Nu-mi plac oamenii care fac filme. Au impresia că întreaga lume e a lor şi că o pot lua când au chef. Şi chiar o fac. Nu că ar face ceva cu lumea pe care o iau în posesiune: o tratează ca pe o butaforie, iar noi, locuitorii ei, suntem figuranţi în cel mai bun caz, figuri periferice menite să umple spaţiile prea goale şi atât, precum câlţii din salteaua unui paşă.
Departe de mine de a critica a şaptea artă în sine. O ştiu pe aia cu ne sutor supra crepidam şi nu mă ridic unde nu am ce căuta. Mă refer la infrastructură, la întreaga echipă de filmare, când se instalează ea direct în drum. De patru ori m-am întâlnit cu ei, şi de patru ori întâlnirile au fost extrem de dezagreabile.
Prima dată, mergeam alene pe o stradă lăturalnică prin Cotroceni. Eu când merg alene pe străzi lăturalnice din Cotroceni, nu mă uit în nicio direcţie şi nu aud nimic, ci sunt abstras de şuvoiul necontenit al propriilor mele gânduri întâmplătoare. Aşa că nu am băgat de seamă că un omuleţ mic şi nervos răcnea la mine disperat, dând din mâini şi din picioare. Am observat doar când nişte poliţişti mi-au zis să mă mişc o dată mai repede sau să mă dau din drum. Am aflat aşadar că eram în raza de filmare a unei camere, şi că omuleţul mic şi nervos era chiar Regizorul. Sigur, strada e domeniu public, adică e a tuturor. Asta doar până ţi-o confiscă Regizorul. Întrucât acesta din urmă nu contenea să ţipe “Mai repede, mai repede, hai odată”, venele de pe frunte îngroşându-i-se nefast, a trebuit pur şi simplu să o iau la goană, lucru foarte nedemn şi care mi-a stricat şi reveria, şi prestanţa.
A doua întâlnire a avut loc pe când eram student la medicină. Mă îndreptam dimineaţa, dinspre facultate spre intrarea studenţilor a Spitalului Universitar, prin părculeţul străjuit de capul fisurat al lui Avicena. Mi-era somn şi moţăiam în halat. Când colo, ce să vezi? Toată pajiştea dinspre spital a părculeţului era ocupată de o echipă de filmare. Vreo dooj de rulote, printre altele. Nu o să pricep niciodată ce naiba fac cu atâtea rulote. Probabil actorii, prinţese delicate şi mofturoase, au nevoie de spaţiul lor personal, dragă. Membrii echipei se plimbau agitaţi, dând peste noi şi ignorându-ne cu desăvârşire – pentru cei ce fac filme, oamenii reali sunt mult mai ireali decât cei ireali din filmele lor.
Însă ceea ce mi s-a părut de-a dreptul dezgustător, a fost pseudocadavrul de mucava întins pe jos în faţa spitalului. Arăta a orice, numai a cadavru nu, asta una. În al doilea, cum aşa, oricine are voie să întindă cadavre de mucava în faţa spitalului universitar, în drumul oamenilor, în timp ce la doi paşi mai încolo se fabrică zilnic, şi în weekend, cadavre autentice?
A treia oară eram la muzeul satului, şi un individ m-a abordat ca să mă întrebe dacă nu vreau să bărbieresc un actor. Să-l pseudobărbieresc, că era o scenă dintr-un film. Că figurantul bărbier nu venise. Bineînţeles, urma să fac această sarcină umilitoare fără să fiu plătit cu altceva decât cu onoarea de a exista câteva clipe în Sălaşul zeilor, înainte de a mă întoarce definitiv în lumea mea, a umbrelor şi a uitării. Şi nu aveam voie să cânt arii de Rossini. Bineînţeles că am refuzat.
A patra oară a fost azi de dimineaţă, în drum spre serviciu. Pedalam fericit pe bulevardul Kisseleff (pentru că am izbândit cu succes la referatul meu de ieri, m-am răsplătit înlocuind-o pe Agripina cu un monstru second-hand marca Giant, iapă cu vastă experienţă, fără viteze, cu frână pe pedale, de la înălţimea căruia Bucureştii par foarte mici). când colo, ce să vezi? Pe la arcul de Triumf, caravană mare, nene. Mormane de rulote, camioane, tot tacâmul. Probabil că e o filmare pe scală mare, poate telenovela Inimă de ţigancă, sau poate chiar o reclamă la detergent. Majoritatea caravanei era parcată direct pe pista de biciclişti. Aşa, ca o baligă în mijlocul salonului. Ca un găinaţ pe o pălărie nouă. În timp ce încercam disperat să mă strecor printre ei, am remarcat că una dintre dubele cinematografice avea şi şofer, şi pasager. Zăceau amândoi nonşalanţi, pe pista de bicilişti, unul se uita la ţâţele din ziarul Libertatea, altul îşi explora propriul vid cranian, cu un degetul arătător, prin nas.
