Povestirea “The Pit of Babel” a lui James H. Bronsky apare în 1942, în Astounding SF. Este singurul text accesibil al scriitorului, dacă nu punem la socoteală un roman cu existență incertă, care s-ar fi numit “Stars like Eyes” și ar fi apărut în tiraj foarte mic la o editură efemeră, și care astăzi este de negăsit – cel mai probabil un mit urban apărut în sânul puținilor dar fidelilor fani adunați în jurul acestei povestiri-cult.
Premisa e următoarea: Babel 78 este o planetă-închisoare, una dintre miile de acest fel din periferia Galaxiei, rezervate deținuților “cu risc politic”. Principiul coloniei de pedeapsă e simplu: nu există doi deținuți care să facă parte din aceeași rasă. Fiecare este un alien unic, însingurat iremediabil printre ființe cu care nu are aproape nimic în comun – în afară de Standardul Galactic: convenția universală de limbaj care a făcut posibilă, în urmă cu milenii, o minimă comunicare între speciile extraterestre. SG este un sistem logic și în mod necesar lipsit de orice conotație afectivă, pentru că încă de la primele contacte inter-specii a fost evident că emoțiile resimțite de extratereștri sunt în mod fundamental diferite, făcând imposibilă orice formă de empatie și înțelegere reciprocă.
Singurătatea condamnaților este așadar mult mai mare decât a cuiva care ar fi pur și simplu izolat pe o planetă pustie. “Un om poate fi prieten cu munții sau cu Oceanul, chiar și cu deșertul stâncos și fără atmosferă al Lunii, dar nu cu ceea ce este iremediabil străin (alien)”.
Fiecare deținut este închis într-un fel cupolă, ce se întinde pe câțiva kilometri pătrați și în care sunt menținute condițiile necesare vieții fiecărei specii. Babel 78 adună puțin peste o mie de deținuți, printre care și Will Blakely, pământean, condamnat după ce condusese fără succes o revoltă armată împotriva guvernatorului local, reprezentantul Corporației Galactice. După ce explorează pereții cupolei și constată că sunt de netrecut, Blakely încearcă să se sinucidă, însă de fiecare dată este reanimat de dispozitivele cupolei. Realizând că nici măcar această posibilitate de evadare nu îi este permisă, Blakely cade pradă unei negre disperări, care durează câțiva ani. Într-o bună dimineață, însă, se trezește cu o speranță pe care nu și-o poate explica. Are în minte un plan destul de bine conturat, deși nu îi pricepe prea bine rațiunea – este oricum singurul lucru care rămâne de făcut. Modificând câteva dintre mașinile din cupolă, își construiește unelte de săpat, și începe să facă un tunel, sau mai bine zis un puț, pentru că e perpendicular pe sol. Terenul stâncos îngreunează munca, la un moment dat dă peste un strat freatic, nu de apă, ci de un puternic acid, care îi distruge uneltele, dar nu se dă bătut. Zi de zi, centimetru cu centimentru, puțul se adâncește.
La capătul a încă zece ani pământești, el se deschide brusc într-o uriașă sferă subterană. După cum Blakely descoperă fără să fie surprins, sute de alte puțuri se deschideau de asemenea în acest spațiu subteran. Își întâlnește pentru prima dată tovarășii de închisoare, toți echipați, ca și el, în costume care le permit supraviețuirea. Blakely comunică cu ei în Standarul Galactic. Însă nu e tocmai același Standard Galactic pe care îl învățase de mic, deși toate “cuvintele”, semnele, sunt exact aceleași. Acest nou Standard, pe care îl stăpânește imediat, fără un proces aparent de învățare, vibrează în fiecare semn de emoție, una singură, extrem de puternică, care nu e nici pământeană, nici extraterestră, ci cu totul nouă. Și pentru că ea trebuie să fie numită cumva, e numită Puțul (the Pit).
Bronsky încheie ambiguu, lasă să se înțeleagă existența unui plan comun și foarte riscant de evadare, dar nu mai dezvoltă această idee.
Despre James H. Bronsky însuși nu se știe mare lucru, decât că probabil a renunțat repede la aspirațiile sale de scriitor. Știm că nu avea familie și că a lucrat ca poștaș în orașul său natal, până în 1982, când i se pierde cu totul urma. Eu unul presupun că a reușit să evadeze.
Interesant, și Sandei Marin se pare că i s-a pierdut urma prin anii ’40. Hm. Or fi undeva împreună?
E o ficţiune critică despre o ficţiune ştiinţifică cumva? (I’m not very bright…)
Iar te lauzi?
Cred ca Sanda Marin avea mustata si … doua mere.
Interesant cum tot dăinuieşte legenda asta urbană şi se încăpăţânează să nu mai moară. Mie însumi mi-a spus o colegă, odată, că Sanda Marin ar fi fost de fapt bărbat. Este fals, de data asta cunoaşterea comună, mediocră, a învins. (Ca întotdeauna, de altfel – trebuie doar să lăsăm să treacă puţin timp peste toate revelaţiile şi lumea se reaşează în vechiul ei făgaş agale, ca o femeie grasă, căscând leneş ca o javră întinsă vara la soare şi privindu-i sastisită pe toţi revoluţionarii.)
