Nu-mi plac oamenii care fac filme. Au impresia că întreaga lume e a lor şi că o pot lua când au chef. Şi chiar o fac. Nu că ar face ceva cu lumea pe care o iau în posesiune: o tratează ca pe o butaforie, iar noi, locuitorii ei, suntem figuranţi în cel mai bun caz, figuri periferice menite să umple spaţiile prea goale şi atât, precum câlţii din salteaua unui paşă.
Departe de mine de a critica a şaptea artă în sine. O ştiu pe aia cu ne sutor supra crepidam şi nu mă ridic unde nu am ce căuta. Mă refer la infrastructură, la întreaga echipă de filmare, când se instalează ea direct în drum. De patru ori m-am întâlnit cu ei, şi de patru ori întâlnirile au fost extrem de dezagreabile.
Prima dată, mergeam alene pe o stradă lăturalnică prin Cotroceni. Eu când merg alene pe străzi lăturalnice din Cotroceni, nu mă uit în nicio direcţie şi nu aud nimic, ci sunt abstras de şuvoiul necontenit al propriilor mele gânduri întâmplătoare. Aşa că nu am băgat de seamă că un omuleţ mic şi nervos răcnea la mine disperat, dând din mâini şi din picioare. Am observat doar când nişte poliţişti mi-au zis să mă mişc o dată mai repede sau să mă dau din drum. Am aflat aşadar că eram în raza de filmare a unei camere, şi că omuleţul mic şi nervos era chiar Regizorul. Sigur, strada e domeniu public, adică e a tuturor. Asta doar până ţi-o confiscă Regizorul. Întrucât acesta din urmă nu contenea să ţipe “Mai repede, mai repede, hai odată”, venele de pe frunte îngroşându-i-se nefast, a trebuit pur şi simplu să o iau la goană, lucru foarte nedemn şi care mi-a stricat şi reveria, şi prestanţa.
A doua întâlnire a avut loc pe când eram student la medicină. Mă îndreptam dimineaţa, dinspre facultate spre intrarea studenţilor a Spitalului Universitar, prin părculeţul străjuit de capul fisurat al lui Avicena. Mi-era somn şi moţăiam în halat. Când colo, ce să vezi? Toată pajiştea dinspre spital a părculeţului era ocupată de o echipă de filmare. Vreo dooj de rulote, printre altele. Nu o să pricep niciodată ce naiba fac cu atâtea rulote. Probabil actorii, prinţese delicate şi mofturoase, au nevoie de spaţiul lor personal, dragă. Membrii echipei se plimbau agitaţi, dând peste noi şi ignorându-ne cu desăvârşire – pentru cei ce fac filme, oamenii reali sunt mult mai ireali decât cei ireali din filmele lor.
Însă ceea ce mi s-a părut de-a dreptul dezgustător, a fost pseudocadavrul de mucava întins pe jos în faţa spitalului. Arăta a orice, numai a cadavru nu, asta una. În al doilea, cum aşa, oricine are voie să întindă cadavre de mucava în faţa spitalului universitar, în drumul oamenilor, în timp ce la doi paşi mai încolo se fabrică zilnic, şi în weekend, cadavre autentice?
A treia oară eram la muzeul satului, şi un individ m-a abordat ca să mă întrebe dacă nu vreau să bărbieresc un actor. Să-l pseudobărbieresc, că era o scenă dintr-un film. Că figurantul bărbier nu venise. Bineînţeles, urma să fac această sarcină umilitoare fără să fiu plătit cu altceva decât cu onoarea de a exista câteva clipe în Sălaşul zeilor, înainte de a mă întoarce definitiv în lumea mea, a umbrelor şi a uitării. Şi nu aveam voie să cânt arii de Rossini. Bineînţeles că am refuzat.
