de aia până la urmă alş e de respectat pentru asta, îşi asumă fightclub-ul, deschis.
LOL tapire. isi asuma pe dracu la fel de deschis pe cat de alb e ala.
cum apas anumite butoane, cum se ajunge la personal ..it:)
“inclusiv eu…defulez…”, bine. nu mi-as permite?:) are u really-really sure?:) stii macar cum sunt irl? ca sa poti face comparatia?:)
eu vorbeam despre altceva: daca A. vrea sa fie A. si atat, va fi A. si atat.
fightclub-fightclub, da nu cu oricine! asa cum un domn nu se dueleaza decit cu alti domni! de ex. cu alde [we] & ciracu lui [hulliganoglu] n-am ce ‘fight’ sa am, pt k ii dispretuiesc. dk m-as ‘cafti’ (da nu asa, ‘lejer’ cu mistouri, ci la singe!) cu ei, i-as legitima.
pur & simplu; niste luzari care fac un misto de ferentari de nume precum plesu, liiceanu & patapievici nu pot fi luati in niciun fel de serios. adik in pumni. punct
păi asta e problema ta, elf, tu mereu vorbeşti despre altceva, chiar dacă lumea vrea să vorbească (şi vorbeşte) despre ceva.
da, aim rilly rilly sure, deşi habar nu am ce-i aia “irl”
“irl”… = “in real life”?
@tapirul: Păi… nu-i chiar așa cum spui tu… cu anonimatul și alea (cred eu).
we nu e exact anonim… doar păstrează o APARENȚĂ de anonimat.
Ca și tine, dealtfel.
Ca și madelin.
Ca și als.
Ca și Vlad.
Normal, dacă sapi, afli ce și cum… întrebarea este – are rost?
Vlad Stroescu… cel care ne oferă gratis motiv de comentarii… nu e tocmai Vlad Stroescu ăla din viața reală… deși au anumite puncte comune.
Eu cred că refuzi să înțelegi ce vrea we să transmită.
Dar serios acuma… există un anume avantaj în anonimat… o anume doză de mister, dacă vrei… ceva care permite o dedublare de personalitate, o anume libertate de a fi altceva decât ești în realitate, de a alege un rol pe care ți-l propui singur și pe care îl joci pe scenă, mai bine sau mai rău, în funcție de cât de tare iei piesa în serios.
Nu există “avantaje” ori “dezavantaje” așa cum le descrii tu… suntem oameni mari aici, nu luăm notă mică la purtare dacă se prinde diriginta cine face mișto de ea pe vreun forum.
E actorie, nimic altceva.
@blegoo, pai poate o sa iti pov. odata despre anumite sapaturi facute de faimosi arche-logi.
cel mai tare actor e leo. pe care il respectam. si care ar vrea un fightclub. eu i-as sugera un fight in noroi. el cu sine, ca tot stie sa danseze singur menuet. la 2+ maini. chiar il si vad tavalindu=se in ring (in fata unui monitor, evident), luandu-se singur de par.
tapirul nu refuza sa priceapa. ba chiar o face. da’ aici e un fel de “dai in mine, dai in fabrici si uzine”. pe cale de consecinta, incepe cu maieutica proprie si personala, unde se amesteca totul voit si sistematic. tot un fel de actorie, true.
…partea de zapaceala se datoreaza in parte si amestecarii threadurilor…
Oare doar eu detectez amuzamentul situației?
Unde tapirul joacă un rol care îl distrează?
Unde tu ai tendința să amesteci seriozitatea cu jocul?
“…poate o sa iti pov. odata despre anumite sapaturi…”
Vag… e posibil să cunosc – da’ nu garantez.
Din cotețu’ meu… se vedea ceva gen “românism mioritic” … o consecință oarecum firească zonei.
alș… n-am idee… eu îl iau așa cum el el în mahala, nu?
(notă către coada mea: păstrează subiectul, blegule, că e bun)
nu.
ici-colo. depinde de situatie si context.
find those moments:)
de la biroul meu se vede usor altfel.
cum e el in mahala? that’s the question u should ask yourself. deasemenea, vezi mai sus. un singur termen il caracterizeaza complet, nu e descoperirea mea, dar cum suntem in mioritia, suferim de ADD & nepasare.
nota catre coada ta: cineva ia pe altcineva drept cobaii acelui cineva?:)
Cred că greșești atunci când îl acuzi pe tapirul de nepăsare și altele. Dimpotrivă, în experiența mea, el e un personaj căruia îi pasă de “issues” – poate chiar mai mult decât ție, și care se agață cu ghearele și cu dinții de ceva care i se pare (pe moment) important.