Profitând de ocazie, i-am abordat politicos, dar ferm, prin geamul întredeschis:
“Vedeţi că v-aţi oprit pe pista de biciclişti” – le-am zis.
Ştiţi ce mi-au răspuns?
Mi-au răspuns: “Bueeeeey.”
Nu am comentarii suplimentare. Până şi muncitorii de construcţii, cu târnăcoapele pe umeri, care se strecurau şi ei săracii printre gugumanii de pe trotuar, au fost solidari cu mine. “Foarte urât”, au zis.
Eu am primit odată sarcina de onoare să filmez prelegerea unui Mare Profesor. Așa că m-am sculat dis-de-dimineață, mi-am luat camera, stativul și ce mai aveam (scule modeste, deh) și m-am instalat cu ele în sala de curs. După aia au apărut filmatorii adevărați cu camerele lor monstruoase și s-au instalat, nici acum nu-mi vine să cred, fix în fața mea și a camerei mele. Cînd le-am spus că aici m-am instalat eu cu camera mea, și că și eu filmez, și asta nu de florile cucului sau pentru plăcerea personală, i-a durut în pardon de expresie.
Nesimțiți, domle, asta e.
Aaaa! Atentie ! Se fimează ! Frază magică. Lumea filmului si misterele sale. Pe vremea când Nicolaescu oua Dacii, avea nevoie de figuranti. Convoacă pe cale de presă tinerii interesati la Buftea. Urmează selectia. Se plimbă prin fata postulantilor, schimbând amabil câte o interjectie cu fiecare, ca să “socializeze”. Ajunge în fata unui student famelic cu ochelari. Il intreabă : câte dioptrii ? Răspuns: 6. Bun, continuă, continuă…
io m-am nimerit in San Diego prin 2004 sa fi fost? cand se filma nu’s ce film cu ala de nu-mi place mie, jim carrey. dar nu erau disturbatori (sau nu filmau ei pe trotuarul de mergem io pe el), nu se luau de lume.
PS vlad, aia cu regizorul urland imi aduce aminte de scena din “Analyze that” (partea a doua, deci, dupa “this”) cand Robert de Niro le-o trage unor parteneri de hotie de se amesteca aia cu jaful lor (plus echipa SWAT venita sa-i prinda) intre niste scene de filmare unde tot un jaf se filma, de urlau regizorul si cu seful de la echipa SWAT unul la altul cu portavocea, ei fiind cam la 40 cm unul de altul (cat le permitea portavocea).
poate gasesc pe iutube
Ce coincidenta. ma gindesc azi la cineasti, dar din alt motiv: am fost aseara la festivalul international de film studentesc Cinemaiubit (asta seara e marea gala, la Studio). Din filmele vazute, 6 au fost romanesti si 5 straine. Sint siderata. Cele romanesti te lasa masca, perplex, te deprima, te fac sa te simti murdar, degradat, vulgar si psihic deranjat. Toate se petrec in apartamente slinoase de bloc, mamele fac mincarici si au halate dezgustatoare, sint blazate si uzate si isi sterg obsesiv miinile cu cirpe de bucatarie. Tatii sint burtosi, mitocani, dialogurile sint de nivel suburban, scenariile lipsite de cea mai vaga urma de imaginatie. Daca nu e scenariu de bloc cu mama tata si copilu, atunci e cu sex (1 film) si complet lipsit de sens. Filmele straine au fost toate dragute, desi opere de incepatori. Ce se intimpla?
pai, acelasi trend in filmografia romaneasca generala de dupa rivulutie, incepand cu.. care a fost primul? ala cu dinica batandu-i cuie in cap nevestei.
d’aia mi s-a cam luat si mie, d’aia nici nu am vrut sa vad pe domnul lazarescu sau patru luni trei saptamani alea
‘…se petrec in apartamente slinoase de bloc, mamele fac mincarici si au halate dezgustatoare, sint blazate si uzate si isi sterg obsesiv miinile cu cirpe de bucatarie. Tatii sint burtosi, mitocani, dialogurile sint de nivel suburban…’ – wow, fix k in realitate! 😛
pe aci (in long beach) se filmeaza in draci. o bucata buna din Dexter s-a filmat in long beach. in long beach e o zona rezidentiala istorica, facuta de cei care ulterior s-au mutat la hollywood, back in ’20-30’s.