A patra oară a fost azi de dimineaţă, în drum spre serviciu. Pedalam fericit pe bulevardul Kisseleff (pentru că am izbândit cu succes la referatul meu de ieri, m-am răsplătit înlocuind-o pe Agripina cu un monstru second-hand marca Giant, iapă cu vastă experienţă, fără viteze, cu frână pe pedale, de la înălţimea căruia Bucureştii par foarte mici). când colo, ce să vezi? Pe la arcul de Triumf, caravană mare, nene. Mormane de rulote, camioane, tot tacâmul. Probabil că e o filmare pe scală mare, poate telenovela Inimă de ţigancă, sau poate chiar o reclamă la detergent. Majoritatea caravanei era parcată direct pe pista de biciclişti. Aşa, ca o baligă în mijlocul salonului. Ca un găinaţ pe o pălărie nouă. În timp ce încercam disperat să mă strecor printre ei, am remarcat că una dintre dubele cinematografice avea şi şofer, şi pasager. Zăceau amândoi nonşalanţi, pe pista de bicilişti, unul se uita la ţâţele din ziarul Libertatea, altul îşi explora propriul vid cranian, cu un degetul arătător, prin nas.
Profitând de ocazie, i-am abordat politicos, dar ferm, prin geamul întredeschis:
“Vedeţi că v-aţi oprit pe pista de biciclişti” – le-am zis.
Ştiţi ce mi-au răspuns?
Mi-au răspuns: “Bueeeeey.”
Nu am comentarii suplimentare. Până şi muncitorii de construcţii, cu târnăcoapele pe umeri, care se strecurau şi ei săracii printre gugumanii de pe trotuar, au fost solidari cu mine. “Foarte urât”, au zis.
Repde 7 x 8 = ? Nu se omoara un tântar cu un tun… 🙂
@grrl, serios, @als face f. urat cand este contrazis. face cu atat mai urat cu cat persoana care e suficient de inconstienta sa il contrazica este “mai jos” decat el. “mai jos” insemnand posibilitatea de a il afecta in viata reala.
deci, la fel de serios, nu il lua in serios pe als decat pana la un punct. poate sa devina extrem de violent si nu ar fi numai asta, da’ te umple de mascari peste tot unde mai are acces in globonia.
eu, cu mine si cu branciurile mele:) pai sunt golan!:)
ei, daca te-ai uita si mai atent, ai observa si alte branciuri asa-zis mai stilate. pe acest glob.
en fin. succes cu researchul.
cum ziceam, incepe aruncatul de praf…hiperbole, artistice, bla-bla. who gives a bleep ca 5 mesaje mai sus spunea cu totul altceva…
fyi: festivalul X sau Y de cinema face parte din film industry. exista cel putin un felstival in romania – TIFF, culmea, unde marele als a fost pus de-a pururi pe piedestal.
hai sa o dam in fapt: una este “nu exista film (in sensul de film artistic) in Romania” — calitatea filmelor este jenanta si/sau nu e pe placul publicului.
alta este “nu exista industrie a filmului in Romania”. fara nicio clauza, constrangere…
in ro. se practica vorbe de astea mari, vorbe de duh, apodictice, spiritul dezlantuit. e chestia pre-89 cu semidoctism arogant si influenta franceza (ah, oh!, secolul XXX va fi religios sau nu va fi! zbang!, mucles!)
@ grrl: fara legatura cu continutul mesajelor tale sau cu diacriticele, adesea la tine o portiune de propozitie e in engleza si alta portiune e in romana. Azi dimineata simteam ca mi se ciocnesc neuronii cu zgomot, am vrut sa iti scriu si am renuntat ca sa nu te ofensez.
ex. “exista indivizi care nu accepta numai one sentence to realise that they might be wrong…”
“I strongly suspect ca sunteti un prototip…”
“doar theoretically ma inspaimanteaza gandul…”
Cu totii ne facem vinovati de alternanta lingvistica cu engleza sau franceza insa spre deosebire de tine marcam separarile: ori incadram cuvintele si expresiile straine in ghilimele, ori folosim caractere italice, ori scriem toata propozitia in limba straina respectiva. Uneori tragi si tu linie de demarcatie intre engleza si romana in unul sau altul din aceste moduri dar nu destul de consecvent. Asta face argumentele tale dificil de urmarit.
si eu fac la fel:) sunt un neinteles:))
Micțiuni cerebrale precipitate, gogule?