Vorbim strict de teritoriul mahalalei, desigur.
Eu nu aș fi intrat NICIODATĂ într-o polemică lungă cu tine – ca să exemplific. Aș fi cedat de la a treia replică… (“…is this REALLY important?” type of question).
Cedez cu plăcere și cu ușurință deseori – nu mă costă nimic să ofer o satisfacție oricui… oricând. Nu mă schimbă… ca om, cu nimic. Zâmbesc, merg mai departe, latru la alte subiecte.
Asta nu e nepăsare – cel puțin nu e la mine în dicționar. Desigur că îmi pasă… altfel n-aș scrie un comentariu, nu?
Dar e o diferență între a îngădui adversarului timp de gândire și reflecție… și un miserupism superior.
Nu-mi place să repet ce am mai spus…. dar o să comit aici: tu și tapirul… sunteți fix cele două fețe ale aceleiași monezi. N-o să vă înțelegeți niciodată… dar sunteți mai aproape decât vă convine să recunoașteți.
Pe de altă parte… depinde mult de cât de sigur de tine te simți – ca PERSONAJ în mahala… sau oriunde pe net. Eu mă simt bine, așa cum sunt, ca un maidanez oarecare. Nu mă deranjează înjurăturile ori flegmele – știu că nu îmi sunt adresate mie PERSONAL… ci blegului, personajul pe care îl interpretez.
Așișderea… nu lua personal orice atac la adresa elfului rătăcitor… nu e direcționat la tine, ci la avatarul tău, care comentează și scrie, nu?
🙂
nu, nu vorbeam despre tapir cand ziceam de nepasare. vorbeam despre “mioritia”, da? despre globonia, sa zicem. subiectul ala era mai general si o sa vorbesc despre el la mine acasa.
sincer, nu ma deranjeaza daca m-ai acuza de miserupism vizavi de cat de apropiat sau nu sunt, sau ce fatete ale carei monezi etc. really, i just don’t care.
am mai zis o data lui si lui vlad mai ales, intr-un context usor diferit: o sa incep sa iau in serios agitatiunile vremelnice atunci cand or sa depaseasca un anumit nivel. evident, cand ma injura etc. mai schimbam si noi foaia. pen’ca, vezi tu…nu cred ca ai primit emailuri repetate-nesolicitate cu “sfaturi”. emailuri nu la [we] ci la moa, ala care isi zice aici [we].
@blegule vezi ca te contrazici – vrei sa numaram impreuna nr. de posturi despre iarba?
…Ei… și dumneata, bibicule, acuma… îmi numeri steagurile?
🙂
Uochei… ăsta deja e alt subiect… :
“…vorbeam despre “mioritia”, da? despre globonia, sa zicem…”
Mea culpa, mea maxima pulpa… că n-am înțeles.
Nu, n-am să te acuz de miserupism niciodata… oi fi io bleg… da’ imbecil sau răuvoitor nu sunt.
Nu, n-am primit mailuri de amenințări – dar mă cam îndoiesc că cineva mă poate amenința pe mine… vreodată… în orice fel.
E greu să ameninți un câine, zic. Ce-ai să faci? Chemi hingherii? Fug pe sub gard, nu? Sunt antrenat la astea.
Pe de altă parte, pot să înțeleg punctul tău de vedere…
Tot ce pot să zic… a spus Feynman înaintea mea. Un om căruia nu i-a păsat vreodată de evrei, de sistem, de bani ori de prestigiu.
El e modelul meu în viață.
ei, in cazul asta, @blegoo, poti, iti dau voie, chiar te rog, sa ma “acuzi” de miserupism. mi se rupe de comparatiile tale.
pai nu tu incepusesi cu majuscule, cu “reaalllyy” et al.? nu ai scris tu termeni de astia fiorosi gen “niciodata”.
macar de-ar fi fost “nevermore”.
mai am un alt exemplu, la mine pe blog, unde au fost mai mult de 3 replici.
O să mă uit, o să latru dacă mi se pare că e ceva de lătrat.
(a venit bleaga acasă, începe mârâiala de seara, mă retrag cu torțe, zic).
Nu, blegule, nu joc nici un joc aici, si nici nu ma distreaza. Crede-ma pe cuvant.
Iar vorbesti aluziv, elfule. Inainte sa ma agit, spune, te referi la emailurile de la mine? Ca daca da, chestia a fost lamurita demult.
isi asuma in sensul ca scrie (cum vrea el sa scrie, obnoxious, troll, etc) nu sub pseudonim ci cu numele/identitatea real(a).
deci:
Blegoo: @tapirul: Păi… nu-i chiar așa cum spui tu… cu anonimatul și alea (cred eu).
we nu e exact anonim… doar păstrează o APARENȚĂ de anonimat.