Corect. O să mă abţin de la autoevaluări.
Sanda Marin:
http://twitpic.com/3gfq1h
Păi…da! Noi ce mai prestăm altmiterea?
🙂
De ce nu vrei sa-mi lasi iluziile ? Aveam si eu o sansa sa trec drept un cordon bleu avizat si sa intoduc înca un comentariu (68)
Iluziile… ele se risipesc precum ceața dimineții pe fânețe, când dă soarele cu dinții-n brumă.
Precum iubirile din liceu… , ca să fiu grosier și mitocan.
Comentariile… pe de altă parte…
:))
mi-a placut rezumatul facut dar mai mult si mai mult mi-a placut ultima propozitie. vezi, d-aia tot vin eu si citesc… 😉
Vlad, esti sigur ca este vorba de Brodsky ? Nu cumva este vorba de Gorsky ? Stiu ca prietenul meu speciA.list în legende urbane se va repezi sa verifice. N-as vrea sa-ti faca mizerii. Good luck. 🙂
De parca ceva ar fi adevarat numa pentru ca scrie in Wikipedia. Asa, Sanda Marin e si pe basefook.
Si, de fapt, nici in Wiki nu scrie prea multe. Anul mortii? Hm. Probabil ca, satui de lipsa ei, oamenii apropiati i-au inaugurat vro cruce.
Asa ca e posibil sa bantuie printr-o zona crepusculara subpituitara. Iar acolo nu se mai ocupa cu gatitul (ma rog, colectionatul de retzete) ci cu imblanzitul de corcodusi si cultivatul de pantere negre.
CST-link, I dunno, u seem bright 2 me.
B de Comp, nu e nici Brodsky, nici Gorsky, e Bronsky, James H.
Catherine, mulţumesc!
Nuș’ ce să mai spun, don’ doctor…
Viorica zice cam așa:
Și Viorica ca Viorica…că-i d-a noastră, ca limbaj… da’ ce te faci cu guglea:
Am găsit o referință la Ilf și Petrov… deși e cam neclară:
“… Isberg, Weisberg și tot soiul de Rabinovici…”
Deci… zic și io.
Dumneavoastră ce zici?
(ca să mă esprim gîrrlicește)
Ce să zic? Zic bine. Da despre ce?
Ah, da. Scuzoaie… Viorica e de fapt Vasile…
(http://viorica.blogspot.com/)
și Stroescu e de fapt Serescu.
(am scrin-șoturi, zic, să moară dușmanii mei dacă n-am!)
Deci… cum era faza cu fațete multiple… și scriitori care nu se există?
Nu ești pă guglea… nu exiști! Asta să fie clar…
Restu’… este invenții fabulospirituale neâmpărtășite verbalo-auditiv … cum ar zice academician-doctor-profesor-docent-doru.
La Viorica e rezumatul postului lui Vlad, care apare in blogrollul ei (Vlad S. este Vlad Serea, cool!).
In rest nu ma pricep.
Despre Bronsky, Brodsky, Grosky, Broțchi și celelalte variante.
(faza cu Viorica care se hrănește rîsîsî de la Serescu care e de fapt Stroescu… și e de fapt Vasile mi se pare un argument masiv… dacă nu copleșitor, în sprijinul teoriei mele de personalități diferențiate. În orice caz… e o lovitură la adresa ideilor Madelino-Tapirice care fațetează omul în fel și fel de fațete elfic-rătăcitoare)
Pardon, madam! E Serescu… nu Serea…
(am împușcături de bufet, zic – “scrin-șoturi”)
Dați și voi serci dă guglea la numele autorului dat de Vlad… să vedem ce vă iese… poate lu’ grrl îi iese “alș ist du bist eine kleine derbedeus, porkus” ori ceva gen.
Serescu, mea culpa.
“scrin-uri negre – șoturi de salitos”
Cat dspr autor, e la mintea cocosului:
Bronsky James K
hihi, iar se joaca Vlad de-a Dilema Veche :))
Sfera aia subterana e dulce-amaruia revirtualizare de dupa devirtualizare. Redevirtualizarea ar fi ca plaxticul or nailonul.
Hai nuapte buna.
Realitatea adevărată este că Bronsky, James H., NU EXISTĂ… povestirea citată de Vlad (“The Pit of Babel”) a scos-o el din buzunaru’ halatului mai devreme astăzi (și nicidecum în 1942, an în care stimatu’ nostru primar era în stare de proiect), și nici Sanda Marin nu mi se pare ceva real, dacă considerăm ce zice Madelin (care se încăpățânează să țină ușa-nchisă la gloabă):
1. bronsky 98 up, 27 down
buy bronsky mugs, tshirts and magnets
Where you stick your face in a woman’s breasts and shake your head back and forth really fast while going burrrr.
