Nu-mi plac oamenii care fac filme. Au impresia că întreaga lume e a lor şi că o pot lua când au chef. Şi chiar o fac. Nu că ar face ceva cu lumea pe care o iau în posesiune: o tratează ca pe o butaforie, iar noi, locuitorii ei, suntem figuranţi în cel mai bun caz, figuri periferice menite să umple spaţiile prea goale şi atât, precum câlţii din salteaua unui paşă.
Departe de mine de a critica a şaptea artă în sine. O ştiu pe aia cu ne sutor supra crepidam şi nu mă ridic unde nu am ce căuta. Mă refer la infrastructură, la întreaga echipă de filmare, când se instalează ea direct în drum. De patru ori m-am întâlnit cu ei, şi de patru ori întâlnirile au fost extrem de dezagreabile.
Prima dată, mergeam alene pe o stradă lăturalnică prin Cotroceni. Eu când merg alene pe străzi lăturalnice din Cotroceni, nu mă uit în nicio direcţie şi nu aud nimic, ci sunt abstras de şuvoiul necontenit al propriilor mele gânduri întâmplătoare. Aşa că nu am băgat de seamă că un omuleţ mic şi nervos răcnea la mine disperat, dând din mâini şi din picioare. Am observat doar când nişte poliţişti mi-au zis să mă mişc o dată mai repede sau să mă dau din drum. Am aflat aşadar că eram în raza de filmare a unei camere, şi că omuleţul mic şi nervos era chiar Regizorul. Sigur, strada e domeniu public, adică e a tuturor. Asta doar până ţi-o confiscă Regizorul. Întrucât acesta din urmă nu contenea să ţipe “Mai repede, mai repede, hai odată”, venele de pe frunte îngroşându-i-se nefast, a trebuit pur şi simplu să o iau la goană, lucru foarte nedemn şi care mi-a stricat şi reveria, şi prestanţa.
A doua întâlnire a avut loc pe când eram student la medicină. Mă îndreptam dimineaţa, dinspre facultate spre intrarea studenţilor a Spitalului Universitar, prin părculeţul străjuit de capul fisurat al lui Avicena. Mi-era somn şi moţăiam în halat. Când colo, ce să vezi? Toată pajiştea dinspre spital a părculeţului era ocupată de o echipă de filmare. Vreo dooj de rulote, printre altele. Nu o să pricep niciodată ce naiba fac cu atâtea rulote. Probabil actorii, prinţese delicate şi mofturoase, au nevoie de spaţiul lor personal, dragă. Membrii echipei se plimbau agitaţi, dând peste noi şi ignorându-ne cu desăvârşire – pentru cei ce fac filme, oamenii reali sunt mult mai ireali decât cei ireali din filmele lor.
Însă ceea ce mi s-a părut de-a dreptul dezgustător, a fost pseudocadavrul de mucava întins pe jos în faţa spitalului. Arăta a orice, numai a cadavru nu, asta una. În al doilea, cum aşa, oricine are voie să întindă cadavre de mucava în faţa spitalului universitar, în drumul oamenilor, în timp ce la doi paşi mai încolo se fabrică zilnic, şi în weekend, cadavre autentice?
A treia oară eram la muzeul satului, şi un individ m-a abordat ca să mă întrebe dacă nu vreau să bărbieresc un actor. Să-l pseudobărbieresc, că era o scenă dintr-un film. Că figurantul bărbier nu venise. Bineînţeles, urma să fac această sarcină umilitoare fără să fiu plătit cu altceva decât cu onoarea de a exista câteva clipe în Sălaşul zeilor, înainte de a mă întoarce definitiv în lumea mea, a umbrelor şi a uitării. Şi nu aveam voie să cânt arii de Rossini. Bineînţeles că am refuzat.
A patra oară a fost azi de dimineaţă, în drum spre serviciu. Pedalam fericit pe bulevardul Kisseleff (pentru că am izbândit cu succes la referatul meu de ieri, m-am răsplătit înlocuind-o pe Agripina cu un monstru second-hand marca Giant, iapă cu vastă experienţă, fără viteze, cu frână pe pedale, de la înălţimea căruia Bucureştii par foarte mici). când colo, ce să vezi? Pe la arcul de Triumf, caravană mare, nene. Mormane de rulote, camioane, tot tacâmul. Probabil că e o filmare pe scală mare, poate telenovela Inimă de ţigancă, sau poate chiar o reclamă la detergent. Majoritatea caravanei era parcată direct pe pista de biciclişti. Aşa, ca o baligă în mijlocul salonului. Ca un găinaţ pe o pălărie nouă. În timp ce încercam disperat să mă strecor printre ei, am remarcat că una dintre dubele cinematografice avea şi şofer, şi pasager. Zăceau amândoi nonşalanţi, pe pista de bicilişti, unul se uita la ţâţele din ziarul Libertatea, altul îşi explora propriul vid cranian, cu un degetul arătător, prin nas.