Ca și tine, dealtfel.
Ca și madelin.
Ca și als.
Ca și Vlad.Normal, dacă sapi, afli ce și cum… întrebarea este – are rost?Vlad Stroescu… cel care ne oferă gratis motiv de comentarii… nu e tocmai Vlad Stroescu ăla din viața reală… deși au anumite puncte comune.Eu cred că refuzi să înțelegi ce vrea we să transmită.Dar serios acuma… există un anume avantaj în anonimat… o anume doză de mister, dacă vrei… ceva care permite o dedublare de personalitate, o anume libertate de a fi altceva decât ești în realitate, de a alege un rol pe care ți-l propui singur și pe care îl joci pe scenă, mai bine sau mai rău, în funcție de cât de tare iei piesa în serios.Nu există “avantaje” ori “dezavantaje” așa cum le descrii tu… suntem oameni mari aici, nu luăm notă mică la purtare dacă se prinde diriginta cine face mișto de ea pe vreun forum.E actorie, nimic altceva.
pai…nu asta spun eu. ce spui tu se poate adauga la ceea ce spun eu (“in plus, anonimitatea nu e chiar anonimitate”). ideea cu dedublarea de personalitate, cu jucatul unui rol, iarasi, e ceva complementar, e mai degraba o idee separata (aici am teoriile mele, una fiind aceea ca in marea majoritate a cazurilor/oamenilor aceasta “dedublare” nu e posibila, nu ne putem crea un personaj total strain noua, nu putem fi actori asa de buni; identitatea de pe net este parte reala din noi, nu e o masca, oricat am vrea noi sa credem ca e doar o masca). In plus, eu nu contest nimanui dreptul la anonimitate (cum crede elful ca fac), nu o des-justific (cum crezi tu, blegoo, ca fac).
Ca sunt o mie si o suta de motive de anonimitate, sunt de acord, dar nu despre asta discut eu; eu spuneam doar (ca vad ca am declansat iar discutii): pentru situatia in care doar vrei sa discuti pe bloguri dar vrei sa fii protejat (recte, in afara cazurilor in care vrei sa joci, deliberat, un rol), anonimitatea este mai mult o bataie de cap. Multi (majoritatea?) folosesc anonimitatea doar pentru a se proteja, pentru a proteja “omul real” impotriva unor pericole mai mult sau mai putin inchipuite, iar eu spun ca nu ASTA e problema, nu esti expus AUTOMAT pericolelor in momentul in care scrii sub numele real (iar tu completezi si spui – pe buna dreptate – ca nu esti AUTOMAT protejat in momentul in care scrii anonim). Ce te expune este conduita, atitudinea, nu identitatea ta reala – aceleasi lucruri care te expun si in viata reala dealminteri. Si am dat exemplul lui Vlad.
@Blegoo
Apropo de avantaje si dezavantaje ale anonimitatii si de actoria pe bloage.
Daca ai un blog fictiv, cu un personaj fictiv care-l scrie, e OK.
Sau daca ai un blog in care doar pui poze si iutube.
Sau daca ai un blog impersonal, chiar daca iti dai numele real (ex la indemana: Stefan’s Rant).
Daca ai un blog-jurnal, in care se egzista si amanunte personale, e altceva.
De ex io una nu suport sa zica cineva ceva de copiii mei. E chiar low, besides alergia mea. Nu sunt ahtiata dupa comentatori ori trafic asa ca cei ce nu se pot abtine sa ma scuteasca. Desi io iubex comentatorii, generally speaking.
De alt ex a existat recent un caz in care un blogger (lektor), care-si daduse numele real si alte amanunte personale pe blog, a primit pe adresa sefei lui de la locul de munca neste “anonime” de 2 lei si 50 de bani.
Consecintele nu sunt tragedii, indeed, insa nici neplacerile nu trebe tolerate, ca veatza e scurta.
Daca in primele cazuri se poate abera cu gratie ontopic si offtopic, in al doilea caz comentatorii ar trebui sa dea dovada de decenta si buna-vointa (as opposite to rea-vointa). Ca asa, sa scrii numai de dragul de a te auzi, mai bine iti faci si tu blog unde sa aberezi in voe.
