Nu-mi plac oamenii care fac filme. Au impresia că întreaga lume e a lor şi că o pot lua când au chef. Şi chiar o fac. Nu că ar face ceva cu lumea pe care o iau în posesiune: o tratează ca pe o butaforie, iar noi, locuitorii ei, suntem figuranţi în cel mai bun caz, figuri periferice menite să umple spaţiile prea goale şi atât, precum câlţii din salteaua unui paşă.
Departe de mine de a critica a şaptea artă în sine. O ştiu pe aia cu ne sutor supra crepidam şi nu mă ridic unde nu am ce căuta. Mă refer la infrastructură, la întreaga echipă de filmare, când se instalează ea direct în drum. De patru ori m-am întâlnit cu ei, şi de patru ori întâlnirile au fost extrem de dezagreabile.
Prima dată, mergeam alene pe o stradă lăturalnică prin Cotroceni. Eu când merg alene pe străzi lăturalnice din Cotroceni, nu mă uit în nicio direcţie şi nu aud nimic, ci sunt abstras de şuvoiul necontenit al propriilor mele gânduri întâmplătoare. Aşa că nu am băgat de seamă că un omuleţ mic şi nervos răcnea la mine disperat, dând din mâini şi din picioare. Am observat doar când nişte poliţişti mi-au zis să mă mişc o dată mai repede sau să mă dau din drum. Am aflat aşadar că eram în raza de filmare a unei camere, şi că omuleţul mic şi nervos era chiar Regizorul. Sigur, strada e domeniu public, adică e a tuturor. Asta doar până ţi-o confiscă Regizorul. Întrucât acesta din urmă nu contenea să ţipe “Mai repede, mai repede, hai odată”, venele de pe frunte îngroşându-i-se nefast, a trebuit pur şi simplu să o iau la goană, lucru foarte nedemn şi care mi-a stricat şi reveria, şi prestanţa.
A doua întâlnire a avut loc pe când eram student la medicină. Mă îndreptam dimineaţa, dinspre facultate spre intrarea studenţilor a Spitalului Universitar, prin părculeţul străjuit de capul fisurat al lui Avicena. Mi-era somn şi moţăiam în halat. Când colo, ce să vezi? Toată pajiştea dinspre spital a părculeţului era ocupată de o echipă de filmare. Vreo dooj de rulote, printre altele. Nu o să pricep niciodată ce naiba fac cu atâtea rulote. Probabil actorii, prinţese delicate şi mofturoase, au nevoie de spaţiul lor personal, dragă. Membrii echipei se plimbau agitaţi, dând peste noi şi ignorându-ne cu desăvârşire – pentru cei ce fac filme, oamenii reali sunt mult mai ireali decât cei ireali din filmele lor.
Însă ceea ce mi s-a părut de-a dreptul dezgustător, a fost pseudocadavrul de mucava întins pe jos în faţa spitalului. Arăta a orice, numai a cadavru nu, asta una. În al doilea, cum aşa, oricine are voie să întindă cadavre de mucava în faţa spitalului universitar, în drumul oamenilor, în timp ce la doi paşi mai încolo se fabrică zilnic, şi în weekend, cadavre autentice?
A treia oară eram la muzeul satului, şi un individ m-a abordat ca să mă întrebe dacă nu vreau să bărbieresc un actor. Să-l pseudobărbieresc, că era o scenă dintr-un film. Că figurantul bărbier nu venise. Bineînţeles, urma să fac această sarcină umilitoare fără să fiu plătit cu altceva decât cu onoarea de a exista câteva clipe în Sălaşul zeilor, înainte de a mă întoarce definitiv în lumea mea, a umbrelor şi a uitării. Şi nu aveam voie să cânt arii de Rossini. Bineînţeles că am refuzat.
A patra oară a fost azi de dimineaţă, în drum spre serviciu. Pedalam fericit pe bulevardul Kisseleff (pentru că am izbândit cu succes la referatul meu de ieri, m-am răsplătit înlocuind-o pe Agripina cu un monstru second-hand marca Giant, iapă cu vastă experienţă, fără viteze, cu frână pe pedale, de la înălţimea căruia Bucureştii par foarte mici). când colo, ce să vezi? Pe la arcul de Triumf, caravană mare, nene. Mormane de rulote, camioane, tot tacâmul. Probabil că e o filmare pe scală mare, poate telenovela Inimă de ţigancă, sau poate chiar o reclamă la detergent. Majoritatea caravanei era parcată direct pe pista de biciclişti. Aşa, ca o baligă în mijlocul salonului. Ca un găinaţ pe o pălărie nouă. În timp ce încercam disperat să mă strecor printre ei, am remarcat că una dintre dubele cinematografice avea şi şofer, şi pasager. Zăceau amândoi nonşalanţi, pe pista de bicilişti, unul se uita la ţâţele din ziarul Libertatea, altul îşi explora propriul vid cranian, cu un degetul arătător, prin nas.
Profitând de ocazie, i-am abordat politicos, dar ferm, prin geamul întredeschis:
“Vedeţi că v-aţi oprit pe pista de biciclişti” – le-am zis.
Ştiţi ce mi-au răspuns?
Mi-au răspuns: “Bueeeeey.”
Nu am comentarii suplimentare. Până şi muncitorii de construcţii, cu târnăcoapele pe umeri, care se strecurau şi ei săracii printre gugumanii de pe trotuar, au fost solidari cu mine. “Foarte urât”, au zis.
Sunt tanar, doamna, vinul ma stie pe de rost
si ociul sclav imi cara fecioarele prin sange
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea-mi plange!
Et cetera… :))
Dar serios:
Tinerețea e o boală de care suferim cu toții la un moment dat… zicea cineva… cândva.