Profitând de ocazie, i-am abordat politicos, dar ferm, prin geamul întredeschis:
“Vedeţi că v-aţi oprit pe pista de biciclişti” – le-am zis.
Ştiţi ce mi-au răspuns?
Mi-au răspuns: “Bueeeeey.”
Nu am comentarii suplimentare. Până şi muncitorii de construcţii, cu târnăcoapele pe umeri, care se strecurau şi ei săracii printre gugumanii de pe trotuar, au fost solidari cu mine. “Foarte urât”, au zis.
LOL ce aici. chiar ca e mahala:)))
@toată popolația:
Bre… treaba degringolează… nici nu mai știu dacă îl înjur pă we… ori pă alș… am pierdut șiru’… zic să fakă tapiru’ ceva un rezumat, alea… că m-am pierdut în garagață, zic, afirm și susțin.
Ajutor, zic.
Deci… CARE ERA TOPIKUL?
@als
Nu, nimic in franceza. Aveti alegerea numai intre Măscărici si Hampelmann.
O denumire in franceza ar fi prea fina pentru grosolania de caracter pe care o etalati.
Pă această kale… vă anunț k mi-am făkut kont la http://www.psychiatrictimes.com/
Adik… m-am înregistrat, alea.
Konsiderând gâlâgia kurentă din mahala… mi se pare…
KOREKT.
“tot ce spun eu e adevărat” e adevărat cam la toţi, ce diferă e modul de exprimare. cum spunea şi Nichita, normal că cred că sunt un poet bun, normal că cred în adevărurile mele, alminteri m-aş minţi pe mine însumi (însămi, însene, însele, însăşi, înşine). we, şi tu crezi cu tărie în adevărurile tale, ba chiat crezi agresiv (mai agresiv ca madelin sau vlad de exemplu – nu mai agresiv ca mine, recunosc 🙂 ). dar crede-mă, cel puţin de afara aşa se vede, sărit la gât (tradus, orice spune alş trebuie contrazis)
Hai… sanki?
Madelin… serios akuma… până unde duki solidaritatea feminină?
Pân’la țîță-n țâță?
Nu… grrl n-a izbutit nimika… dinkolo de un atak la persoană.
Kare kestie… s-a observat și din tribune.
A văzut și arbitru’…
(ia zi bre, tapirule… kare-y treaba?)
Ete… fleoșk!
Secondez ce zici.
ohlala… deci sa-nteleg k limba lui stefan george & musil e destul de grosolana pt karakteru meu? 😛
…eh…
@als
am adaugat traducerea germana Hampelmann (pentru ca nu stiu cuvantul respectiv in romana) ca sa se inteleaga ca era vorba de ‘jumping jack'(pe care il jucati), si nu de ‘jester’
ce rezumat frate blegule, că’s pierdut şi eu, cred că tipăresc mâine la berou şi studiez iară
@alș: eșty un grosier grosolan… ke drek’ e greu de înțeles?
GROSYERULE!
Pantalonii zos… zețe la funduleț!
@tapirul:
are u really-really sure about this? daca iti arat 1 exemplu de pe un blog f. serios, unde se incearca sa se vorbeasca to the point, esti gata sa reconsideri? daca iti arat posturi sau comentarii in care ii dadeam dreptate lui als, esti gata sa reconsideri?
ce usor e sa aruncam cu vorbe, ca e blogonia, nu?
tapire, una e sa crezi in “adevarurile tale”, alta e sa spui “tot ce zic e adevarat” – stii cine zice asa ceva, de fapt? stii cine este intotdeauna f. sigur ca zice numai adevaruri?
una e sa “stand your ground”, alta e sa incepi sa faci urat cand ti se zice “poate ca e altfel”. un adevar se apara prin rationament, nu prin jonglerii si cu atat mai putin cu “ad hominem”. o critica nu inseamna atac la persoana.
dar de fapt astea toate le stii precum si @blegu, dar e mai interesant sa “balansezi”, sa “echilibrezi”. numai ca unele lucruri nu sunt de balansat, nu sunt de echilibrat. unele lucruri chiar sunt albe si altele chiar sunt negre. o asemenea afirmatie tare nu mai poate fi balansata si interpretata, mai ales cand este spusa repetat oricand, oriunde. este si gata.
orice discutie, daca se vrea minimal serioasa, se pleaca de la o definitie, care e data explicit la inceput si care nu se schimba cum bate vantul. care nu se amesteca cu “giumbushlukuri”.
dar si astea le stii de fapt. vorbim vorbe pe marginea unei vorbe pe care als posibil ca a preluat-o de la Nae Caranfil si care e folosita drept self-marketing/PR. vorba care in cel mai bun caz pacatuieste prin localism.
un singur cuvant daca punea in vorba aia: “practic”, atat, si totul era ok.