la scoala se filmeaza in aceeasi draci, una pt. ca avem o scoala de cinema destul de mare (nu stiu cat de importanta, parca Tarantino la noi a fost…) si pt. ca virgula campusul arata cum trebuie si poate fi folosit pt. filmari.
nu sunt galagiosi si nici cu aere. par a fi oameni normali. in fine, nici eu n-am stat sa caut rulota divei, pt. simplul motiv ca locul e pazit de politie…asta e rule of thumb. cel putin 2 masini de politie per gasca de filmare. si pt. asta nici nu stau in calea oamenilor, pt. simplul motiv ca aceasta cale este schimbata (blocata) temporar de catre politie. cateodata inchid si cate o strada…
‘avem o scoala de cinema destul de mare (nu stiu cat de importanta, parca Tarantino la noi a fost…)’ – yeah right: e de notorietate mondiala faptu k q.t. e autodidact, n-a urmat cursuri de film – cum ar veni, straight from video store to stardom 😛
ps fyi, usc & ucla sint 2 dintre cele mai importante scoli de film din sua – together with columbia & nyu…
Tu nu poti fi niciodata egalul(utilitar?)al unui film.Nici macar egalul celui mai prost film(asta din perspectiva plictisului universal).O necesitate legata de pluriindivid,de marea masa,de conventia colectiva nu se discuta.Filmul nu e un moft,el nu tine nici macar de arta,el e doar parte integranta a pirghiilor unui sistem uman ireversibil.E o piesa strict tehnica a masinariei sociale avide sa viseze cu ochii deschisi.A nu alege sa vezi un film arata ca exista momente in care viata reala nu e prioritara.Viata nu poate bate filmul pentru ca,demult,nu-si mai propune asta.Filmul instituie intimitatea colectiva in locul celei individuale.Cumperi un film sau o piine,e tot aia.Regizorul ca si brutarul nu are viata personala.Aluatul unui film nu tine de capriciile regizorului ci de responsabilitate si profesionalism.Nu oamenii au convenit ca au nevoie de film si nici nu au delegat regizorului dreptul de a opri viata si circulatia…acestea se intimpla de la sine(ca un acord tacit intre vegetarianul ipocrit si digestia buna).Da,e necesar si e bine ca lumea sa fie cit mai confiscata oricind si oriunde de vreun regizor..calitatea visului ca existi are de nevoie de prim-plan,de amploare,de participare.Regia subconstienta si protestatara a prizonierului planetar il duce de la singular la singur.Poti face arta din contestarea “infrastucturii”filmului si din radiografierea infatuarii regizorului,insa din dreptul tau absolut de a fi oricind si oriunde asa cum simti nu poti face decit scandal.Apropo,ce parere ai despre confiscarea gindurilor participantilor la traficul internautic,de catre regizorii de blog?
am zis “parca”. inseamna ca nu sunt sigur. nu lucrez in cinema, nu ii stiu pe toti miticii, de pe unde sunt. “cum ar veni” nu a fost straight from the video store to stardom. btw, video store-ul e o etapa pentru multi dintre studentii de la Film de la noi – video stores adevarate, hai sa te vad daca stii macar un lant adevarat in LA – ca tot e de notorietate mondiala, lantul si nu faptul ca.
mai revezi legaturile cu USC, s-ar putea sa ai niste surprize. acolo am facut confuzia.
cea de-a doua vai, dar nu am stiut asta pana acum. a tb. leo sa fie inventat sa imi spuna:) nu toti sunt atat de umflati la ego, mon ami.
Doru, poti, te rog, sa explici mai in detaliu, vreau sa fiu sigura ca am priceput intocmai… :))
Am părerea că aşa ceva nu există.
‘nu toti sunt atat de umflati la ego…’ – pai majoritatea nici n-ar avea dc :)))
Pai ce sa-ti spun Cora? Ca navigam alene prin hiperspatz(care e public,nu?) doar eu cu gindurile mele neimixtionate de repulsii private,cind deodata sunt admonestat de paradoxul ipocrit al aliantei dintre umoral si entropic…zic,ma,deplasarea spre rosu(care trebuie sa recunoastem,e o culoare expropriata)se face numai in grup,iar militienii stelari au datoria sa marcheze actul real al dedublarii in masa.Pentru ca,pe palierul infinitului,psihologic vorbind,nimic nu poate atinge fulminanta repetabilitatii provocate a realului in ansamblu..confiscarea acesteia de catre particuler,poate insemna tentativa de genialitate dar si precipitarea penibila a superdoctului.