Să mă acuzi de așa ceva miroase a ipocrizie, ca să zic delicat.
Departe de mine gândul, fapta ori acțiunea imediată de a-l apăra pe alș. N-are nevoie, și părerile mele sunt mult prea de nebăgat în seamă ca să conteze oriunde.
“On the internet, nobody knows you’re a dog”.
Nihilismul e o metodă recunoscută și folosită în istorie; Voltaire, bunăoară.
Un nihilist… în relația lui cu sistemul în care a trăit, nu?
Exemple sunt la îndemână… indiferent de epocă.
N-am să comit insulta de a lista o droaie de “nihiliști”.
Sunt convins că îi poți numi singur.
E posibil ca tu să înțelegi greșit rolul unui critic… în orice domeniu.
Un critic… așa cum îl înțeleg eu… e cineva care caută punctele slabe ale construcției tale… nu cele bune. Ăsta e rolul lui. Momentul în care un critic spune “…vaaiii… ce frumos ai făcut…” e momentul în care nu-și face meseria.
Criticul devine aplaudac.
E ceva care tu vrei să existe? În descrierea slujbei unui critic? Bănuiesc că nu… ori cel puțin așa sper.
Mersul înainte… în orice societate implică oameni care nu cred în status qvo; creatori ca și critici. Primii creează, ceilați îndeamnă. Ocazional, rolurile se schimbă… se amestecă.
Orice dizident e un nihilist prin definiție.
Demolarea e primul act în construcția a ceva nou.
A cere altceva întotdeauna e echivalent cu a pune întrebarea dacă ce există e bun, suficient și fără nevoie de îmbunătățire.
“E ceva rău?” Da, crezi tu.
Eu cred că nu. E o întrebare, e ceva de care oricine are nevoie. O critică.
“E bine ce-am făcut?” întreabă cineva. Mdeah… zic eu… da’ ce zici de colțu’ ăsta neterminat, colea?
Nu-i nihilism… e doar capacitatea de a vedea defectele în primul rând.
Pentru mine… asta e critica.
Adică… asta ar trebui să fie.
Cum o faci… alea-s detalii. Unii o fac la modul agasant, enervant – cum ar fi alș, bunăoară… ori we. Alții o dau mai pe după piersic… cum aș fi eu, ocazional. Ori Vlad… întotdeauna.
E o diferență de metodologie, nu de filozofie.
Criticăm, deci existăm.
🙂
blegule iar te intinzi. + ca le cam scoti din burta, iar.
…aaa… ‘trăiți șefu!
Încercam și io… o argumentare mică… de un’ să știu că sunteți pă sector?
Pardon… scuzați… bonsoar… alea-alea.
chelaLAUUU!
Nu dați cu pietre, că vă pârăsc lu’ doamna Bardo… Brigita aia!
🙂
re: critic, critik – e totusi ciudat k sint vz k un ‘nihilist’ (cf BdeComp) in critik, eu stiam k sint nihilist ‘decit’ in ‘filozofia vietii’ k sa zic asa… in critik, dimpotriva, sint constructiv, afirmativ, pozitiv, pt k eu crek – deep down – critik e o forma de admiratie. si cel putin 2 dintre cartile mele de cinema sint un fel de ‘scrisori de amor’ catre a 7a arta – cea dspr lars von trier (‘filmele, femeile, fantomele’) & cea generic intitulata ‘dc vdm filme’…
deci kiar nu vad ‘nihilismul’ – e o eroare de perceptie datorata, probabil, unei lecturi superficiale.
re: venind la ‘cestiune’ (dind rewind, so to say), sa ne-amintim (sa facem o anamneza, exact!) de unde a iesit tot scandalul: din faptul k am spus k, la cannes, 2 frantuzoaice care s-au asezat linga mine miroseau a transpiratie & k transpiratia mirosea a ceapa calita…
duduia ‘grrl’ s-a simtit, imediat, atinsa in amoarea proprie – din motive abisale, dar pe care le pot (in parte) intui (= ‘status’-ul simbolic, fie el si pe un blog). nestiind k als merge la cannes, o data pe an, k la un loc de munk, a luat informatia cu cannes-ul k un ‘afront’ direct – ceea ce era ridicol, pt k ac. informatie era mai curind banala pt ceilalti; numai k ‘grrl’ e mai putin informata decit ceilalti… a ratat, k sa zic asa, esentialul: am adus in discutie amintirea canneza nu numai pt k e adevarata, ci pt a arata k PINA SI LA CANNES exista fiinte – in plus femei, in plus frantuzoaice! – care nu se spala; ac. paradox a fost evident pt oricine – mai putin pt ‘grrl’, helas…
secondo tempo: ‘grrl’ a tinut, APROAPE IMEDIAT, sa scoata povestile alea domestice cu ‘bunik ei care facea niste soupe a l’oignon miam-miam’ (& in general ea, k si bunik, facind TOTUL per-fect!) pt a sublinia kestia cu ‘status’-ul – in care se simtea, nu stiu dc, amenintata… ‘soupe a l’oignon’ era un symbolic signifier – destul de comic as such din motive de insistenta si de… ceapa :)) e k si cum eu, in ‘duelul’ cu ‘grrl’, as fi scos la inaintare informatia k am crescut intr-o casa cu tablouri de pallady & maxy pe pereti.
dk va uitati in urma, la ‘incipit’-urile duelului, o sa observati insistenta lui ‘grrl’ de a scoate in evidenta meritele cosmice ale ‘household’-lui ‘grrl’ &, totodata, incercarile ei comice de a ‘psihanaliza’ asocierile lui als legate de transpiratie/ceapa – comice, zic, cita vreme ACELEASI asociatii sint valabile pt oricine (un anumit iz de transpiratie miroase a ceapa calita), ceea ce inseamna k ‘psihanaliza’ ei (oricum aiuristik & rudimentara) era k o bita-n balta…
concluzia mea este k ‘grrl’ e ceea ce francezii numesc ‘un bas-bleu’
Nu are nimic de-a face cu solidaritatea feminina, resping cu fermitate maxima (de tzatze) acest argument rasist 🙂
Cu solidaritatea de simpatie, poate ca da. Din comentariul meu se inteleg nuantele.