..pe langa faptul ca vii iar cu amenintari voalate.
uite vezi blegoo, madelin imi ofera si ea argumente: nu cine esti te expune, ci ceea ce zici.
tapirul: “…nu o des-justific (cum crezi tu, blegoo…”
Ei, așa mi s-a părut mie.
tapirul: “…in marea majoritate a cazurilor/oamenilor aceasta “dedublare” nu e posibila…”
Desigur. Dar eu vorbeam mai filozofico-idealistico-blegesc… gândindu-mă la… să zic… Kagemusha (filmul). Vroiam să susțin ideea că indiferent de alegere (folosești anonimat, avatar ori nume real) persoana “dă pă net” nu e 100% aceeași cu cea din viața reală. Elementul de anonimat… de mască… îți oferă ocazia să joci un pic de teatru, poate mai mult decât ai avea dacă folosești identitatea reală.
Normal că nu poți crea un personaj total străin personalității tale – decât dacă muncești rău de tot. Are rost doar ca experiment limitat în timp și ocazie – o permanență poate duce la schizofrenie, cred… ori o alterare a personalității primare.
În final… e cam tot aia. Vlad “dă pă net” nu e 100% Vlad “din cabinet”, ca să zic așa, chit că există mai multe puncte comune între personajele respective decât între “Blegoo” și mine personal.
Scuze că am răspuns târziu, da’ am participat la scandal. Altfel, o să ciupesc nește idei de la tine – pe topicul “ce e anonimitatea, ce vrea ea și cum se folosește”.
🙂
Madelin enumeră un set de situații – mi se pare mie – nu expune teoria anonimatului… ori eu către aia lătram.
nu zic bre că madelin face vreo teorie, spun doar (poate m-am exprimat greşit) că mi-a mai oferit un argument (adică, mi-a dat o idee la care nu mă gândisem)
păi ce spui tu blegoo e un trusim şi în viaţa reală – tapirul (cristiandogarul) de la ploştina nu este 100% cristiandogarul de la birou şi nici 100% cristiandogarul de nu-mai-ştiu-eu-unde.
şi în continuare, de acord cu tine, anonimatul îti oferă ocazia să faci/spui chestii pe care nu l-eai face/spune sub numele real. Am şi zis asta, fightclub, defulare, etc.
Eu cand i-am spus italianului meu ca mi-a placut la Venetia, asta nu l-a impresionat de loc. M-am si simtit ca un prost in clipa aia.
P.S. Cine-mi zice si mie cum pot sa-l gasesc pe ALS pe net, ca ma intriga si vreau sa-i pun si lui niste intrebari poate (desi tot Cartarescu e pe nr. 1 la intrigat, pe locul 2 e ALS, si pe locul 3 e Doru, ala din Alien vs. Predator ! De cand astept eu un Doru pe la cotitura, ca sa-l mustruluiesc bine ca mi-a zis ca sunt cinic si pentru ca imi place si numele lui !)
io zic sa nu il cauti pe als pe net si, mai ales, sa nu ii pui intrebari, ca ti-o iei rau de tot
pe de alta parte as fi taaare curios…
# 81: Dar cine e ALS asta de e asa de fioros de trebuie sa ne ferim chiar toti de el ? Nu e un biet critic obisnuit de fime ? Eu parca asa am inteles . Ce a facut si cui i-a facut ? Dati voi ceva linkuri, o barfa ceva, un exemplu, ca sa nu ma duc singur in gura leului, ca oi fi eu explorator amator, dar nici inconstient nu sunt de obicei. Si nu am nici caracteristici de thrill seeking in firea mea.
Ba lasa-l sa caute, la Dilema Veche. Twiter sau la prietenul sau wandering elf. Ce-si face omul cu mâna lui e… lucru manual 🙂
Mersi, B.deComp (BTW, love your ID-name ! de unde vine ?) pentru piste. Bineinteles ca n-o sa intru in vorba cu el pana nu citesc ceva scris de el, eventual vad ce culoare de tapet are pe pereti daca si-o fi facut vreun blog, etc.
#85: “Brev” pe norvegiana inseamna, bineinteles, scrisoare, iar la oficiu/birou ii zice “kontor” (prn. kontur), mi se pare din ce in ce mai mult ca norvegiana, mai ales cea de birou si cea artistic-literara seamana mai mult cu franceza decat cu germana. Au importat multe cuvinte din astea frantuzesti de obiecte practice, de asemenea, de moda, mai ales. La umbrela ii zice paraply ! (pron. exact “parapliu”). Fusta si camasa mereu le incurc: la una ii zice skjørt (fusta), la cealalta skjorte (camasa), si pronuntia e aproape la fel !
Anatomia suna foarte aiurea, macelareste aproape.
Psihoterapia suna pe englezo-germana.
Oricum pe mine ma incanta din ce in ce mai mult.