“industria filmului practic nu exista in Romania” si e ok. dar nu!, niciodata nu e loc de dubito, niciodata nu e loc de crestere, niciodata nu e loc de aproximare. Nu se exista domnule! Dixit! Mucles! asta e un mod de a fi, depaseste vorbirea si “semanticile”.
hm… halal ‘logik’!
carevasazik eu sustin k n-am fost agresiv cu cei enumerati, dupa care duduia ‘grrl’ da link la un comentariu de-al meu unde spun k nu ma iubesc decit pe mine…*
pinch me if i’m hallucinating, dar care e legatura intre cele 2?!? ah, stiu: INSINUAREA k sint ‘simpatic strategic & de moment’ cu cei enumerati! un procedeu ‘demn’ de gestapo…
* afirmatie care, prin simplul fapt k am facut-o fara sa ma oblige nimeni, te indeamna s-o iei cum grano salis 😛
Tataye… noi ne bazăm pă tine… kă ka tine nu mai găsym, zic.
Vlad e căzut dă pă bikikletă… în tine ne e nădejdea.
Fă ordine, zic.
@grrl: hopa-mitica.
Taci mă, n-auzi?
Fiți-ar grano salisu’ mă-tii … (Doamne iartă-mă, că nuș’ ce vorbesc… + c-am și băut chestii…)
Adik… tu krezi k noi restu’ p’aici este proști și tu ești deștept?
Lasă-ne… lasă-ne…
@Blegoo
Dom’le, esti un plagiator deplorabil [plagiator de de forma, nu de continut] si am sa te dau in judecata!
Si chiar daca judecatorul te achita, nu am sa ma pup niciodata cu dumneata in Peata Indepindentii… just that you know…
a se vedea inflexibilitatea, ‘argumentu’ de tip mucles & bagatu pumnului in gura in polemik (din pacate, care a degenerat rapid…) dintre [we] & un f distins intelectual din canada, alexandru (toata tarashenia, pe blogul lui capricornk13).
apoi, acelasi [we] s-a burzuluit la & i-a facut cu ou & cu otet pe TOTI cei care i-au luat apararea respectivului alexandru…
k ‘behavioral pattern’, recunosc k nu ma asteptam la altcva din partea lui [we]: el este, INTOTDEAUNA, cel care are dreptate in ORICE privinta – in cazul de fata, la istorie… desi spune k e specialist in sobolani 😉
da, bun, da, ochei, dacă îmi arăţi te cred. dar asta nu înseamnă că nu am dreptate, nu înseamnă că cuiul tău pe alş (şi al lui pe tine) nu te (vă) face subiectivi. că\’ntreb, de ce simţi nevoia să îl sancţionezi cu tot dinadinsul? de ce simţi nevoia să repeţi, repetat (ca să zic aşa) că alş asta şi aia (şi alş la fel o repetă, la el însă e şi un calcul, o provocare)?
poate e un stereotip treaba cu săritul la gât, dar ca orice stereotip, are o bază de adevăr, pleacă de la ceva. şi riscul chiar ăsta e, să fii interpretat prin prisma stereotipului.
alş e bufonul din “Oraşul şi stelele”, că (nu) vorbirăm de Clark.
bine als, ia o pauza, vezi ca e tarziu la tine, sa nu faci riduri. “a se vedea”…blabla f. distins intelectual pe care tu l-ai spurcat 1 an si o vara. @alexandru era deranjat de stilul meu “uimitor de transant”. alexandru nu a avut niciun argument, doar voia sa dea la oase.
really, you’re pathetic. tu chiar crezi ca toti sunt ca suciu si mewsette?! chiar daca scriu la oha, tu chiar crezi ca asa gandesc?! om naiv…
ti s-au dat si ti se dau 1000 de sanse sa depasesti toate “tacticile” astea de copil mic, pur si simplu nu vrei.
de cand am vazut cum faci pe critic attack m-am lamurit definitiv. nu e vina ta efectiv. asa esti facut, asta este. si la “asta este” eu dau inapoi dpv subiectiv si ramane, poate, daca e interesant, obiectivul.
dar cum folosesti aceleasi “strategii” de atatia ani, de pe grupul ala despre filme, cand “turnai” la admin., nu pot sa spun decat ca din partea mea ai doar o oboseala amuzata. si cred ca multi sunt la fel vizavi de tine.