Blegoo, te-as ruga sa faci un tabel comparativ, cronologic, cu “atacurile la persoana” grrl-als. L-as face eu, dar sunt un pic prinsa, azi.
Da, uite in chestia asta ma regasesc (si) io.
Nu crez ca B.deComp te acuza de ceva. Spunea doar ca nu pot intra intr-o polemica despre zapada, cu arme egale, un om de la pol si un om de la desert.
Complet de accord. Insa nu e mai putin adevarat ca te poate inerva maxim. Si, da, nu tre’ sa pici in capcana lui.
corect
alş m-a scutit de rezumat. pă mine m-a enervat faptul că (ciclic si previzibil) ciorbe d’astea ad hominem îneacă discuţiile-care-ar-putea-fi (io’s interesat, na, de părerile lui alş apropos de film chiar dacă, cum zice si el, am avut meciuri şi eu cu el)
grrl a cam nimerit într-o ciorba veche, fenomenul e interesant în el însuşi, sociologie a virtualului. noi cu antipatiile, patiile (corect nu? neghiob-ghiob), săritul nostru la gât, noi zic avem toate caracteristicile unei comunităţi îin care grrl a aterizat şi ea din afară. dacă nu altceva, o comunitate împărtăşeşte un set de informaţii
Io nu cred că tu ataci la persoană. Poate la comentarii. Alș poate fi inervant da’ de data asta n-a început el. Normal, dacă-l întărâți, poate deveni vițios… 🙂
Ah, am inteles io gresit. Io ceam ca nu pot sustine un duel verbal pana in panzele albe penca io sunt prea sensibiloasa la atacurile la persoana.
Cat despre cine ce a inceput, atat zic:
De la ceapa caramelizata (cum a zis si als mai jos) s-a ajuns la discutia despre circ si paine. De mentionat ca grrl NU a spus, initial, nimica de industria de film ROMANEASCA.
Acu’ sa vedem care a atacat primu’. Avataru’.
pai, nu prea este atac la persoana ce face als in citatul tau, e atac tot la idee/comentariu (chiar daca ziceti voi ca a inteles gresit, desi in comentariile de dinainte se vorbea de industria romaneasca de film, nu in general, referirea lui als pare corecta in context). un atac mai agresiv, dar asta e chestie de stilul fiecaruia, si mai ales un atac argumentat (ca are sau nu are dreptate nu conteaza, dar nu a folosit argumentul gen cocosila “esti prost”)
atac la persoana a fost mai degraba chestia cu “ai spus asta ca sa te dai mare ca ai fost la cannes”, mai ales nuantata cu sugestiile puternice ca ea, grrl (si numai ea, cum reiese din comentariul cu logout), este undeva departe de mocirla romaneasca unde pare-se ne aflam noi.
na, ca am ajuns sa ii iau apararea lui als
deci – atacuri la persoana (din partea lui grrl):
1’Problema lui Als s-ar putea sa fie ca el nu conoaste definitia cuvantului ‘industry’ (prezumtia de ignoranta)
2 ´sa pornim sistematic, pe indelete, ca sa inteleaga si Als’ (prezumtia de stupiditate)
3 ‘Deci, repetam (caci repetitia este mama invataturii :>)’ (prezumtia de ‘greu-de-cap’)
4 ‘q.e.d.’ (prezumtia de irefutabilitate a lui grrl in raport cu als)
5 ‘Cand scrieti ” ‘circus’ (= nefiind pe placul publicului)” se vede ca nu ati inteles in ce sens s-a folosit, ori am folosit eu expresia.’ (reluarea atacurilor 2 + 3)
6 ‘In afara de ‘rechthaberish’, aveti si trasatura deosebit de negativa de a folosi argumente ‘ad personam’, in loc sa va limitati la ‘ad rem’, cum s-ar astepta intr-un cerc intelectual (prin aceasta vreau sa spun ca Dulce Mahala este un cerc/blog quite intelectual, dupa parerea mea, cu exceptia comentariilor dumneavoastra…’ (Q.E.D.: prezumtia de ‘rechtaberisch’ + prezumtia de utilizare a argumentelor ‘ad personam’ (cum se vede, este exact invers: GRRL este cea care le foloseste!) + prezumtia de nelegitimitate (als este vz k un ‘intrus’ intr-un cerc de intelectuali, intre care grrl este cea mai cu motz intrucit NICIUNUL (dintre ceilalti intelectuali/comentatori) nu observa ‘impostura’ lui als)
… & m-am oprit la primele 2 comentarii ale lui ‘grrl’! (22.1.1. + 22.1.1.1.1)
@als
Domnule, va asigur ca am invatat (temeinic) cum se argumenteaza, in afara de asta nu este in natura mea sa folosesc argumente ad personam, in sensul ca primul impuls cand discut/interactionez social cu cineva nu este ‘atacul personal’.
