru ca nu stim ce urmeaza dupa 1, 2, 3, … pretextând ca enuntul este incomplet ? :)))

  33. Nu, eu vorbeam de dansul ritual al budistilor, din care mai vezi si azi in Tibet. Cel hindus e mai senzual, e drept, dar mi se pare o sursa buna de inspiratie pentru dansul unei femei, mai putin al unui barbat. Un barbat cred ca se inspira mai usor din cel budist. Dar, whatever you say is right, Apunct. Poti triumfa daca te face mai fericit.Desi nu prea vad de ce.

  34. Diligentreader, “înveselit” poate că nu e descrierea cea mai potrivită. Scena lui Fellini cu Saraghina (ca și de altfel tot filmul) este genială — și tragică. Poate cea mai realizată scenă din cel mai bun film al lui Fellini.

    Poate nu știi: Într-adevăr, filmul este despre criza de creație a regizorului Guido Anselmi (Mastroiani), care își trece în revistă viața, din care o mare întrebare este credința, catolicismul. În scena de pe youtube se mai vede cum un călugăr merge cu copilul Guido de ureche — spre judecată. Rușine, rușine, rușine. Dar copilul este inocent și nu înțelege ce era de fapt Saraghina, în afară de “diavolul în persoană”. Apoi se spovedește (“n-am știut, n-am știut, jur că n-am știut!”) și îl vedem în sfîrșit în fața unei statui a fecioarei Maria pe catafalc (care, în imagine, are ceva dintr-un vampir) și privește, neînțelegînd în continuare: Care era diferența dintre cele două?

    Probleme de orientare — desigur tot în sensul crizei de creație, care nu este decît o manifestare a unei crize mai mari. Guido adultul avea o soție intelectuală (Anouk Aimée), o amantă foarte senzuală și amuzantă și, în amintire, un harem întreg de femei. Și da, care era adevărul?

    Dar să rămînem pe Pămînt. A., nu știu ce vă învață pe dumneavoastră tovarășa învățătoare, dar parodia este French & Saunders, adică AbFab, “Absolutely Fabulous” — unul din serialele preferate ale comunității pink. Voilà. Iar pe mine m-a amuzat copios ultima replică “Ah, m-am săturat de Fellini”, aproape obligatorie într-o asemenea parodie.

  35. A., singura hiba in rationamentul tau ar fi ca Pitagora nu prea s’a intilnit cu Socrate. Doar daca nu i’a predat rumba ideii de Socrate, ceea ce n’ar fi complet imposibil date fiind conceptiile celui din urma. 😀

    Vlad, daca tot ai fost adus pe tarimuri hinduse, am si eu o rugaminte. Sa nu incerci Kali dance. 😀

  36. Felicitări, Pinocchio! Aţi reuşit “The Taming of the Shrew”! (Vă cam pricepeţi la femei – cine-ar fi crezut!)

  37. Hihi, macar tu esti barbat si ai o scuza, nu se asteapta nimeni sa te misti gratios ca o lebada. Mai umilitor e sa fii femeie si sa nu te prinzi deloc ce trebuie sa faci pe ringul de dans. Cel mai frustrant e cand toti din jurul tau par sa priceapa imediat ce au de facut si ajung chiar sa se…distreze, in timp ce tu te chinui si te chinui si tot degeaba:)

  38. dansezi, ai? pe mine m-a luat un lumbago in plina garda!
    ai burta, ai? mie mi s-au scofalcit muschii, au, au!
    ai 31 de ani, ai? nah, ca eu am facut 50.
    asadar, dansezi, ai? uite ca te invidiez!
    brava tie, tata!

  39. in inocenta si sinceritatea ta, premeditat sau nu, ai facut un pas de dans inainte- recunoscand ca esti tampit.
    daca toti am face asta, cu siguranta am trai intr-o lume de “un pic mai bun dansatori”.
    daca nu mai mult 🙂
    conversatii placute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.