Nu vere… n-ai priceput: e un fel de “Pișare de Vânt” cum ar zice Mulliganoglu…
grrl… cu părere de regret… zic s-o lași jos, că măcăne.
alș are dreptate.
Ceva stropi finalizați?
Da.
O mișcare dibace… o scuturare inedită… numai de bine.
Înainte de ’89… da, a existat o industrie de film românească. La fel cum a existat o industrie chimică… siderurgică și alte bălării d-astea.
Bune, proaste, falimentare ori profitabile… dar erau.
Da, făcea parte.
Da, făcea filme de calitate comercială.
Acuma… s-a ramoit și el… ce dreaq’ vrei de la el?
Deja umblă în daipăr…
@Sultana Banulescu
Aveti dreptate.
Este ceva cand scrii (si, negasind repede expresiile adecvate, iei repede unele din alte limbi, in speranta, sau siguranta, ca ceilalti si asa stiu limba respectiva), si cu totul altceva cand citesti.
Imi pare rau ca v-am cauzat neplaceri la citit, ca atare imi cer scuze in toata forma.
Nu citesc de mult acest blog, si am comentat nunmai dintr-un anumit interes (“research related”), pe care mi l-am satisfacut deja.
Daca va spun ca prezenta mea la Mahala a fost numai un scurt intermezzo (care v-a inceta foarte curand) e posibil ca acest fapt sa ofere o oarecare ‘mangaiere’ pentru cele cateva comentarii cu ‘limbi amestecate’ pe care a trebuit sa le suferiti?
Regret – si presupun ca imi acceptati scuzele(?).
Romglezii au năpădit cartieru’!
Săi, nene Vlade… și tu tapirule… ăștia vrea să ne invadeze!!
Pă ei… acu’… că n-are gloanțe!!!
(io vin din spate, lătrând fioros):
http://www.blegoo.com/wp-content/uploads/2009/11/blegu.mp3
Noi nu ne vindem mahalaua’… să fie clar!!!!
@grrl-ule, daca ai chef de discutii “aride” et al. poti veni oricand in fortareata mea.
@all: c’mon, omul acesta isi da silinta sa judece, sa fie rational si o luam la miticisme? blegul o intreaba de numarul la sutien, @als, ca atata stie, o insulta cu premeditare, @tapirul o acuza de prezumptiozitate si ii face un usor de proces de intentie, iar s.b. are neuronii usor agitati de trecerea fara preaviz dintr-o limba intr-alta. pai, sunt curios, cum se simt neuronii lui s.b. cand citeste mesajele lu als, de ex? sau aburelile cu pretentii ale lui doru?
c’mon, v-ati gasit ciuca? un pic cam bullying, isn’t it (sultana, imi pare rau de neuronii tai cei agitati)?
@we
“mai jos” imi aminteste de expresia (in lb. germana) “Nach oben buckeln, nach unten treten!”!, sau “Radfahrerprinzip”/ principiul ‘biciclist’-ului – adica… fata de “mai sus” te apleci, faci cocoasa, adica iei atitudine/positie subalterna , iar inspre ‘jos’ calci(pe pedale), sau bati cu picioarele, adica ai o atitudine agressiva fata de ceea ce este “mai jos” (pe scara animala, sau sociala).
Expresia este un citat din Konrad Lorenz, un zoolog austriac (a studiat comportamentul instinctual la animale, mai ales comportamentul agresiv).