Dumneavoastra, in contrast, nu scapati nici cea mai neinsemnata ocazie sa dati cu pumnul, chiar si cand suportul brahial nu este necesar. Un mic exemplu (dintr-un sir de nenumarate exemple): nu aveti nici un dubiu sa luati in derâdere un statement neinsemnat despre ‘gustul de ceapa calita’, adica sa spuneti cu un aer de ‘om care a fost de mai multe ori la cannes’ ceva de genul: ‘cum puteti sa mancati ceva asa de împuţit ca ceapa calita, care miroase a transpiraţie’, ca soupe a l’oignon (sau porc burguinon)
Bineinteles ca asteptati de la ceilalti – probabil stiind despre indemnul din noul Noul Testament – sa tina mainile in buzunar, si sa va ofere si celalalt obraz, in timp ce dumneavoastra dati cu pumnii nejenat ‘pentru ca asa sunteti dumneavoastra, de! n-avem ce sa facem”.
Oricat de rafinate ar fi manierele mele, eu nu am totusi mentalitate iobageasca, si m-am gandit ca de ce sa nu fac un experiment de stil ‘Testamentul Vechi’, adica sa folosesc metoda ‘dinte pentru dinte’‘, sau ‘fluier de picior, penru fluier de picior’, sa vedem ce se intampla (un experiment nepericulos, m-am gandit, pentru ca stiam ca sunt departe si pot sa fac ‘log off’ – asta precizare este pentru tapirul: nu pentru ca as califica-o ca ‘mocirla’, ci pentru ca eram departe de patria iubita, si totul aparea nepericulos (uite ca imi dau lacrimile… :)… repede! batista!!! :)…)
Recunosc ca s-ar putea sa fi aplicat metoda ‘Vechiul Testament’ cam excesiv, adica doua fluiere de picioare ale lui Als pentru un fir de pǎr de grrl – si de aceea ati reusit sa starniti ‘mila’ publicului, ca ‘vaaai bǎǎi, sariti’, uite cum “grrl il dǎ la pǎmant” pe acel FUARTE mare Als al nostru (actiune de ‘victimizarea’ lui als, pentru a starni sentimente de solidaritate, in sensul ‘alianta temporarǎ’).
Nu ma impresioneaza nimeni numai pentru ca e FUARTE mare, daca are un comportament necivilizat (intentionat sau nu). Btw, acum ca se fac eforturi evidente sa se dea cunoscut aici cum va numiti, am citit cateva texte pe care le-ati scris. Nici ele nu m-au impresionat. Ba chiar, mai ales unele interview-uri pe care le-ati dat (si care se pot citi liber pe web), mi-au spulberat o mare parte din sperantele pe care le aveam ca as putea totusi doescoperi ca sunteti altfel decat va prezentati prin comentariile dv de pe blog-ul acesta.
—
ps 1: probabil ca mirosul de transpiratie al cepii calite la dumneavoastra acasa venea de la vernis-ul tablourilor de Pallady – ducetile le un specialist sa le puna un vernis nou, probabil ca cel vechi este deteriorat, s-a imbibat cu miros de transpiratie, sau contine solventi cu miros specific de transpiratie(amestecat cu odeur d’oignon). La noi acasa tablourile nu miroseau a transpiratie, si nici a ceapa calita (pentru ca oalele noastre aveau capac – la propriu si la figurat).
—
ps 2: Daca ceva – un X oarecare – este mic (de exemplu pentru ca era o data MAI MARE iar acum a slabit si este MAI MIC, sau din orice alte cauze este ‘mic’ in prezent) nu inseamna ca X nu exista in prezent.
Inlocuiti X cu ‘industria cinematografica’/’film industry’ (româna).
—
ps 3: O intrebare (sau doua) – la coment-ul dv de aici:
http://dulce-mahala.tapirul.net/2010/12/09/taiati/#comment-12019
– de unde stiti ca “multe dintre ‘uniunile’ alea” de pe site-ul CNC “n-au nicio treaba cu facutul filmelor”, si “nu fac kiar nimic. s-au infiintat k sa fie scutite de taxe”?
– daca stiti de asa ceva, de ce nu aduceti acest fapt la cunostiinta celor care se ocupa cu eradicarea/aliminarea unor astfel de practici?
Pai se vorbea despre industria din Romania, ca si postul lui Vlad tot despre cinematicii din Romania era. Insa am senzatia ca grrl facuse un statement general.
Io n-am zis ca als a atacat la persoana in acest citat. Io intrebam, ca nu stiu. Si nu e mai putin adevarat ca als poate parea increzut (mai ales daca esti la primele citiri), cu comentariile sale autoflatante. Cand el, de fapt, nu e decat egocentric.
@Madelin
intr-adevar, dumneavoastra ati observat corect in comment-ul meu initial, pe l-ati citat integral – very kind! – ca nu ma refeream la industria de film romana in special, ci facusem comment-ul intr-un sens general, cu intentia de ‘consolare’ a autorului post-ului, in sensul ca… de! sa-i lasam pe aceia din numita ‘industrie’ sa-si intinda corturile pe unde nu ne asteptam, sa-i toleram… ca si ei contrinuie la… fericirea generala a populatiei.
Sigur ca – in mod indirect – nu am exclus industria filmului romanesc (de care stiam ca exista de asemeni, caci informatiile despre romania nu ne sunt ‘straine’, chiar daca ne aflam in… Bulgaria, or else 🙂
Indata ce am scris comment-ul acela, gata! cineva mi-a sarit la gât. Dupa aceea a urmat ce stiti. 🙂
nu ma pot abtine de la carcoteli marunte:
aici se gaseste o eroare de logica. in lumea asta informatizata si virtualizanta, distanta (fizica) de “patrie” nu are nici o semnificatie in putinta de a da (sau nu) logoff. pot sa scriu din acelasi bloc sau de la 10 000 km cu un interlocutor si pot sa dau la fel de usor logoff, si este la fel de (relativ) nepericulos.