Da nene, şi pe mine mă seacă paradoxul ipocrat dintre ce-ai zis tu.
als, asta e realitatea? Asa traiesti si tu? Vlad, asta e realitatea ta? Ma indoiesc. Si nu cred ca tinerii regizori si scenaristi bine imbracati, cool si elitisti traiesc asa. De unde le-or veni ideile? Cred ca ori de la profesorii lor, ori fac ce se cere pe piata externa mai ales. Romanii care nu traiesc asa si nu se regasesc in sordidul filmelor ar trebui sa se simta jigniti. Pe de alta parte, sint de acord ca exista asemenea cadre de viata, insa nu este suficient sa le prezinti ca atare pentru a face un film interesant.
“…umoral si entropic…” !?! Molière si Boltzmann – le grand écart ? Un nou Cugler, Mateiu lui Urmuz ? Avem deci motive de bucurie. :)))
pai si italienii au avut neorealismul lor, acu-l avem si noi… 😉
sigur k nu toata lumea traieste ‘asa’ – doar majoritatea; probl e k, atunci cind tinerii cineasti au aratat si clasa de mijloc (vezi ‘felicia, inainte de toate’ sau ‘marti, dupa craciun’ = primul film romanesc in care apare un iphone, cum a fost supranumit :)), unii le-au reprosat k filmele respective ‘nu reflecta realitatea’ & k ‘nu sint critice cu clasa de mijloc’ (!).
u can’t please everybody 😛
mdah. pai de cand (si cine zice ca) trebuie ca filmele sa reflecte musai realitatea?
si chiar si cele ce vor sa “reflecte realitatea”, e ca la reclame, nu te vezi in ele=nu era vorba despre tine (sau, in reclame, nu esti tu populatia targetata), de ce tre’ sa te simti jignit? ce, io m-am simtit jignit la Dallas? – ca nu prea reflecta realitatea mea
(tocmai i-am raspuns lui Dan Vaideanu ca io am alergie la cuvintele “trebuie”, “ar trebui” et comp.)
Off-topic: Vlad, Agripina e de La Vulturi citire?
Noua bicicleta are nume?
cica n-are, da’ io propun “Anastasia”, care trecea duios. Cu Vlad cu tot, carevasazica.
Am zis ca se simt jigniti ca raspuns la comentariul lui als, care zicea ca asta e realitatea (adica cea sordida din filmele romanesti)
asta doar daca ei cred in realitati absolute
Eu propun Fefeleaga. Daca e voie. Daca nu, taiati!
O cheamă deja Marghioala. Nu eu am hotărât, dar aşa a rămas.
doru, dacǎ am incerca sǎ traducem comment-ul acela in engleza, ar rezulta un text care ar fi un exemplu perfect de ceea ce englezii numesc gobbledygook. 😉
unii spun ca ‘the film imdustry’ merita o oarecare toleranta pentru ca este aceea care (de)livreaza cea mai mare poarte din ‘circ’-ul necesar unei societati conform cerintei ‘paine si circ!’. Paine si filme – proaste, sau nu – numai sa fie acolo ceva! Ca paine e destula… se pare…
deci
1 toti comentatorii AVIZATI ai cinema-ului romanesc (& autohtoni, si straini) cad de acord in a afirma k NU exista o ‘film industry’ in romania… (poate o ‘imdustry’! 🙂
2 ideea k aceasta (inexistenta) ‘film industry’ ‘(de)livreaza’ ‘circ’ este absurda pt k
2a ea, cum spuneam, nu exista
2b putinele filme facute in ro DON’T qualify as ‘circus’ (= nefiind pe placul publicului)
2c ‘circul’ este furnizat de televiziuni
in consecinta: comentariul lui ‘grrl’, in totalitate, este o mostra de absurditate pt k nu tine cont de realitatile locului 😛
mie cel mai tare mi-a olăcut Racheta Albă
bun, si toate alea “inima de tiganca” et al. nu sunt film industry?!
film industry nu este “cinema” mon ami.
uite ce e film industry:
http://en.wikipedia.org/wiki/Film_industry
nu vrei wiki, uite aici simple text:
Noun 1.film industry – the entertainment industries involved in producing and distributing movies
movie industry
industry – the people or companies engaged in a particular kind of commercial enterprise; “each industry has its own trade publications”
entertainment industry, show biz, show business – those involved in providing entertainment: radio and television and films and theater
Bollywood – the film industry of India
filmdom, screenland, screen – the personnel of the film industry; “a star of stage and screen”
Hollywood – the film industry of the United States
asa ca lasa-ne cu “lumea AVIZATA”. li s-au trimis avize?!