@we
domule, eu nu sunt asa de sensibila, si – dupa cum sper ca s-a putut observa – ma intereseaza orice fel de opinie. In plus, inteleg si umor (ca, de exemplu chestia cu sutienul, pe care l-am mentionat eu intai… si la care s-a raspuns tot cu umor… 🙂 – asa am ‘inteles’ eu.
Este foarte interesant sa observ opinii first-hand – lasati lumea sa vorbeasca liber! 🙂
All the same, multumesc pentru gestul foarte gentlemanlike (and sorry for mixing languages here)!
@Blegoo
Aaaa, buna seaaaaara Blegoo! Ceeee mai faceţi?
Vai, dar ce v-ati pus parerea aia de regret la gât – ca nu se asorteaza de loc cu lanţul… 🙂
Io zic să nu te urzici degeaba…
Aici suntem la mahala, nu la Dilema Veche.
Boboru’ zice ce gândește… uneori mai slobod (ca mine)… alteori mai elevat (precum tapirul).
Nu confunda atacul la comentariu cu atacu’ la persoană.
Acuma… dacă tu zici că ai venit p-aici doar să studiezi… noi restu’ ce să zicem?
“Bine-ai venit, turisto?
🙂
Te oftici de mori că eu am întrebat primul de sutien… și ți-am tăiat macaroana?
:))
Tocmai când te pregăteai tu să întrebi?
Vezi… uneori ăla care se pripește câștigă!
Și da… era o glumă.
:))
Lasă-l tu pe alș… are stilu’ lui inimitabil – nu-i frumos k ești invidios… :))
Bre… io le scriu cum le văz.
Da… alș le bălmăjește… dar în esență are dreptate… în vreme ce tu treci de la atac la persoană la atac fără legătură cu subiectul.
Zic și io… nu băga de seamă dacă nu-ți convine.
@Blegoo
ba nu era deloc o gluma! am zis si eu ca am inteles-o ‘ca pe o gluma’ ca sa fie liniste in Mahala, si ca sa salvez impresia generala de ‘nonsalanta intelectuala’ (da, sigur, prin aceasta resulatul research-ului meu este acum biased… si numai dv. sunteti vinovat!) 🙂
“dreptate bălmăjită” si apoi pupat toti Piata Independentii? 🙂 Fara mine, musiu! 😉
Ba era o glumă!
Îmi asum vinovăția… na!
:))
Păi io n-am propus să te pupi cu alș… că aicea comentăm, nu jucăm perinița, nu?
Am zis “bălmăjit” în sensul în care el n-a dat atenție la definiții ori semantică în ce-a scris.
Totuși… ca esență, el are dreptate și tu n-ai.
we o să-i facă proces de intenție indiferent de ce zice… dar pentru we… e aproape o tradiție…
La tine… e altceva. N-are rost să te cerți, ori să lași aparența de a te certa cu alș… că nu ajungi nicăieri. El o s-o țină p-a lui, precum gaia mațu’… indiferent de argumentele aduse în discuție.
Zic și eu… bazat pă ce-am amușinat p-aici, de-a lungu’ timpului.
🙂
@grrl: dupa cum am mai scris sunt constienta de impactul potential ofensator al exprimarilor plastice oricat de bine intentionate (cu alte cuvinte @ Vlad si vorba lui Vlad: taiati) si caut pe cat posibil sa separ continutul de format in seria mesajelor aceluiasi autor.
Ori puteam sa scriu si asa:
“@grrl: dupa cum am mai scris I am aware of impactul potentially harmful al exprimarilor plastice no matter how harmless (catre si quote Vlad: taiati) and I try as humanly possible sa separ style from content in cazul fiecarui poster.”
Da, se intelege si asa. Dar e mai dificil de citit din doi in doi. Si e de un comic involuntar. Pentru cei interesati sa te parcurga la modul serios, adica, fiindca chiar presupunand ca am citi indiscriminatoriu, oricum de comentat toti optam sa comentam selectiv.