B.deComp, sa stii ca am fost la wandering elf si mi-a placut blogul lui desi are in capul lui poza aia cu galben si verde care pe mine ma cam indeparteaza dpdv preferential coloristic (eu sunt atras enorm de albastru, de aia imi si place Ingres ca pictor si mai e unul englez dar am uitat pe moment cum il cheama, poate Reynolds, plus imi place la nebunie Chagall, uneori si Kandinski), dar wandering elf pune si el idei si intrebari interesante, cam la fel ca si Vlad, pare parca un pic mai aerisit decat aici, si mai e si bine documentat. Daca o sa-mi raspunda si la intrebarea despre ALS, cred ca o sa ma mai duc pe-acolo. Ce bine ca mi l-ai recomandat (cu als sau fara als)!
de aia până la urmă alş e de respectat pentru asta, îşi asumă fightclub-ul, deschis.
LOL tapire. isi asuma pe dracu la fel de deschis pe cat de alb e ala.
cum apas anumite butoane, cum se ajunge la personal ..it:)
“inclusiv eu…defulez…”, bine. nu mi-as permite?:) are u really-really sure?:) stii macar cum sunt irl? ca sa poti face comparatia?:)
eu vorbeam despre altceva: daca A. vrea sa fie A. si atat, va fi A. si atat.
fightclub-fightclub, da nu cu oricine! asa cum un domn nu se dueleaza decit cu alti domni! de ex. cu alde [we] & ciracu lui [hulliganoglu] n-am ce ‘fight’ sa am, pt k ii dispretuiesc. dk m-as ‘cafti’ (da nu asa, ‘lejer’ cu mistouri, ci la singe!) cu ei, i-as legitima.
pur & simplu; niste luzari care fac un misto de ferentari de nume precum plesu, liiceanu & patapievici nu pot fi luati in niciun fel de serios. adik in pumni. punct
păi asta e problema ta, elf, tu mereu vorbeşti despre altceva, chiar dacă lumea vrea să vorbească (şi vorbeşte) despre ceva.
da, aim rilly rilly sure, deşi habar nu am ce-i aia “irl”
“irl”… = “in real life”?
@tapirul: Păi… nu-i chiar așa cum spui tu… cu anonimatul și alea (cred eu).
we nu e exact anonim… doar păstrează o APARENȚĂ de anonimat.
Ca și tine, dealtfel.
Ca și madelin.
Ca și als.
Ca și Vlad.
Normal, dacă sapi, afli ce și cum… întrebarea este – are rost?
Vlad Stroescu… cel care ne oferă gratis motiv de comentarii… nu e tocmai Vlad Stroescu ăla din viața reală… deși au anumite puncte comune.
Eu cred că refuzi să înțelegi ce vrea we să transmită.
Dar serios acuma… există un anume avantaj în anonimat… o anume doză de mister, dacă vrei… ceva care permite o dedublare de personalitate, o anume libertate de a fi altceva decât ești în realitate, de a alege un rol pe care ți-l propui singur și pe care îl joci pe scenă, mai bine sau mai rău, în funcție de cât de tare iei piesa în serios.
Nu există “avantaje” ori “dezavantaje” așa cum le descrii tu… suntem oameni mari aici, nu luăm notă mică la purtare dacă se prinde diriginta cine face mișto de ea pe vreun forum.
E actorie, nimic altceva.
@blegoo, pai poate o sa iti pov. odata despre anumite sapaturi facute de faimosi arche-logi.
cel mai tare actor e leo. pe care il respectam. si care ar vrea un fightclub. eu i-as sugera un fight in noroi. el cu sine, ca tot stie sa danseze singur menuet. la 2+ maini. chiar il si vad tavalindu=se in ring (in fata unui monitor, evident), luandu-se singur de par.
tapirul nu refuza sa priceapa. ba chiar o face. da’ aici e un fel de “dai in mine, dai in fabrici si uzine”. pe cale de consecinta, incepe cu maieutica proprie si personala, unde se amesteca totul voit si sistematic. tot un fel de actorie, true.
…partea de zapaceala se datoreaza in parte si amestecarii threadurilor…
Oare doar eu detectez amuzamentul situației?
Unde tapirul joacă un rol care îl distrează?
Unde tu ai tendința să amesteci seriozitatea cu jocul?
“…poate o sa iti pov. odata despre anumite sapaturi…”
Vag… e posibil să cunosc – da’ nu garantez.
Din cotețu’ meu… se vedea ceva gen “românism mioritic” … o consecință oarecum firească zonei.
alș… n-am idee… eu îl iau așa cum el el în mahala, nu?
