Pentru Pinocchio, şi nu numai, o poză cu protagoniştii unui concert la care am fost deunăzi:
Este vorba despre Fernanda Romila şi Dan Racoveanu. Pentru iniţiaţi, ei nu au nevoie de prezentare. Pentru ne-iniţiaţi, poza este făcută la Festivalul de Orgă (semnalat şi de Madelin).
Acum urmează o poză mult mai tristă.
Din cele trei muşte prezente la concert, jumătate, adică cei câţiva curioşi rătăciţi, au plecat rapid, loviţi în plex de un concert al cărui nivel “intelectual” depăşteşte pe cel al lui Tango Fantastico sau pe unde se mai duc tinerii intelectuali de azi.
Vina? Dacă există o vină, e a organizatorilor. Ideea festivalului a fost excelentă. Promovarea: egală cu zero. Inclusiv promovarea in situ: programul concertului consta într-o fiţuică scoasă la imprimantă care plutea pe sub unele dintre scaune. Programul festivalului era o broşură capsată, care costa 10 lei şi în care nu se specifica de fapt vreun program, decât cu litere mici şi între paranteze. După cum nu erau scrise nici măcar 2 vorbe amărâte despre orga Sălii Radio, cea mai mare orgă din ţară. Nimic din ceea ce ar fi putut face spectacolele mai prietenoase faţă de cei care nu ascultă canoane şi corale la micul dejun.
Ei bine, asta e. De fapt, e vorba de eterna poveste a Sălii Radio: excelente concerte, public absolut jalnic, atunci când nu e complet absent.
Hei, ce surpriză!!! Mulțumesc!
Nu pentru sala goală, evident 🙂
Cred ca ai pus problema foarte bine Vlad. Vina este in primul rand a organizatorilor; cred ca exista o tendinta de a arunca toata vina pe publicul “needucat” care prefera manele, dar de educarea unui public sunt raspunzatori si ei, cei educati.
se pierd pasiunile, se pierd toate. umwertung aller werte.
Mie mi se pare o proportie obisnuita pentru Romania. Cam asta e proportia elitelor,in orice domeniu. Exemple? Pai…avem si noi exploratori herpetologi. Citi? unul. Si la noi exista admiratori ai muzicii laiko grecesti. Citi? patru. Avem si cunoscatori ai parfumurilor de nisa. Citi? vreo cinci. (din…citi dracu mai sintem? 22 de bulioane?)
probabil ca un pr bun ar face minuni din concertele astea, ar umple salile.
Si totusi au mai schitat un zambet la final! 🙁
Io am avut antispam ‘cirip’, la astia de mai sus cucomercialu’ am citit “birds” i.o. “bids” asa ca am crezut, in prima faza, ca vor sa-tz vândă neste scatii. Or pitzigoi, nah acuma. Eram vădit enteresata de urmări. M-am dezvădit, ce sa fac!
comentariul ăla de mai sus de l-am băgat la spam şi ip-u’ la ban?
habar n-am avut de ac. concert, as fi mers pt k ador orga.
bietii de ei (cei 2), aratau fericiti la sf. zimbind unei sali de 10-12 entitati :))
ps mi-l amintesc pe dan racoveanu cum a venit imbracat in sheik la un bal mascat cu 50 de invitati, pe care l-am dat in 89… ce vremuri!
Şi mie mi-a plăcut cum au zâmbit 🙂 Dar ei zâmbesc pentru că lumea lor e alta, şi probabil că pot vedea dincolo de cei 12 spectatori, acolo unde alte Urechi îi ascultă cu curiozitate.
asa e! – & frumos spus
iar ‘bietii’ suna aproape k ‘beati’: fericiti de ei, asadar: artistii sint cei mai fericiti oameni dp lume pt k, kiar si atunci cd nu au public, sint propriul lor public… bashka ‘urekile’ celeste ;P