@ we: Privind mesajele cu autori diferiti cred ca fiecare trebuie evaluat (si) in functie de standardele la care aspira, in functie de ce fractiune din scopurile pe care si le-a propus reuseste a le realiza, nu numai in functie de acordul sau dezacordul nostru cu scopurile lor. Atunci cand aveam o formatie exclusiv stiintifica ma raportam numai la beneficiul scopului final insa de cand am virat spre disciplinele umaniste (desi nu m-am dus mai departe de istoria stiintei) a trebuit sa mananc relativizare pe paine care cel putin aici in Statele Unite este norma. Sandvisul e si el alta metafora care insa nu supara pe nimeni.
Presupun ca a trebuit sa dati si dvs. testul GRE la un moment dat. Acum s-a inlocuit grila numita “Analytical Ability” (pe care am apucat-o si eu) cu proba numita “Analytical Writing” constand din doua eseuri (cu care am avut placerea cand m-am reprofilat). La primul (“Analyze an Issue”) trebuie sa iti exprimi acordul total sau partial sau dezacordul cu o concluzie, la al doilea eseu (“Analyze an Argument”) ti se cere sa identifici deficientele argumentului care duce la o concluzie fara sa emiti o judecata de valoare asupra concluziei respective. Ulterior la seminar nu aflam intodeauna cum simpatizeaza/voteaza autorii, analizam numai modul cum analizau ei modul cum gandeau si cum se afiliau altii. Acum face parte din premisele mele tacite. Deformare profesionala, daca doriti.
Lipsa mea de perspectiva in discutia de fata asa cum o percepeti dvs. se datoreaza faptului ca eu m-am referit la stilul argumentului lui X si nu la continutul argumentului lui X si nu m-am ocupat sa compar soliditatea argumentului lui X cu soliditatea argumentului lui Y, validitatea concluziei lui X cu validitatea concluziei lui Y si a lui Z, sau “neticheta” lui X cu “neticheta” lui Y si a lui Z. Dvs. imi atrageti atentia ca in economia discutiei stilul lui X e o entitate neglijabila fata de celelalte. Eu percep stilul lui X drept presarat cu distractori inutili care modifica raportul de forta la capitolul continut al mesajelor. Mai pe romaneste, daca X se exprima intr-o singura limba oricare ar fi fost aceea, poate ca era mai convingator. Adica amandoi suntem de acord ca exista o diversiune dar nu suntem de acord (sau suntem doar partial) cu cine sau ce distrage atentia de la subiect. Corect?
@Vlad: daca trebuie, taiati!
@Tapirul: am retinut alergia ta la “trebuie.”
loool
pai conteaza cine a spus-o – serj, sau polanski? k dk a zis-o serj e aprocifa rau! :)))
‘imi cer scuze in toata forma.’ – asta traducere din ce limba e!? presupun k din germana, limba pe care am invatat-o & uitat-o ink din copilarie 😛
altfel, sa stii k nu ma deranjeaza citusi de putin k ma ‘acuzi’ de ‘gindire beton’, eu sint kiar mindru k – in anumite kestiuni (in special leg. de persoana mea) – sint inflexibil (slava domnului k in altele sint suficient de flexibil! ;)) DAR mi se pare o naivitate sa consideri k ‘monolitismul’ meu este ‘tipic vekiului regim’… hm, probabil esti prea tinara &, scuze, nu stiu ce carti ai citit, dar este o prostioara (uite, l-am diminutivat k sa nu te superi!): EXISTA oameni care sint asa din nastere, sau devin pe parcurs, cu virsta (= cazul meu), deci NU are nicio. leg. cu vreun sistem politic, LOL
uite (ex. personal), eu stiu k sint un om cu mult umor (k si mama), imi place mult sa fac glume (practical jokes, k sa intelegi mai bine) &, in general, n-am ‘nimic sfint’ cum se zice – fac misto de orice, popor, stat, biserik, u name it… eh, cind vine vba dspr persoana mea (& bancurile aferente care se pot face dspr ea), umoru imi dispare subit! 😛
nu incerc sa ‘analizez’, ar fi o pierdere de vreme; o iau, pur si simplu, k a cold fact & gata
(uf, uite k m-am molipsit sa fol. englezisme din 2 in 2 cuvinte, se supara sultana si pe mine…)
Asadar imi retrag proiectia imaginara a unui personaj virtual pragmatico-psihiatrico-geometric si, mai nou, algebric (dle.BdeComp, hihi cu simpatie).