Poti sa-i spui Eufrosina Cucu. Sau Meda Gramescu. Sau Artemiza Pop. I didn’t mean to hurt you 🙂
offtopic: Sultana Banulescu, ce nume fabulos!
Vorbim despre CALITATE in film? ha ha! Pai realitatea in sine e atit de plafonata incit orice act de extragere a ei din sine insasi e un act de responsabilitate.Numai cei ce ignora cotidianul blazat vorbesc despre CALITATE.Pai daca sunt atit de atenti la incompatibilitatea dintre existenta bruta si expresia expusa a acesteia de ce nu sunt la fel de atenti cu sinele realitatii?De ce din izbelistea cotidiana un film se naste bun si altul prost?Pentru ca membrii juriului fiind majoritar de aceeasi parte a metodei de “rezolvare facila”nu se pot nota decit intre ei.Oscarul e un abuz iar Zmeura o mare nedreptate.Nascatorii de topuri in supra-realism nu fac decit sa amine cinic “rezolvarea sociala”.
auzi, bai ‘alacaresepricepelatoate’, mai lasa-ma cu wiki(leaks)urile tale & cu definitiile tale dp net, k o dai in bara big time, oricit de smart-ass te dai!
stiu F BINE ce inseamna ‘film industry’, decit k LA NOI nu exista – period! e pe hirtie dk vrei, k sa ne dam mari, but in reality it’s a sham, a mockery. a spus-o si nae caranfil (‘in romania, ‘industria filmului’ e o contradictie in termeni’), o spun toti cei care STIU dspr ce vbesc… NU poti avea ‘industrie de film’ cu 10-12 filme/an care fac in medie 10.000 spectatori & 30 de cinematografe in toata tara, da?
Prea târziu. E dincolo de puterile mele. Marghioala a rămas. Azi am mers cu ea pe ninsoare. Nici n-a crâcnit.
dude, i’m a smartass because i afford it.
u are mixing the old concept of “movie” with that of “film industry”. of course there is a film industry – and as any industry is profit-oriented.
pentru “avizati” filmul inseamna numai “cinema”, inseamna de fapt o bucatica infima de indie-artsy-fartsy-conceptual crap.
ia definitia care trebuie si lucreaza numai cu ea, nu mai topai. pt. asta nu iti trebuie cunostintele lu peshte si 1000 de filme vazute.
“Film industry” inseamna acum si filmele lansate direct pe web. Este o industrie!
drept sa spun ma distreaza sa vad unul cu o vedere atat de parohiala cum discuta despre ceva atat de generic precum este termenul de “film industry”. film industry nu este egal cu lista de filme facuta de acea revista din NY. acolo sunt doar 100 de filme, alese pe anumite criterii.
vrei sa vezi dimensiunea film industry? uita-te pe IMDB – aia e imagine a film industry.
poate ca niste clase la USC nu ti-ar strica, totusi. hai ca ti le platesc eu, te fac ruda cu mine si le iau la discount, la 2 lei sacul. ce nu fac eu pt. cunoastere, in general:)
esti smart-ass in capu tau, in capu celorlalti esti doar ass…
pai tocmai, k ‘film industry is profit-oriented’, iar asa-zisa ‘film-industry’ din romanik NU e profitabila! NICIUNU dintre filmele ro din ultimii 5 ani nu si-a scos, macar, banu investit – darmite sa mai si cistige cva! (nope, nici macar nicolaescu.) filmele alea, ‘artsy-fartsy’ cum le numesti – cu un dispret de neofit prost – reusesc sa-si mai scoata profit din incasarile DE AFARA; deci se poate spune k, da, sint ‘profitabile’… dar nu in tara.
inainte sa-ti dai cu parerea dspr cva ce nu cunosti, ai face bine sa verifici niste FIGURES – k la asta, ink mai sper, oi fi bun.