(notă către coada mea: păstrează subiectul, blegule, că e bun)
nu.
ici-colo. depinde de situatie si context.
find those moments:)
de la biroul meu se vede usor altfel.
cum e el in mahala? that’s the question u should ask yourself. deasemenea, vezi mai sus. un singur termen il caracterizeaza complet, nu e descoperirea mea, dar cum suntem in mioritia, suferim de ADD & nepasare.
nota catre coada ta: cineva ia pe altcineva drept cobaii acelui cineva?:)
Cred că greșești atunci când îl acuzi pe tapirul de nepăsare și altele. Dimpotrivă, în experiența mea, el e un personaj căruia îi pasă de “issues” – poate chiar mai mult decât ție, și care se agață cu ghearele și cu dinții de ceva care i se pare (pe moment) important.
Vorbim strict de teritoriul mahalalei, desigur.
Eu nu aș fi intrat NICIODATĂ într-o polemică lungă cu tine – ca să exemplific. Aș fi cedat de la a treia replică… (“…is this REALLY important?” type of question).
Cedez cu plăcere și cu ușurință deseori – nu mă costă nimic să ofer o satisfacție oricui… oricând. Nu mă schimbă… ca om, cu nimic. Zâmbesc, merg mai departe, latru la alte subiecte.
Asta nu e nepăsare – cel puțin nu e la mine în dicționar. Desigur că îmi pasă… altfel n-aș scrie un comentariu, nu?
Dar e o diferență între a îngădui adversarului timp de gândire și reflecție… și un miserupism superior.
Nu-mi place să repet ce am mai spus…. dar o să comit aici: tu și tapirul… sunteți fix cele două fețe ale aceleiași monezi. N-o să vă înțelegeți niciodată… dar sunteți mai aproape decât vă convine să recunoașteți.
Pe de altă parte… depinde mult de cât de sigur de tine te simți – ca PERSONAJ în mahala… sau oriunde pe net. Eu mă simt bine, așa cum sunt, ca un maidanez oarecare. Nu mă deranjează înjurăturile ori flegmele – știu că nu îmi sunt adresate mie PERSONAL… ci blegului, personajul pe care îl interpretez.
Așișderea… nu lua personal orice atac la adresa elfului rătăcitor… nu e direcționat la tine, ci la avatarul tău, care comentează și scrie, nu?
🙂
nu, nu vorbeam despre tapir cand ziceam de nepasare. vorbeam despre “mioritia”, da? despre globonia, sa zicem. subiectul ala era mai general si o sa vorbesc despre el la mine acasa.
sincer, nu ma deranjeaza daca m-ai acuza de miserupism vizavi de cat de apropiat sau nu sunt, sau ce fatete ale carei monezi etc. really, i just don’t care.
am mai zis o data lui si lui vlad mai ales, intr-un context usor diferit: o sa incep sa iau in serios agitatiunile vremelnice atunci cand or sa depaseasca un anumit nivel. evident, cand ma injura etc. mai schimbam si noi foaia. pen’ca, vezi tu…nu cred ca ai primit emailuri repetate-nesolicitate cu “sfaturi”. emailuri nu la [we] ci la moa, ala care isi zice aici [we].
@blegule vezi ca te contrazici – vrei sa numaram impreuna nr. de posturi despre iarba?
…Ei… și dumneata, bibicule, acuma… îmi numeri steagurile?
🙂
Uochei… ăsta deja e alt subiect… :
“…vorbeam despre “mioritia”, da? despre globonia, sa zicem…”
Mea culpa, mea maxima pulpa… că n-am înțeles.
Nu, n-am să te acuz de miserupism niciodata… oi fi io bleg… da’ imbecil sau răuvoitor nu sunt.
Nu, n-am primit mailuri de amenințări – dar mă cam îndoiesc că cineva mă poate amenința pe mine… vreodată… în orice fel.
E greu să ameninți un câine, zic. Ce-ai să faci? Chemi hingherii? Fug pe sub gard, nu? Sunt antrenat la astea.
Pe de altă parte, pot să înțeleg punctul tău de vedere…
Tot ce pot să zic… a spus Feynman înaintea mea. Un om căruia nu i-a păsat vreodată de evrei, de sistem, de bani ori de prestigiu.
El e modelul meu în viață.
http://www.amazon.com/Feynman-books/lm/ERCOUYEM6LIP
(primele 2 titluri sunt grăitoare, zic)
ei, in cazul asta, @blegoo, poti, iti dau voie, chiar te rog, sa ma “acuzi” de miserupism. mi se rupe de comparatiile tale.
pai nu tu incepusesi cu majuscule, cu “reaalllyy” et al.? nu ai scris tu termeni de astia fiorosi gen “niciodata”.
macar de-ar fi fost “nevermore”.
mai am un alt exemplu, la mine pe blog, unde au fost mai mult de 3 replici.
O să mă uit, o să latru dacă mi se pare că e ceva de lătrat.