@Blegoo
Imi pare bine ca ati observat ca am izbutit un atak la persoana lui Als. Da, i-am tras lui Als doua suturi direct in fluierele picioarelor, si mi-a izbutit actiunea destul de bine.
Saracul Als, unde nu-i cap, acum vai de picioare. Asta o spun nu pentru als, ce pentru dumneavoastra, pentru ca am observat ca va plac proverbele, adica, in termeni canini, roadeti mereu la proverbe ca la oase.
doar dacă dau un “unthread”, se aranjează comentariile într-un singur şir (cronologic?) şi atunci să vezi
de pe critic atack:
la restul, tre sa o luam de la ’48 incoace?
sincer, nu prea imi pasa cum sunt judecat. restul, poate mai incolo, deja s-a reajuns la vechea discutie de care sunt f. satul.
dar poate ar fi bine sa te uiti cand am intrat in discutie, dupa ce anume am intrat in discutie. nu i-am dat atentie lui @als de la inceput in discutia asta.
oricum, eu ma retrag din discutia asta. e deja prea mult.
Lasă-mă Mamaie… cu amenințări d-astea… că am trecut și pă la hingheri (zoso)… și am scăpat întreg… na!
Plagiem… deci egzistăm, zic.
Ai fo’ problemă?
Te strânge șoseta?
Dă-o jos… masează glezna.
Nu-i de rușine s-o iei în bot… la dezbatere, zic. Am luat-o io… de nenumărate ori… de peste tot.
Io-te că-s întreg, nevătămat și latru cu voioșie.
Am luat palme voinicești de la tapiru’… de la we… și din alte direcții… când am lătrat aiurea…
Nu mi-a căzut coada… ce nu te omoară… te face mai gras(ă), nu?
Face țițele mai mare…
Zic așa: ai pierdut dezbaterea… da’ n-ai murit din asta.
Alș e ușor de luat la mișto… la “komentarii”… dar e greu de distrus la esențe.
Vorba kântekului:
“YOU GOT TO KNOW WHEN TO HOLD ‘EM, KNOW WHEN TO FOLD ‘EM,
KNOW WHEN TO WALK AWAY AND KNOW WHEN TO RUN.”
Cică e valabil la komentarii.
Discăimăr: n-am nimik în komun cu alș… dincolo de chestia că apreciem pozitiv aceleași filme.
Nu toate.
Dar majoritatea.
🙂
şi mie mi-ai dat dreptate odată 🙂
aaah, exact! mersi!
Hampelmann = hopa-mitica.
Hopa-mitica vream sa spun.
bre, ie aşa o varză cu comentariile astea threaded (în care un comentariu mai recent cronologic apare mai sus spaţial de nu mai inţelegi de ce ce şi cum), că mi s-a făcut pofta de sarmalele de le-am făcut deunăzi. la ele ma duc. sau la pilaful sârbesc de l-am făcut azi
Ți s-a făcut frică, eh?
Bine, nenea… las’kă supliesc io acilea în locu’ dumneavoastră…
E vina ta… io ți-am zis demult … și nu numai io.
E o chestie de css, nu de altceva.
Ete fleoșk.
Mai încearcă.
@Blegoo
Ce vreati sa spuneti, de fapt? 🙂
@Blegoo
“Ete fleoșk.”
Corect ar fi “fleoşc”.
păi dacă trebe să esplic… clar că n-ai să înțelegi.
Acilea… noi… în contecstu’ curent… observăm ortografia “alșiană”
inteleg totul daca e fara injuraturi
aveti Untertannenmentalität – varietatea ortografica!
(nu este contagioasa…adica nu s-a luat de la nimeni, v-ati facut-o dv. singur) 🙂
Am să fiu limpede și clar.
Este evident că nu ai capacitatea de a susține un duel verbal în absența unui scut de atac la persoană.
Asta una.
Doi… devine “obvious” că nu ești capabilă să susții argumentele proprii dincolo de “… ba pe-a mă-tii…”.
Ca urmare… ce să zic… ia și fă un “poll” ceva… vezi ce zice “boboru”.
Asta în caz că ești interesată. Pân-acuma… tot ce-ai dovedit… e că ți se rupe de ce crede lumea despre ce scrii.