explicatia asta este oarecum convenabila, dar io raman insa la parerea mea ca referirile la IP, lochatzie (tre’ sa aplic trucuri ca aia cu spamurile de V!ag3a, hehe), bilocatie, mii de kilometri, sala de curs cu studenti, et comp reflectau o tendinta (nu neaparat constientizata) de “show off” (de aici si ironia din intrebarea daca ai fost la cannes)
alta eroare, nu de logica ci de (lipsa de) informatie: cum ziceam intr-un comentariu anterior, orice comunitate in care membrii se freaca unul de altul o vreme impartaseste (fara sa vrea neaparat) niste informatii, niste “inside knowledge” (e, pot si io vorbi anglo-valaha, na), iar dinamica discutiilor trebuie inteleasa si prin prisma acestui fapt. de exemplu, aici nu sare nimeni in apararea lui als (nu e nimeni “paladin”), unu pentru ca multi nu’l prea plac pe als (din aceleasi motive ca dumneata), doi ca multi (ceilalti) considera ca als nu prea are nevoie sa fie aparat, se apara el insusi. pentru cei care stiu asta, “acuza” de “sarit in aparare” e un pic caraghioasa (in contrast, “acuza” mea ca we “sare la gatul lui als” nu este caraghioasa, data fiind istoria celor doi)
doi, “show off”-ul cu tarile de departe nu prea impresioneaza pe nimeni, avand in vedere ca 80% din participantii la aceasta discutie scriu si ei “de la mii de kilometri de casa”. cei ce’s la curent cu asta nu se mai obosesc sa aduca departarea de casa in discutie, ca argument.
duduie,
din cearsaful pe care l-ai intins mai sus nu pot spune decit: u got issues. te contrazici in aceeasi fraza (vezi ‘Oricat de rafinate ar fi manierele mele, eu nu am totusi mentalitate iobageasca’ =!?), continui sa proiectezi lucruri elucubrante pe care le crezi reale (= ‘mirosul de transpiratie al cepii calite la dumneavoastra acasa’) sau sa citesti kestii care nu-mi apartin, dar care-ti tradeaza anumite porniri obsesionale, susceptibilitati & insecuritati (‘nu aveti nici un dubiu sa luati in derâdere un statement neinsemnat despre ‘gustul de ceapa calita’, adica sa spuneti cu un aer de ‘om care a fost de mai multe ori la cannes’ ceva de genul: ‘cum puteti sa mancati ceva asa de împuţit ca ceapa calita, care miroase a transpiraţie’, ca soupe a l’oignon (sau porc burguinon)’)…
the bottom line e k nu ma intereseaza & nici n-am timp sa mai interactionez (fie si virtual) cu dta.
ps just that u know: e (preferabil BOEUF) bOUrguiGnon! :)))
o completare, grrl: nu sunt nici ironic si nu fac judecati de valoare aici, este absolut uman sa te iriti la un anumit stil de discutie sau de argumentatie. mie mi-au trebuit ani de zile sa ma obisnuiesc cu stilul lui we, ceva mai putin sa ma obisnuiesc cu stilul lui als. sunt la o faza in care incerc sa vad argumentele dincolo de stil. nu reusesc intotdeauna (cu we avem rabufniri ciclice de “dat la oase”), dar cred ca totusi fac(em) un progres. nu cred ca se asteapta nimeni ca tu sa sari etapele astea in doua zile.
cu alte cuvinte, daca ai intrat in comunitatea asta, mai ramai, nu pleca asa dupa primele ciocniri. vor mai urma 🙂
@tapirul
domnule, in timp ce dumneavoastra – am impresia majoritatea de aici de pa blog – stiti exact cine cine este, eu am avantajul ca fac ‘logoff’ si am scapat de toata mahalageala. La dumneavoastra se iveste un fel de ‘ecou’ care va urmareste permanent, ecou pe care il observ forte des exact din comment-urile personale ale dv . in care imi reprosati ceva cu totul incorect numai pentru ce ‘este acolo o istorie’ de care eu n-am habar. In sensul acesta ma bucur ca pot sa fac logoff si nu ma urmareste nici o ‘istorie’.
Cuvantul ‘mocirla’ – in legatura cu unde se afla compatriotii mei (fie el loc, sau loc-uri virtuale sau reale)nu mi-ar veni niciodata in cap.
nu stim foarte exact, stim cine suntem tot de aici din virtual. da, istoriile ne urmaresc, e normal sa fie asa, la fel de normal sa avem, fiecare, teorii si ipoteze (si dumneata te faci vinovata de asta, nu? reprosuri incorecte etc.)
PS: mocirla nu trece prin cap dar mahalageala da (sa nu-mi spui ca nu folosesti termenul in sensul sau mai peiorativ). hm….
da, da, SA RAMINA – o data pt k pe mine ma plictiseste & a 2-a oara pt k eu, uite, just like keyser soze: i’m gone! 😛
ps dar asta nu mi-a placut, sa stii: ‘mie mi-au trebuit ani de zile sa ma obisnuiesc cu stilul lui we, ceva mai putin sa ma obisnuiesc cu stilul lui als.’ – adik ce, stilu meu e mai ‘usor’?!
nu, domnule, numai ca we ma mai imunizase oleaca
@als
am observat inca mai dinainte ca aveti tendinte puerile de a folositi orice nimicuri ‘de forma’ ca argument atunci cand nu aveti argumente ‘de fond’. Astfel de nimicuri sunt unele cazuri de ‘mistyping’ (fie ca apasam pe alte taste – ca de exemplu ‘imdustry’ in loc de ‘industry’ (vezi aici http://dulce-mahala.tapirul.net/2010/12/09/taiati/#comment-11967 ), sau omitem unele litere, cand scriem prea repde – ca de exemplu in in commentl de mai sus.
Nu, ca doar e (doar ca e), indeed, ‘stil’ 😛
Asta vreau si io sa zic.