(a venit bleaga acasă, începe mârâiala de seara, mă retrag cu torțe, zic).
Nu, blegule, nu joc nici un joc aici, si nici nu ma distreaza. Crede-ma pe cuvant.
Iar vorbesti aluziv, elfule. Inainte sa ma agit, spune, te referi la emailurile de la mine? Ca daca da, chestia a fost lamurita demult.
isi asuma in sensul ca scrie (cum vrea el sa scrie, obnoxious, troll, etc) nu sub pseudonim ci cu numele/identitatea real(a).
deci:
pai…nu asta spun eu. ce spui tu se poate adauga la ceea ce spun eu (“in plus, anonimitatea nu e chiar anonimitate”). ideea cu dedublarea de personalitate, cu jucatul unui rol, iarasi, e ceva complementar, e mai degraba o idee separata (aici am teoriile mele, una fiind aceea ca in marea majoritate a cazurilor/oamenilor aceasta “dedublare” nu e posibila, nu ne putem crea un personaj total strain noua, nu putem fi actori asa de buni; identitatea de pe net este parte reala din noi, nu e o masca, oricat am vrea noi sa credem ca e doar o masca). In plus, eu nu contest nimanui dreptul la anonimitate (cum crede elful ca fac), nu o des-justific (cum crezi tu, blegoo, ca fac).
Ca sunt o mie si o suta de motive de anonimitate, sunt de acord, dar nu despre asta discut eu; eu spuneam doar (ca vad ca am declansat iar discutii): pentru situatia in care doar vrei sa discuti pe bloguri dar vrei sa fii protejat (recte, in afara cazurilor in care vrei sa joci, deliberat, un rol), anonimitatea este mai mult o bataie de cap. Multi (majoritatea?) folosesc anonimitatea doar pentru a se proteja, pentru a proteja “omul real” impotriva unor pericole mai mult sau mai putin inchipuite, iar eu spun ca nu ASTA e problema, nu esti expus AUTOMAT pericolelor in momentul in care scrii sub numele real (iar tu completezi si spui – pe buna dreptate – ca nu esti AUTOMAT protejat in momentul in care scrii anonim). Ce te expune este conduita, atitudinea, nu identitatea ta reala – aceleasi lucruri care te expun si in viata reala dealminteri. Si am dat exemplul lui Vlad.
@Blegoo
Apropo de avantaje si dezavantaje ale anonimitatii si de actoria pe bloage.
Daca ai un blog fictiv, cu un personaj fictiv care-l scrie, e OK.
Sau daca ai un blog in care doar pui poze si iutube.
Sau daca ai un blog impersonal, chiar daca iti dai numele real (ex la indemana: Stefan’s Rant).
Daca ai un blog-jurnal, in care se egzista si amanunte personale, e altceva.
De ex io una nu suport sa zica cineva ceva de copiii mei. E chiar low, besides alergia mea. Nu sunt ahtiata dupa comentatori ori trafic asa ca cei ce nu se pot abtine sa ma scuteasca. Desi io iubex comentatorii, generally speaking.
De alt ex a existat recent un caz in care un blogger (lektor), care-si daduse numele real si alte amanunte personale pe blog, a primit pe adresa sefei lui de la locul de munca neste “anonime” de 2 lei si 50 de bani.
Consecintele nu sunt tragedii, indeed, insa nici neplacerile nu trebe tolerate, ca veatza e scurta.
Daca in primele cazuri se poate abera cu gratie ontopic si offtopic, in al doilea caz comentatorii ar trebui sa dea dovada de decenta si buna-vointa (as opposite to rea-vointa). Ca asa, sa scrii numai de dragul de a te auzi, mai bine iti faci si tu blog unde sa aberezi in voe.
..pe langa faptul ca vii iar cu amenintari voalate.
uite vezi blegoo, madelin imi ofera si ea argumente: nu cine esti te expune, ci ceea ce zici.
Ei, așa mi s-a părut mie.
Desigur. Dar eu vorbeam mai filozofico-idealistico-blegesc… gândindu-mă la… să zic… Kagemusha (filmul). Vroiam să susțin ideea că indiferent de alegere (folosești anonimat, avatar ori nume real) persoana “dă pă net” nu e 100% aceeași cu cea din viața reală. Elementul de anonimat… de mască… îți oferă ocazia să joci un pic de teatru, poate mai mult decât ai avea dacă folosești identitatea reală.
Normal că nu poți crea un personaj total străin personalității tale – decât dacă muncești rău de tot. Are rost doar ca experiment limitat în timp și ocazie – o permanență poate duce la schizofrenie, cred… ori o alterare a personalității primare.