‘imdb’, wtf?! ce varza e-n capu tau… ala este un site care masoara preferintele publicului! este ‘a database’, cum ii arata si numele – el nu face decit sa REFLECTE produsele unor industrii de film, in principal cea americana… care e leg. cu ‘industria de film’ – sublima, dar lipsind cu desavirsire – din romanik?!
cit dspr ‘old concept of movie’ – habar n-ai ce zici: ‘movie’ e un termen americanesc pt film-as-entertainment, in NICIUN caz nu se pupa cu conceptu (european) de ‘cinema’. sau ‘art-house film’!
ps ‘parohial’ mi se pare cinva care vbeste asa, din auzite & dind copy/paste dupa wiki, fara sa aiba a clue k ce scrie acolo NU e valabil in romanik – unde, repet, NU EXISTA FILM INDUSTRY.
dar, de fapt, la tine e mai grav: faptu k te dai ‘cunoscator’ in atitea domenii (fizik! computere! neurologie! istorie! wow… acum si film, right? :))) imi aminteste de unu care credea, si el, k le stie pe toate & dadea directive in toate ‘domeniili’… 😛
grrl,singura problema ar fi aceea ca agalimatzii englezi fiind al dracu de concisi nu se mai intind atita la vorba.Eu, insa,prizonier gobbledygookian continui sa cred ca doar tangentialitatea lexicala si stuful combinatiilor matematice ale partilor mai pot duce la ineditul unei propozitii..altfel,despre biciclete,numai de bine.
Truth is stranger than fiction.
Te rog frumos sa imi trimiti si mie o invitatie in sera ta literara recent parolata unde tocmai se discuta despre basmul cu mesteceni al unei autoare dragi mie (daca eram in stare sa comentez o faceam acolo). Ofer la schimb roman cu palmieri de aceeasi autoare. E-mailul e la Marghioala.
păi depinde de semantici. nu mai vin io cu “maieutica” mea că iar îl enervez pe elf, dar depinde de cum defineşti termenul. dacă bagi notiunea de profit în definiţie da, poate ca alş are dreptate (nu cunosc cifrele); dar: un van gogh care se vinde acum cu milioane a devenit industry? – că profit e grămadă. poate şi filmele româneşti astea neprofitabile acum se vor vinde în cinzeci de ani pe profituri frumoase.
dacă în schimb prin industrie înţelegi numai procesul de producţie, atunci si elf are dreptate, exista o indutstrie.
şi io tind să cred că conceptul de profit nu intră în definiţia per se a industriei – industrie (precum fabrica de sacoşe din ţăndărei sau siderurgica de la galaţi) poate fi neprofitabilă, dar tot industrie să fie
şi semantica se mai aplică şi mai departe. putem avea o definiţie de lucru americană, de entertraining, sau aia europeană de artă (arta nu nu are ca scop tot un fel de entertrainig? simţurile, sufletul, ochii, ceva este entertrained, nu? – întreb, nu fac pe deşteptul)
als, ca sa incepi sa vorbesti despre imdb trebuie intai sa te uiti pe ea mai mult de 5 minute.
despre romania (keyword): http://www.imdb.com/find?s=kw&q=romania
Dexter e film?-da. E in industria de filme?-da. Este premiat? Este pe ecran?-nu! Californication. Mad Men, despre care s-a ofait juma de globonie. Spartacus, mai nou. Nurse Jackie. mai vrei filme?
HBO – care a impins un pic niste lucruri, tocmai pt. ca a avut teren de joaca.
Toate filmele/serialele produse de canale de filme nu intra in ceea ce zici.
La fel si cu romania – tot ce este produs de canalele de tv – numite productii proprii intra in categoria de “film industry”. toata armata de distributie intra in film industry.
film industry exista in romania, este mica, iar partea de filme “artistice” este si mai mica.
restul, nu te supara, esti usor cu capul-n zid, plictisitor cam pt. toata lumea. imi preiei argumentele pe 1/2, cat convine, arunci insulte cu pumnul, te strambi ca un bufon, ca nu degeaba aia de pe critic atack ti-au zis, aici esti mistoul tuturor cu ifosele tale.
esti, sincer, prost, exact in sensul lui Patapievici. nu iti trebuie studiile lu peshte si fitzele lui ueber-peshte ca sa vezi ce in jurul tau.