Nici nu mă mir c-ai înțeles greșit – exprimarea mea scrisă fiind ambiguă.
Despre cine a flegmat primu’:
1) Vezi ce zice tapirul.
2) Vezi ce zice alș.
3) Vezi ce plusează grrl.
Oricum, nu cred că-i relevant… că nu suntem la tribunal, nu cerem daune, alea-alea.
Alș e vicios, răutăcios și enervant ca de-obicei.
(unde e Mulliganoglu, să toarne gaz…)
Cre’ că fac un post despre cum să te insertezi într-o comunitate – gen:
• Așa da.
• Așa nu.
🙂
Valabil dacă te muți din cartier, din țară ori din sistemu’ solar.
RU-ȘI-NE !!!
:)))
@Blegoo
dom’le, dupa cum intleg, dumnevoastra vreti sa faceti un ‘catalog de reguli de purtare’ ?
Parerea mea e ca e mult mai interesant sa lasati lumea sa ‘act’ and ‘speak’ in mod liber.
—–
Cat despre acel
va dati seama ca asta este una din strategiile care permite oricui sa spuna orice, reclamand dupa aceea un fel de ‘absolutie’ generala, ca ‘da nu vezi ca eu scriu ambiguu? (si ca ce nu stii ca avem ‘istorie’, etc).
Un relativism total, so to speak. Credeti ca este ok?
—–
Si inca un punct/aspect:
Privind discutia (care a fost inceputa de nu stiu cine, dar raspund la ea aici, ca si asa cunt cu condeiul in mana) ca ‘daca sa raman eu[grrl] in continuare aici (pe blog) sau nu’: nu credeti ca aceasta ‘decizie’ – presupunand, in primul rand, sa si eu as ‘dori’ intr-adevar sa raman – nu poate fi luata decat de proprietarul Mahalalei?
stimata grrl, off topic, in ce consta research-ul acela de care faceati vorbire acum ceva vreme? are cumva de-a face cu industria filmului?
@tbfkl
Nu.
Era numai (parte dintr-)o statistica (fara nici o referinta concreta).
Egocentric si fragil. Vulnerabil? Un personaj foarte foarte interesant de cunoscut irl, apropo de guest-post-ul lui Blegoo.
@tapirul
‘mahalaua’ si ‘mocirla’ sunt notiuni cu totul diferite, adica apartin unor categorii intre care eu nu pot face nici o analogie.
Mahalaua este locul unde intalnesti specia exotica de mahalagisti (=locuitorii mahalalei) foarte interesanti, unii chiar foarte tantosi, iar pe cate unii e o mandrie sa-i vezi cu sapca de tractorist pe o bicileta solida, pedaland cu energie ca sa nu-i muste cainii in fund… si multe alte scene extraordinar de exotice si cu mult flair literar.
La Mahala este cateodata (dar nu este necesar sa fie dusa la apogeu) mahalageala – un fel de discutie fara structura (logica).
Mocirla, pe ce alta parte, este un loc unde inalnesti – in majoritate – animale. La mocirla se face tavalire in noroi.
am impresia k ai sarit peste ac. fraza:
‘the bottom line e k nu ma intereseaza & nici n-am timp sa mai interactionez (fie si virtual) cu dta.’
asta inseamna k NU ma intereseaza parerea ta dspr moi, ce faci, ce scrii, ce ‘mistyping’-uri folosesti, background-ul tau cu ‘soupes a l’oignon’ & bunici caramelizate – NADA!
limpede, acum? i DO hope so…
@grrl: Am s-o iau de-andoaselea, în ordine:
1) Decizia de “rămas” ori de “dat afară” e o contradicție în termeni. Nimeni nu e dat “afară” din mahala… cu excepția vânzătorilor de vyagra și alți negustori de produse fără legătură cu geografia, societatea și cultura locală.
Lumea vine și pleacă la liber. Unii vin pentru o zi ori o săptămână; alții își cumpără loc de casă, construiesc și devin autohtoni. În fine… mai sunt cei care vin… devin localnici, după care dispar în ceața internețului, care este el… pentru o bucată de timp… de luni ori ani de zile.
Primaru’ cartierului (să ne trăiești nene Vlad!) nu ține socoteala, nu extrage taxe și nu pune condiții.
Serjentu’ major Tapiru’, ca polițai de ordine, mai mult se ocupă cu număratu’ steagurilor și eventuala comercializare a lor decât dă atenție la gălăgiile inevitabile în orice comunitate mioritică de rit balcanic est-european.
Scandalagiii (alș, we, mulliganoglu și alții de statură mai plăpândă) oferă necesara culoare locală, obligatoriu pitorească – fără să fie bătăuși în sensul propriu al cuvântului.
Cucoane, domni, fete și băieți populează străzile ori umplu parcul din Piața Dependenții, cunoscut și sub numele de maidanu’ Stroescu.
În fine, blegu’… un maidanez pripășit recent.. nu se poate mahala fără câini, nu?
Turiștii… cum ai fi tu, bunăoară, sunt bineveniți întotdeauna – ei aduc vești din ținuturi îndepărtate, neștiute și nemaivăzute – chestie apreciată veșnic la nivel de idei, concepte și capacitate de făcut mișto.
Ca turist, n-ai decât să faci poze și cercetări antropologice pân’ ce aduni suficient de un masterat ori 2. Nu se supără nimeni… câtă vreme nu încerci să-i înveți pe localnici cum să trăiască… gen… “sunteți proști, băh, ascultați la mine, că io știu”.