În final… e cam tot aia. Vlad “dă pă net” nu e 100% Vlad “din cabinet”, ca să zic așa, chit că există mai multe puncte comune între personajele respective decât între “Blegoo” și mine personal.
Scuze că am răspuns târziu, da’ am participat la scandal. Altfel, o să ciupesc nește idei de la tine – pe topicul “ce e anonimitatea, ce vrea ea și cum se folosește”.
🙂
Madelin enumeră un set de situații – mi se pare mie – nu expune teoria anonimatului… ori eu către aia lătram.
nu zic bre că madelin face vreo teorie, spun doar (poate m-am exprimat greşit) că mi-a mai oferit un argument (adică, mi-a dat o idee la care nu mă gândisem)
păi ce spui tu blegoo e un trusim şi în viaţa reală – tapirul (cristiandogarul) de la ploştina nu este 100% cristiandogarul de la birou şi nici 100% cristiandogarul de nu-mai-ştiu-eu-unde.
şi în continuare, de acord cu tine, anonimatul îti oferă ocazia să faci/spui chestii pe care nu l-eai face/spune sub numele real. Am şi zis asta, fightclub, defulare, etc.
Eu cand i-am spus italianului meu ca mi-a placut la Venetia, asta nu l-a impresionat de loc. M-am si simtit ca un prost in clipa aia.
P.S. Cine-mi zice si mie cum pot sa-l gasesc pe ALS pe net, ca ma intriga si vreau sa-i pun si lui niste intrebari poate (desi tot Cartarescu e pe nr. 1 la intrigat, pe locul 2 e ALS, si pe locul 3 e Doru, ala din Alien vs. Predator ! De cand astept eu un Doru pe la cotitura, ca sa-l mustruluiesc bine ca mi-a zis ca sunt cinic si pentru ca imi place si numele lui !)
io zic sa nu il cauti pe als pe net si, mai ales, sa nu ii pui intrebari, ca ti-o iei rau de tot
pe de alta parte as fi taaare curios…
# 81: Dar cine e ALS asta de e asa de fioros de trebuie sa ne ferim chiar toti de el ? Nu e un biet critic obisnuit de fime ? Eu parca asa am inteles . Ce a facut si cui i-a facut ? Dati voi ceva linkuri, o barfa ceva, un exemplu, ca sa nu ma duc singur in gura leului, ca oi fi eu explorator amator, dar nici inconstient nu sunt de obicei. Si nu am nici caracteristici de thrill seeking in firea mea.
Ba lasa-l sa caute, la Dilema Veche. Twiter sau la prietenul sau wandering elf. Ce-si face omul cu mâna lui e… lucru manual 🙂
Mersi, B.deComp (BTW, love your ID-name ! de unde vine ?) pentru piste. Bineinteles ca n-o sa intru in vorba cu el pana nu citesc ceva scris de el, eventual vad ce culoare de tapet are pe pereti daca si-o fi facut vreun blog, etc.
Brèves de comptoir 🙂 Pasiunea mea pentru dictionare.
http://www.mots-de-tete.com/dico/breves.php3
#85: “Brev” pe norvegiana inseamna, bineinteles, scrisoare, iar la oficiu/birou ii zice “kontor” (prn. kontur), mi se pare din ce in ce mai mult ca norvegiana, mai ales cea de birou si cea artistic-literara seamana mai mult cu franceza decat cu germana. Au importat multe cuvinte din astea frantuzesti de obiecte practice, de asemenea, de moda, mai ales. La umbrela ii zice paraply ! (pron. exact “parapliu”). Fusta si camasa mereu le incurc: la una ii zice skjørt (fusta), la cealalta skjorte (camasa), si pronuntia e aproape la fel !
Anatomia suna foarte aiurea, macelareste aproape.
Psihoterapia suna pe englezo-germana.
Oricum pe mine ma incanta din ce in ce mai mult.
B.deComp, sa stii ca am fost la wandering elf si mi-a placut blogul lui desi are in capul lui poza aia cu galben si verde care pe mine ma cam indeparteaza dpdv preferential coloristic (eu sunt atras enorm de albastru, de aia imi si place Ingres ca pictor si mai e unul englez dar am uitat pe moment cum il cheama, poate Reynolds, plus imi place la nebunie Chagall, uneori si Kandinski), dar wandering elf pune si el idei si intrebari interesante, cam la fel ca si Vlad, pare parca un pic mai aerisit decat aici, si mai e si bine documentat. Daca o sa-mi raspunda si la intrebarea despre ALS, cred ca o sa ma mai duc pe-acolo. Ce bine ca mi l-ai recomandat (cu als sau fara als)!