Doru NU e Vlad. Vlad nu Iubeste filmele. Doru da. Doru iarta locuitorilor Arte VII, blabla etc.
Deci o clona simpatizanta cinematografic. Gen.
bietul [we]… iar l-au apucat nabadaile k nu este bagat in seama pe blogu propriu-i (unde, acu cva timp, kiar scria cu mina proprie cit de genial & de ‘cultural’ este el = pohta ce-a pohtit caci, cu cit neaga mai abitir k e asa, cu-atit e mai asa :P), asa k migreaza – in disperare de cauza – pe unde-apuk…
probl e k nu prea mai are pe unde sa migreze: la bughi mambo rag s-a certat cu proprietara blogului (insultind, nitam-nisam, pe un obisnuit al blogului acesteia), in alte parti (bola, salulesarpele etc) i s-a inkis de mult usa in nas, asa k i-a ramas ‘decit’ la amicu hulliganoglu (vesnic nefrecventabil!)
ce-l roade pe [we] e cu atit mai comic cu cit atitudinea lui fata de e nevrotic-ambivalenta: ba vrea sa fie parte a ‘lumii culturale’ (se baga in discutii dspr cumani cu djuvara – ba kiar si dspr teatru & arte plastice!, lol), ba se ‘retrage’ amar & ‘filozofic’, conkizind k ‘el nu e cultural’ blabla
deci f comic, cum spuneam, pt k omu e ciclotimic
(o minima psihanaliza a finalului comentariului de mai sus spune volume dspr a) starea sa psihik, b) reductionismul valorizant & frustrarile pe care le are fata de (cultura literara de) ‘influenta franceza’ si c) semidoctismul de wikipedia care-l caracterizeaza…)
ps deci NU exista industrie de film in romania, cum ziceam 😛
păi serj, că m-aş mira să mai ştie polanski de serj
we, şi toate astea (suntem băieţi răi/grrl e fată bună) pentru că noi nu dăm cu alş de pământ în timp ce grll dă cu alş de pământ, nu? (ştiu că o să zici “nu”). ei bine mie argumentele lui alş mi se par mai bune (odată ce îi înţeleg definiţiile) decât ale lui grrl, şi nu din cauza englezei valahe (aia îmi gâghilă urechile în mod neplăcut, cum zice şi Sultana, şi atât; înţeleg cauza – been there done that – dar cu un pic de efort poţi găsi, repede (dar de ce musai repede?) cuvântul potrivit.
io cred că discuţia asta demonstrează (încă o dată) că e foarte uşor să cazi în argumentul ad hominem
încă o remarcă, “tăiaţi!” în jargonul cinematografic nu îniseamnă “cenzuraţi!” ci înseamnă “s-a terminat scena” şi vine (cred) de la tăiatul efectiv al peliculei de celuloid, pentru ca scena să poată fi etichetată şi clasificată
Aş vrea doar să subliniez că orice research cu oameni necesită consimţământ informat, măcar înainte de publicare dacă nu înainte de cercetare 🙂
nu neaparat, Arnold. depinde de research, daca faci de pilda un “content analysis” al articolelor publicate de ziarul ics sau de jurnalistul igrec in decursul ultimilor zet ani, nu ai nevoie de informed content
(cred ca se poate remarca cand scriu de la birou si cand scri de acasa dupa prezenta/absenta diacriticelor – vezi grrl de ce nu ma pot supara pe tine din pricina diacriticelor?)