2) Exprimare mea ambiguă se referă strict la formularea:
care formulare e într-adevăr ambiguă, deși nu din e provenită din vreo strategie malefică; ce am vrut să spun cu adevărat e că ești incapabilă de a discuta în contradictoriu fără să recurgi la ad hominem (chestie dragă tapirului – deși personal nu-i dau atenție). Am încercat să fiu delicat pe subiect… s-o dau pe după piersic fără să comit eu însumi un ad hominem atac.
Evident, nu mi-a reușit, io nefiind intelectual și nici scriitor – ci doar un maidanez oarecare.
Așadar… nu… nu-i cum crezi tu. 🙂
E mult mai nevinovat.
Faptul că te evaluezi cuvintele mele ca fiind o “strategie” spune mai multe despre tine decât despre mine… asta ca s-o pun sincer.
3) Tapirul ți-a sugerat că lucrurile nu sunt ce par a fi… aici în mahala… și chiar a menționat cuvântul “istorie”. Alegerea ta a fost să nu dai atenție… precum un turist care ajunge într-un sat oarecare numără doar casele și locuitorii și crede că e suficient ca să înțeleagă ce și cum.
Da, există ics număr de case… e o realitate. Dar de ce unele sunt la margine… și altele în centru? De ce unii locuitori circulă ocazional pe două cărări, îngânând manele? Fincă au băut?
Evident… dar de ce?
Mă rog, încerc să dau exemple simpliste… că la mai mult nu mă duce capu’.
Dar vreau să spun ceva care poate te va ajuta.
Ori poate nu… depinde de gradul de orgoliu personal.
Am dat târcoale la mahala vreme de vreo 2 luni… am citit cam tot… inclusiv pe alte cartiere… forumuri și mansarde… înainte de a oferi o mârâială timidă.
Am procedat așa nu din cauză că aș fi crezut că mă aflu în prezența superiorilor mei intelectuali ori culturali… sincer vorbind, am motive să cred că sunt în 0.001% din vârf… unde afar’ de mine nu mai e nimeni (hauiz zet, for a ceingi?) ci mai degrabă fiindcă am știut că în orice societate, virtuală ori reală… aparențele nu sunt edificatoare.
Am studiat istoria mahalalei ca să înțeleg modul de funcționare.
(iar o să zică we că scot din burtă…)
E singurul mod pe care l-am găsit eficient.
În proces, m-am distrat copios și am râs cu poftă la diferite episoade, unele vesele, altele mai puțin.
Recomand, deci.
🙂
4) Catalog de reguli de bună purtare… iarăși, concluzia ta se datorează exprimării mele deficitare. În realitate, tocmai am produs “catalogul” la punctul 1).
:-))
Concluzie: te urzici degeaba… și în loc să te distrezi și să ai o vacanță turistică de neuitat… de care să-ți aminteși cu plăcere și să povestești studenților… te frăsui fără rost, izbutind doar să te enervezi.
Ori poate nu… dar în mod cert, asta transmiți.
🙂
grrl, cred ca de data asta gresiti. Blegoo nu a folosit acest argument ca scuza ci si-a cerut, intr-un fel delicat, scuze, pentru o exprimare ambigua.
Vlad nu se baga in deastea. A chiar luat-o pe cocoasa de cateva ori pt aceast atitudine neutra.
Ce faci Madelin… ghidonezi turiștii pe ulițe?
:))
@als
Domnule, dezinteresul este reciproc.
Vreau sa precizez ca ‘interactiune’ aici pe blog (ca in alta parte nu ne intalnim, slava domnului!) inseamna ‘a comenta la comentul altui comentator’.
In a acest sens, va atrag atentia ca dumeavoastra ati fost cel care A INCEPUT interactiunea (virtuala) in acest post prin comment-ul numarul 22.1 care este, in mod logic, un coment la comentul meu cu numarul 22. (in care ati evaluat comentul meu ca “o mostra de absurditate” – o expresie care este, in afara de agresiva, cu totul neintemeiata).
Daca nu doreati interactiune cu mine (stiind deja ca v-ati fript putin cu ‘ceapa calita’ previously) de ce ati comentat la cometul nr. 22.? [Daca doriti raspunsul, acesta este: pentru ca sunteti agresiv, si multe alte ‘trasaturi’ pe care nu le enumerez pentru ca vreau sa va menajez, ca acum jucati de-a ‘vulnerabilul’]
Sigur ca ar fi fost mai ‘klug’ din partea dumneavoastra sa nu fi facut comentul nr 22.1 care a declansat toata discutia in care v-ati aratat arama.
And, on a general note:
All my arguments in previous comments are still standing as valid as before.
poate ca n-ar trebui s-o bruscam prea tare pe grrl. trupa noastra de hirsiti in rele si scandaluri freamata toata de placerea unui neofit gata sa ne dea lectii pe gratis, si sa ne arate cum sta treaba cu adevarurile supreme.. sau cu statisticile fara referinte concrete.. noi n-am mai vazut chestii de-astea pina acum..
grrl! sa nu cumva sa pleci din mahala.. eu cel putin iti tin partea..
@Blegoo
domnule, as fi o proasta daca m-as ‘urzica’, doar nu credeti ca acest scurt ‘insight’ intr-un blog poate sa afecteze cu vre-un micromentru starea mea de ‘voiosie’ mai ales acum in apropierea Craciunului (cand chiar fac eforturi sa evit petrecerile… care se numesc Adventfeier pe nemteste 🙂 si care au loc mai in fiecare zi, la univ. sau la particulari…)
M-a interesat – numai pe dealungul unui post & comments – mecanismul de ‘gasca’, cum se ‘build up’ agresiuni, si ce interesant e sa nu stii ‘cine e cine’ si sa observi ‘caractere’ asa cum sunt ele, si sa te miri cum lumea nu vede – adica ‘nu vrea’ sa vada – ca o persoana agresiva si grosolana se poarta inacceptabil, numai pentru ca de! este FUARTE mare critic. Etc.
