Nu știu de ce sunt atâtea îndoieli privind viața de după moarte. Viața de după moarte, în majoritatea concepțiilor esoterice (cu excepția notabilă dar nesemnificativă statistic a lui Swedenborg), este lipsită de liber arbitru. O dată ce acceptăm asta, tot restul e ușor de acceptat, pentru că, în lipsa liberului arbitru, suntem doar un obiect fizic într-un Univers în care, oricum, nimic nu se pierde. Și ce e mai ușor de acceptat decât absența privilegiului de a alege, pe care oricum ni-l exercităm rarisim și în viața de dinainte de moarte?
About The Author
Aş înlocui în titlu cuvântul “demonstraţie” cu “retorică”.
Și eu m-am gândit nițel înainte să pun “demonstrație”, dar până la urmă demonstrația e acolo, în text, printre rânduri, e drept, dar destul de evidentă.
Desi, daca incerc sa o traduc in termeni logici, nu iese usor.
Inainte de-a intelege demonstratia, as vrea mult sa vad undeva notiunea de “viata de dupa moarte” bine definita 🙂
fiind obiect fizic… adica?
liber arbitru in post-mortem… adica?
“demonstreaza”-mi chestia asta, mon cher vlad, si zau ca ma retrag la munte, icstrem de linistit!
nu stiu de ce dar am senzatia ca vrei sa ma obligi la rationamente eleate sau, ma rog, kind of…
Eu n-am priceput nimic din ce ai zis.
Cred ca ceea ce am vrut sa zic e ca, daca te gandesti bine, o existenta dupa moarte, in care nu ai liber arbitru (pentru ca doar in timpul vietii il ai, daca il ai), deci nu poti influenta niciodata mediul, este foarte usor de conceput si nu prezinta nimic extraordinar. Pot de exemplu sa spun ca toti atomii din mine vor ramane in lume, si deci si eu. E doar un exemplu, putem alege oricare altul.
Mai e viata noastra si altceva decat liber arbitru? Adica actiune? Mai e perceptie. Unii zic ca raiul va fi un deliciu al simturilor, iar iadul, ei bine, un iad al simturilor. Dar asta este, statistic, irelevant. Nu ma intereseaza faptul ca Eminescu nu mai percepe, ma intereseaza ca nu mai scrie. Ori, daca accept ca exista viata fara actiune, atunci pot accepta orice, chiar si viata fara de moarte, Rai, iad, Valhalla si Wonderland. Cam asta vroiam sa zic. Nu stiu daca are vreun sens sau doar am baut prea multa Fanta 🙂
Acelasi lucru, scris in genul dramatic:
– Parinte, dupa ce mor, o sa mai fie ceva?
– Sigur fiule, viata de apoi!
– Serios, viata de adevaratelea, in care o sa pot sa fac chestii?
– Nu, nici chiar asa. Chestiile le poti face doar in viata asta, dupa care gata, ajungi in Rai sau in iad, si nu mai faci nimic. Nimic care sa influenteze lumea.
– Eeee, pai asa, mersi, e usor. Vreau viata din aia in care sa pot sa fac ceva!
– Din aia nu avem.
Imi pare rau sa te dezamagesc, oamenii, dupa ce mor, cel putin 40 de zile, fac chestii, cum zici tu. Si asta spun si egiptenii, si mayasii, si indienii si crestinii,adica tot pamantul de cand e omul p-aci. Si o stie si oricine a avut un mort apropiat prin casa si nu a crezut ca a trecut pisica vecinului p-acolo, cand pisica dormea linistita la locul ei.
Probabil ca inainte de orice discutie ar trebui definita moartea. Pentru mine moartea e acel moment in care nu voi mai putea fi fericit doar gustind un pahar de chateauneuf du pape. Adica nu-i voi mai simti gustul pe motiv de pierderea papilelor, sau ca tot districtul va fi fost cumparat de Coca Cola, sau ca toti atomii mei vor fi fost deja imprastiati prin Kattegat.
Deci ce inseamna viata de dupa moarte? Eu zic ca e doar Un Mare Gol. Vid. Neant. O tautologie lipsita de gust si buchet. Am vreo problema in a o accepta ca ultim adevar? Nici vorba.
Diligenţreader: ce chestii fac? Adică, mai poţi lua decizii? Te mai poţi răscumpăra?
Lektor: nu cred că trebuie să mergem atât de departe. De ce să definim moartea? Ne defineşte ea pe noi 🙂
Nå biñe 🙂
Demonstratia ta are sens numai daca postulezi ca-n veatza de apoi, liberul-arbitru, asa cum il intelegem noi aci, chiar are vro insemnatate.
Da’ de unde sa stiu eu?Inca n-am fost pe lumea ailalta.
Interesant…acum inteleg cum sta treaba. Deci murim si dupa aia ne uitam la televizorul cu un singur post, si ala e de teleshoping….bai, acu’ parca as tine si mai strans cu dintii de viata si de alegerile alea rare pe care le voi face…