@tapire, als a bagat profitul ca sa scape cu fata curata. orice industrie merge pe profit, sau e falimentara. caz in care ori e cumparata, dispare, ori e sustinuta de stat.
definitia de film industry e data mai sus, restul e praf. in ochi, gura, urechi si alte orificii.
la wiki sunt si exemple, vezi “canadian film industry” care are prea putin de-a face cu filmele canadiene propriu-zise, ci mai mult cu productia de filme si cu actorii canadieni (sunt mai ieftini).
termenul este FILM + INDUSTRY. nu este art movie, nu este big screen movie, nu este art-house movie or any other one.
plecam de la termeni, vedem cum sunt definiti etc. etc. asta e procesul normal.
dk obraznicia ta ar avea ekivalent in inteligenta, ai fi einstein…
in +, eu stiu k esti din constanta, da se pare k esti turc de-a binelea!
zi-i tu unui american de-al tau, de-acolo din ‘cetatea filmului’, k exista ‘industria filmului’ cu 10 filme/an si max 10.000 spectatori/film… o sa-ti rida-n nas! ‘industria filmului’, in romanik, e (ink) una dintre multele forme fara fond… a fost, da, da pe vremea lu ceashk! acu, e moarta.
tu stii cit a facut un film francez in franta anu asta? 2 MILIOANE de spectatori! stii cit a facut ‘eu cind vreau sa fluier, fluier’ (cel mai ‘vazut’ film ro al anului & propunerea romaniei la oscaruri)? 50.000! fa socoteala cit vine asta, in procente…
e ridicol sa vbesti dspr ‘film industry’ in romanik – k atare, strainii nici nu vbesc. dimpotriva: se refera – constant – la ‘miracolul romanesc’: cum se face k o tara care produce atit de putin are atitea filme bune… k de obicei e invers. (vezi ult. art. al celui mai bun critic de la ‘nyt’, a.o.scott – a facut un interviu si cu mine pt ‘nyt’ acu citiva ani, de la cannes/ asta e pt ‘grrl’ 😛 -, cel dspr a 5-a editie a festivalului de film ro de la ny: incepe spunind fix acest/acelasi lucru!)
k esti varza se vede si din insiruirea de ‘mad man’-uri, de ‘dexter’-uri: ce treaba au astea cu productia romaneask?! si, 2: cu ce te ajuta imdb-ul la discutia de fata?? eu iti zic care e realitatea DIN TEREN! dk tu vrei sa vbesti asa, ‘in abstract’, k in cartile de teorie – go ahead! da fara mine, k eu, dk ii vbesc lui tony scott (criticu, nu regizoru, k pe ala nu-l stiu…) dspr ‘industria de film’ din romania, imi ride-n nas.
avem ‘industrie de film’ k industria de pingele…
mai bine du-te sa vezi un shrink 😛
tapirule, [we] vbeste ‘cum ar tbui sa fie’ (k tot le stie el pe toate :P), eu iti zic cum stau lucrurile la fata locului…
vrei sa zici ‘industrie’ unei kestii care produce max. 10 filme/an?! poti, da e ridicol. ok, scoatem din calcul profitul, dk zici k e nerelevant (desi eu zic k nu e!): poti numi ‘industrie’ unei kestii in care statul finanteaza 50% din costurile de productie? & din care regizorul nu scoate niciun profit?
dc o fac, totusi? a zis-o radu muntean: fix de-amoru artei!
‘procesul de productie’ de care zici e la limita subzistentei! anu asta, sa zicem k se fac 10 filme; dar la anu se fac 5! am zis k media de spectatori e de max. 10.000; dar au fost filme care-au facut 500 de spectatori (in TOTAL)!! dspr ce vbim aici?!
ps dspr cit este de varza [we] & cum arunk cu linkuri/praf in oki, a se vedea in linkul (‘lamuritor’, cik) dp imdb… ROFL!!!
Sultana, cu draga inima ti-as oferi o invitatiune, insa blogul meu nu e parolat, e inchis pentru mentenante. Si meditatii (nu transcedentale, ci prozaice).
Sper sa il deschid odatashodata si atunci reluam de unde am ramas!
Marturisesc spashit ca romanul cu palmieri ma tenteaza grozav :))
(madelin_o@yahoo.com)
păi nu e mai uşor ca, în loc să ne împiedicăm de semantici, să discutăm miezul problemei? şi e şi mai interesant. de aia tot insist io cu “hai să definim chestia” căci odată ce ştim fiecare despre ce vorbim si la ce ne referim, discuţia e mai uşor de purtat.
deci, $00(7^%#2 românească de film (vezi? am folosit un termen neutru) nu produce filme în mod profitabil, economic, le face de amorul artei. dar sunt ele şi artă? este filmul românesc demn de atenţie?