Acest mecanism a functionat si mai inainte, in diferite domenii[de aceea am spus ca persoana respectiva apartine, more than likely, sistemului vechi] si obviously functioneaza si in prezent. Bineintels ca ‘interpolez’ putin, dar concluzia merita urmarita mai in amanunt.
Ei, ne-am lămurit.
Succesuri, alea…
@tbfkl
Am invatat ca nu exista adevaruri supreme.
Dar persoane grosolane si agresive exista.
Cu ‘statul in mahala’ e o problema: nu am suficient timp (si deci, cei pentru care ramanerea mea aici ar fi fost un motiv de ‘grija’ au acum un motiv de ‘relaxare’).
ps: daca sunteti cumva din ‘industria filmului’ ma intereseaza totusi raspunsul la intrebarea la care domnul als nu mi-a raspuns, privind societatile acelea din lista CNC-ului, despre care als spunea ca nu fac nimic (si s-au infiintat numai ca sa faca evaziune de taxe). Asa e cum zice als?
nu fac parte din nicio industrie, vai de capul meu.
sint insa destul de vechi in diverse alte branse si meserii ca sa-ti pot recomanda ca sa ai mai multa grija la cum te adresezi, la ce si cui spui.
pentru cineva care tine sa sublinieze ca Adventfeier e cuvint nemtesc, sau care da fara probleme citate din giscarul nazist lorenz k., pari sa ai prea multa incredere in tine.
putina retinere, grrl, putina retinere nu strica nimanui..
deci da, pt mine este clar k buna ziua k duduia ‘grrl’ este tipul anal… ba kiar compulsiv… &, evident, pasiv-agresiv 😉
simptomele sint in insesi comentariile pe care, caught unawares k eu ii studiam comportamentul k un entomolog, le-a diseminat (destul de previzibil & monocord, altminteri; stilul masina de cusut) in ceea ce a scris.
remarcam 2 constante:
1 insistenta (orice s-ar spune, suspecta…) cu care subliniaza k ‘argumentele’ ei sint irefutabile
2 insistenta cu care, in pofida inexistentului ecou printre ‘mahalagii’, vrea sa convinga stimat auditoriul k als a ‘agresat-o’…
als nu poate spune decit: grrl nici nu stie ce fericita se poate considera k als NU a ‘agresat-o’! micile ironii au fost floare la ureke – dupa cum pot confirma majoritatea ‘mahalagiilor’ – pe linga fluviul de urzici care curge din tastele mele atunci cind ma dezlantui 😛
Da, alș… iu dă men, you dă men…
Ăl mai tare din parcare…
I-ai pus ciorapi albaștri… acu’ îi bagi deștu’n fund…
Profiți că nu-i nenea we pă sector, zic.
Lasă amenințările… că sperii turiștii.
🙂
@blegoo
Blegoo, catre als:
da, Blegoo, dar vedeti ca als acum a schimbat tactica, si nu mai ameninta turistii direct(prin comment-uri la comment-urile lor), ci da cu pumnii in aer, adica prin commenturi cu numar separat. 🙂
@blegoo: adik tu crezi k mie mi-e frik de [we]?! LOLs
nu, dar sper k mi se ingaduie sa fiu atit de autoconstient & de lucid incit sa recunosc k sint o cutra… 😛
alșule… noi pă tine te iubim…
k k tine nu găsim!
(a se remarka ortografia korektă, zik)
Serios, de ce te strofoci fără țintă?
Chiar crezi că trebe să ne detailezi ce vedem singuri?
Nu zic, până și tu ai dreptul să te “inervezi” (cum ar zice Madelin) da’ ce-i prea mult strikă.
Părerea mea… a nu se lua drept ordine dă bună purtare… ca să nu konfuzionăm turiștii amatori dă statistiki.
🙂
_____________________________
70.1.1.1.1.3.1.1.1.1
tbfkl says:
14/12/2010 at 11:13 pm tbfkl(citează)
nu fac parte din nicio industrie, vai de capul meu.
sint insa destul de vechi in diverse alte branse si meserii ca sa-ti pot recomanda ca sa ai mai multa grija la cum te adresezi, la ce si cui spui.
pentru cineva care tine sa sublinieze ca Adventfeier e cuvint nemtesc, sau care da fara probleme citate din giscarul nazist lorenz k., pari sa ai prea multa incredere in tine.
putina retinere, grrl, putina retinere nu strica nimanui..
_____________________________
inteleg comment-ul de mai sus ca o incercare de intimidare.
Imi permit sa dau orice citate care cred ca se potrivesc la o anumita situatie, si imi permit sa le citez din orice ‘manual’ pe care il am la indemana, manual care nu este interzis oficial . Aici de unde scriu in prezent, limba oficiala este alta decat romana, si in mod evident ca o vorbesc si eu.
Advent este perioada de o luna inainte de sarbatoarea Craciunului. Cuvantul Adventfeier nu este traductibil in romana, de aceea il folosesc in limba originala.
‘cum ma adresez, ce si cui spun’ sunt, de asemenea, lucruri care stau numai la dispozitia mea de a le decide – mai ales ca nu spun niciodata lucruri interzise de lege, de asemeni nu sunt agresiva si grosolana.
tbfkl, dumneavoastra sunteti in mod evident un exponent al regimului vechi – operati cu amenintari discrete, mascate ca ‘sfaturi’.
Ce doriti sa spuneti in fond?
haha, sint un exponent al vechiului regim:)
ok, te las in pace:)
Ești un securist dă modă veche.
E traductibil pe romaneste. Se cheama Postul Craciunului, doar ca dureaza 40 zile in loc de 4 saptamani.