Sa înteleg ca suntem precum gâstele lui Lorenz ? Este un domeniu în plina dezvoltare – etologia internetului :))
inca un citat din marele ganditor Lorenz, K., cu dedicatie pt fani:
Schließlich darf ich wohl sagen, daß meine ganze wissenschaftliche Lebensarbeit, in der stammesgeschichtliche, rassenkundliche und sozialpsychologische Fragen im Vordergrund stehen, im Dienste Nationalsozialistischen Denkens steht!
Da, dar comentatorii de aici saracii poate nu vor sa faca parte dintr-un research. Nu stiu, io i-as intreba.
pai credeam ca vorbesti de chestia oficiala, nu de chestia umana 🙂
oficial trebuie sa ceri informed consent daca esti afiliat (oficial) cu o universitate sau un institut de cercetare; si mai sunt is alte complicatenii
@Sultana Banulescu
Părerea mea este că, in unele cazuri, nu reusiţi.
Bineinteles ca presupun ca acele cazuri in care nu reusiti sunt pur si simplu presarate la imtamplare (engl. ‘randomly distributed’), altfel voi fi nevoita sa cred ca aveti ceva impotriva mea.
@tapirul
Vreţi sa spuneţi ca “dă cu X de pământ” este echivalent cu ” ‘i atrage atenţia lui X ca ‘raisoneaza’ gresit”?
(ma intereseaza numai aspectul ‘meaning’ al celor doua expresii – fara nici o legatura cu industria cinematografica din RO)
in contextul de fata (trebuie sa stii un pic istoria dintre als si we), “da cu als de pamant” inseamna “da cu als de pamant”.
Eu nu stiu de nici o ‘istorie’, si nici pe cei doi personal. De aceea imi pare referinta dv. “grll dă cu alş de pământ” nicidecum echivalenta cu “grrl ii atrage atentia lui als ca rezoneaza gresit”(al doilea caz fiind ceea ce s-a intamplat intr-adevar)
Repde 7 x 8 = ?
Dar de ce ati ales exact socoteala asta, adica 7 x 8 = ?
Am anumite suspiciuni ca are de a face cu industria de cinematografie romana… 🙂
@grrl:
Citat:
“…cu plăcere vorbesc/scriu româneste, indeosebi dacă mă rugaţi dumneavoastră frumos. Spuneţi ce ‘ne-româneşte’ doriţi in special sa spun pe româneşte, şi apoi scriu din nou. Fac orice ca să evit orice comparatie cu als. Nu ca as avea ceva in comun cu el – doar theoretically ma inspaimanteaza gandul…”
Don’șoară, duduie, madam… auzi, fată?
Încearcă “teoretic” și “înspăimântă”… pentru început.
P-acilea, prin mahala… lumea e îngăduitoare cu cei care au buletin de alte meleaguri de la NAȘTERE… dacă ăsta-i cazul tău, să fie primit, zic.
O intrebare matematico-cinematica ar fi:
“Cate nanosecunde sunt in 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile?”
Câte nanosecunde?
Păi… sumedenie, nu?
🙂
pai da
dar exista o istorie: als si we sunt cumva unul la gatul altuia, si ce zice unul, indiferent ce, celuilalt i se pare o dobitocie nemasurata; “da cu als de pamant” este, cumva, ceea ce vad eu ca fiind perceptia lui we.
e complicat
avem asa:
4 luni= 121.7474 zile
(http://www.google.com/search?q=4+months+in+days&hl=en)
+
3 saptamani = 21 zile
+
2 zile
______________
145.7474 zile
in nanonsecunde:
1.25925754 × 10^16 nanosecunde
http://goo.gl/Y0ecr