Sfatu’ meu e să te iei de mână cu alș… și să vă faceți un sait de jemanfișism de mare intimitate intimă.
Kestia este… nu-i kiar așa de simplu să komentezi.
Lumea kiar citește… și unii kiar dă atenție… k să zik așa.
Paiata, saltimbanc. Critic, critica. Aceiasi familie. Critica reprezinta, pentru mine, un comentariu orientat, aproape destructiv. Critica constructiva suna a oximor.:) Critic, mi se pare ceva mai ambiguu. Un critic de arta, de film, de muzica nu are numai o functie destructiva. Un bun critic poate sa-ti deschida ochii, sa te învete sa privesti, sa auzi, sa simti nu numai ce este detestabil , dar si ce este frumos, relevant, admirabil. Als da impresia de asi fi ales odata pentru totdeauna tabara. Impresia, caci chiar atunci când citeaza un bun film, o referinta remarcabila, o face pentru a înfunda, a baga la apa nefericitul care emite vreo parere personala.
PS. Mes amitiées à Eugéne 🙂
Corect.
Dar nu-s de acord în principiu… cu critica ta față de criticul alș.
Uite de ce:
E un stil.
E un mod de evaluare.
E poate ceva care cere mai mult întotdeauna.
E ceva rău?
Cred că nu.
Ca meserie… un critic… de filme, de cărți, de orice… e cineva care compară trecute creații cu prezentul… dar cere mai mult în viitor.
Nu-i negativ… e doar o solicitare spre ceva mai bine, cred eu.
Ori… asta-i parte din descrierea muncii… nu crezi?
desigur… uatever…
@Blegoo
ce zice “boboru” se poate citi cel mai bine in comenturile facute liber pe blog.
Va doresc noapte buna!
Tomorrow is another day! 🙂
Ha, ha. Cel care contribuie la constructia unui nou “om de tip nou”, de trista memorie b
Aferim, madam… ce zici tu… aia este.
🙂
Chiar nu înțeleg de unde ai scos faza cu “om de tip nou”.
Crezi tu sincer că alș e ceva de tip nou?
Întreb… nu dau cu paru’… și nu lartru fioros (încă).
Alș… un critic de tip nou… hmmm… cred că o să se urzice total la asta.
E doar un critic de filme… a vizionat mai multe decat tine +mine +tapirul la un loc.
Mi se pare normal să dau atenție la ce spune el… apropo de filme.
Aaa… că o dă în “komentarii” pe gloabe… aia-i altă treabă.
Nu confunda expertiza omului cu garagața lui, zic.
Chestii diferite, zic.
@Blegoo
Ei bine´, si daca – asa cum spuneti – “compară trecute creații cu prezentul… dar cere mai mult în viitor” etc, de ce gasiti ca e normal sa o faca tragand grosolan cu pumnii in jurul lui, ca un Rambo, indiferent in cine (in mod mai mult sau mai putin metaforic)? [iar ceilalti trebuie sa accepte orice “pentru ca asa este el”…)
@grrl: Ce am scris… e doar părerea mea… nu neapărat realitatea.
Există o realitate (așa cum o percepi tu) în care alș e un Rambo.
Există o altă realitate… în care el face maxim de bine ce poate să producă, ca fiind critic de filme… ca fiind locuitor de mahala.
El poate fi sincer în grosolăniile lui (așa cum le percepi tu) dar e adevărat față de el însuși.
Așa îl percep eu.
Face mișto?
Desigur…
Dar nu asta e important.
Firește… minte și el… ca noi toți… ici-colo… dar nu POATE să se mintă pe el însuși. Posibil să își dorească… dar la final… e imposibil.
Ce e important… e ce transpare dincolo de miștocarie… dincolo de aiureli ori provocări verbale.
Cam ca și în cazul tău, zic.
@Blegoo
Nu critic de tip nou ci critica care cerând ceva gen “înainte, tot mai mult înainte” participa la “constructia” omului de tip nou. Pari cam prea tânar ca sa stii. Als, cu siguranta stie. Nu spun ca este un critic de tip nou, nihilismul a fost si ramâne o valoare sigura 🙂
“E un stil”. Da.
“E un mod de evaluare.” Nu, demolare.
“E poate ceva care cere mai mult întotdeauna.” Nu. Cere altceva întotdeauna
“E ceva rău?” Da, cred eu, zic …
A vizionat mai multe filme ? Cu siguranta. Dar noi am vazut mai multe care ne-au placut – riscurile meseriei.
Si cum zicea si grrl “Mañana…