Ieri a trebuit să străbat tot orașul pe bicicletă, de la un cap la altul, de la un loc de muncă la altul. O situație destul de amfibie: mocirlă groasă, coloane de mașini, înjurături, etc. Qu’à cela ne tienne, mi-am vârât adânc căștile în urechi și am pedalat cântând în gura mare, că în zgomotul general nu am speriat decât vreo doi pensionari. Mamaaaaa, u-u-u-u.
La un moment dat, prin zona Cotroceni, am început să mă întâlnesc cu grupuri mari de oameni. Mi-am adus aminte că în oraș trebuia să fie un miting al profesorilor. Păreau să corespundă profilului: tineri, ponosiți, malnutriți. Chiar eram impresionat de participare, invadaseră tot orașul. Mi-am dat repede seama că era ceva în neregulă: malnutriți, da, dar nu erau suficienți de cocârjați. Nu numai că nu aveau chipurile roase de griji și frustrări, cum ar fi fost normal, dar aveau expresii aproape … senine! Candide, limpezi, și chiar, uluitor, zâmbitoare! Asta în timp ce din cer pica un soi de piure înghețat, mașinile stropeau, claxoanele claxonau, etc. Băi nene. Te pomenești, îmi zic, că guvernul a dublat salariile profesorilor, cum a promis demult. (Știu, absurd, dar trebuia să-i vedeți).
Apoi mi-am dat seama: nu erau profesori. A început anul universitar.
…bohemian rapsody…nici eu nu ma pot abtine sa nu fredonez in gura mare 🙂 doar ca in intimitatea habitaclului propriei masini…
Catherine, catharsisul e mult mai mare când ești afară! Sigur, ezit să o fac când sunt pe jos, viteza bicicletei îmi oferă un soi de intimitate, recunosc.
“[…] intimitatea habitaclului propriei masini”
Hm, deci nu sunteţi ecologistă…
“[…] de la un loc de muncă la altul.”
Tragi tare, bravo! Ai intrat în categoria adulţilor de nădejde! Pe când şi un credit ipotecar, urmat de o maşină în leasing (ca să faci în fiecare sâmbătă cumpărăturile pentru toată săptămâna)?
se mai egzista si codu’ html blockquote
Ia să vedem dacă merge:
Ia uite că merge. A., nu prea curând. Cred că voi rămâne lower middle class, mulţumesc.
da’ u cum eşti, A., sărăntoc?
suficient ca sunt ecolog, zic eu…
Bicicleta pe strazile Bucurestiului mi se pare accesoriul unui mic sinucigas sau masochist, caruia-i place sa culeaga injuraturile tuturor bipezilor inzestrati cu un volan si trei pedale intre picioare. Prea multi golani pe sosele pentru sportul asta. Si suficient de multi maidanezi ca sa te convinga ca mai bine nu.
A inceput anul universitar? Ce trist, n-am simtit niciodata asta si-am citit eu undeva ca sentimentele pe care nu le-ai trait la timpul lor nu le mai traiesti niciodata.
Mac mac
Aaaaah, noi mai avem o săptămînă de grație pînă reîncepe anul universitar. Bine v-am regăsit 😉
Ieee, Pinocchio! Am un post pe ţeavă special pentru dumneata!
Miorlau P., nu sunt sinucigaş, e posibil să fiu masochist, pentru că, de când m-am întors în ţară, rareori m-am dat jos de pe bicicletă. Pot însă să spun că după circa 2 luni de scrâşnit din dinţi, te obişnuieşti şi nu mai e aşa de rău.
probabil stii cate ceva in oftalmo, ma intereseaza sa vorbim, poate chiar sa ne vedem , unde esti student in bucuresi asu la tg.mures?
ce zici cand sau cum pleci sa lucrezi in vest? daca ai ca sa spui ceva pozitiv, fa-o,
cu soare de pe aici,
ela, eli
Eliza, după cum se deduce din prima frază a postului la care tocmai ai comentat, nu mai sunt de multișor student. Nici măcar rezident nu mai sunt. Iar din secțiunea Despre se poate deduce că habar nu am de oftalmo. Regret 🙂