DA! sint arta – ba ink, Arta; probl e k mina aia de filme care sint Arta nu poate sustine o ‘industrie’ care exista doar pe hirtie (& in capu lui [we]).
in orice tara civilizata un producator isi scoate banii din filmele (comerciale) pe care le produce &, dk e destupat la minte, mai produce si unu-doua filme ‘de arta’ – k da bine la cv…
la noi e aproape invers: statu (= cnc-u care le produce) se lauda cu mina aia de filme facute de regizorii tineri ai ‘noului val’, care iau premii afara, & in the process strecoara SI mizerii suprafinantate (gen nicolaescu, carmazan, barna… trust me, NU vrei sa vezi asa ceva!) care sint flopuri la box-office.
astia sint beneficiarii sistemului: fac filme k sa ia bani de la cnc, k de bani din incasari nici nu poate fi vba…
noi nu avem, de fapt, cinema comercial. or, neavind asa cva – & producind, oricum, extrem de putin (& in pierdere) -, nu se poate vbi dspr ‘film industry’, ci de srl-uri.
nu e suficient sa produci filme k sa ai industrie de film. e k si cum ai spune k ai ‘industria’ spectacolelor de opera… 🙂
tapire, eu cred ca am plecat de la definitii.
la A.D. 2010 sa se vorbeaca despre Film Industry ca incluzand numai filmele care apar in cinematografe este stupid. asta e mentalitate pre-89.
Filmele apar acum direct la TV, fiind produse special pt. asa, sau fiind produse chiar de diverse canale. Termenul de industrie este legat de productie. De un produs finit, vandabil etc., care indeplineste criteriile unui film “artistic”, sau cum vrei sa ii zici (sa separam totusi de filmele documentare…, desi si aici distinctia devine din ce in ce mai grea – vezi Hurt Locker & nu numai).
in Romania se produc filme numai pt. televiziune – astea se pare ca sunt scoase din ecuatie de als. de ce?, nu stim, caci nu ni se spune, nici macar in fine print.
filme seriale cu sute de episoade poate. in care joaca actori. la care se uita f. multi romani, mult mai multi decat cei care vin la cinematograf.
tot in Romania au inceput sa fie produse filme “100% romanesti” de catre companii ca HBO – tocmai a fost anuntat unul cu mare pompa.
Ar mai exista si a 4-a categorie – filme produse in Romania, dar distribuite pe alte piete. Filmele astea folosesc actori, studiouri de filmare, oameni, masinarii romanesti, iar toate acestea sunt cuprinse in termenul de “industria filmului”.
Toate astea de mai sus sunt incluse in industria filmului, si nu numai acele filme, 10 pe an, care apar in cinematografe.
Am luat-o babeste nu pt. als pe care il stiu cum e (ma asteptam totusi sa stie de faza cu HBO Romania, sau tace pt. ca nu ar pica la marele dicton. Chestia ca nu exista industrie romaneasca a filmului – este penibila; cat timp exista 1 singur film produs si distribuit in orice mod posibil -mare/mic ecran, direct pe DVD, sau pe web, atunci se poate vorbi despre industrie a filmului.
Am folosit evident, acea definitie de la wikipedia + definitia data in text mai sus. Daca exista vreuna pt. “industria filmului” care sa spuna ca numai filmele care apar in cinematografe, atunci discutam. pana atunci…cred ca e clar pt. oricine gandeste cat de cat.
ca daca e arta sau nu, asta-i altceva. nu prea vad eu arta in “inima de tiganca”, da’ o fi, problema e a mea – sunt un consumator mediu.
“dk obraznicia ta ar avea ekivalent in inteligenta, ai fi einstein…”
Maaamă, aşa obraznic era Einstein?!?!
@alş: aha… pericolul fiind că mizeriile strecurate sunt strecurate cu aceeaşi etichetă, de artă.
elfule, deci cam cum spuneam, depinde cum definim chestiile. dacă defineşti filmul doar ca film de mari ecrane, şi prin prisma profitului, alş are dreptate, nu prea avem o industrie; dacă includem filmul tv, serial, etc, atunci avem o industrie (am auzit şi io de inimă de ţigancă şi alte producţii d’astea, cu succes mare la public). putem, de pildă, vorbi de o industrie mai de nişă, industria filmului-telenovelă sau industria filmului-sitcom – aici probabil că industria românească există, da. şi ne’ntoarcem iar la definiţii, ce înţelegi tu prin “film” si ce înţelege alş? dacă telenovela nu intră în definiţie (pentru alş), cum se defineşte?
da, era, scotea limba la lume