BURRRRR, I shouted as I gave my girlfriend a bronsky.
by AndrewR Jun 24, 2005 share this
2. bronsky 40 up, 56 down
buy bronsky mugs, tshirts and magnets
when one place his/her face in a girls breasts and shakes his head while yelling bronsky
Dude i definetly gave that girl a nice bronsky!
by georgie the hammer Sep 25, 2003 share this
(http://www.urbandictionary.com/define.php?term=bronsky)
Deci… ne-am lămurit.
Propun să oferim turistelor de prin mahala (n-am zis nume!) un “bronsky” gratuit, free și total moka, în scopul împrietenirii între popoare… germanice, românești și de alte limbi amestecate.
(sunt la mine în coteț… un simplu “cuțu-cuțu” mă aduce pe tăpșean, zic)
nu-i asa blegule ca te simti un pic mai cult, asa, prin influenta la distanta?:) nu-i asa ca ai sentiment mirobolant de participare la facerea literaturii. te simti un pic mai bine? ei, asta a fost si scopul.
re la discutia de la mine – am avut timp suficient sa vad in ce consta “comunicarea” la care te refereai. thanks, but no thanks.
@we: influența culturală “dă la mii dă chilometri” permează în mod desăvârșit cotețul, precum parfumu’ femeii proaspăt ieșite dân duș, foindu-se prin preajmă, în posesia a doo prosoape – unu-n cap, celălalt mascând buricu’… în așteptarea oricărei reacții cât de mărunte care să-i dea ocazia să bage replica șecspiriană:
“porcule!”
Rareori am mai avut așa extaz și agonie estetico-‘telectuală…
Faza cu băgatu’ nasului între țîțe și făcut “brrrrrl…” (ori era “grrrrrrl”? Nu mai știu… zic și io…) e de nepârțuit, scriu, afirm și susțin.
Omu’… cât trăiește… învață.
Românu’… comentează.
La cuvintele nemuritoare ale lu’ Brăduț Florescu: “Vom trăi și vom fi Liberi!” eu adaog (cu parșivenie) “… și vom bârfi și cârcoti”.
:))
who the fuck is alice?
esti marcat,esti marcat!
Într-adevăr.
Eh… de ce mi-e frică… de aia nu scap.
:))
offtopic: iar “MIAU”?!?
Cre’ că e cazu’ să dau un restart, repornit, ceva, ori poate e semn că mă miorlăi prea tare.
Aha…
Ei, ghici ce-am găsit pă ulița internețului… acu foo’ 10 minute?
“JOIN THIS LIVE DEBATE
This house believes that the language we speak shapes how we think.”
Desigur… io sunt mult mai prost decât aia care dezbat acolo…
(http://www.economist.com/debate/overview/190)
da’ vreau să zic că eu asta am vrut să transmit: că modul de comunicare e mai puțin important decât forma în care e comunicat, ie, sinceritatea e mai puțin importantă decât am crede.
Limbajul folosit e important… și aparent, felul în care gândim e determinat de ce limbaj folosim… până la nivel de cuvinte și propoziții.
Mă rog… lătrătura mea… alea-alea.
da blegule, daca nu mi-ai fi spus tu nu as fi stiut:)
mi-ai deschis ochii iremediabil si ireversibil voi fi de-a pururi recunoscator. statuie in aur si ode anuale. ofrande lunare. virgine saptamanale.
tu crezi ca arta oratorica s-a descoperit ieri? si eu am asteptat pana la tine sa citesc despre ea? parca pe blogul tau am scris ca aceste “debates” sunt palide copii ale dezbaterilor sofistilor. ce ar fi tb. sa iti spuna asta?
dar am fost curios sa vad clar despre ce vorbesti. si astea 2-3 zile cred ca m-au lamurit.
…păi… am zis și io… ce-ți sare muștaru’?
(faza cu virgina săptămânală sună bine!)
Și-n general… chiar dacă mă adresez direct cuiva (cum ai fi tu în cazu’ ăsta) am tendința să elaborez… să lungesc pelteaua.
Nu o fac deoarece am o părere proastă despre inteligența interlocutorului … dar cred că e folositor pentru alți participanți ori simpli cititori ai discuției, care… poate n-au o idee prea clară despre ce se vorbește.
Mă rog… așa cred io.
:))
Uneori îmi vine câte o idee şi prefer să vorbesc despre ea ca şi când ar fi fost ideea altcuiva. Despre asta era vorba în formă. Iar în fond, nu ştiu, cred că era vorba despre faptul că uneori mă simt foarte nuştiucum, şi dacă încerc să spun cum, nu pot, şi probabil că vorba cea mai potrivită ar fi “singur” (nu vorbesc de viaţa personală aici), dar uneori sper că va apărea ceva nou, în legătură cu care să putem reîncepe să vorbim. Cam atât.
Noooo, who the fuck is Gorsky ?
http://fr.answers.yahoo.com/question/index?qid=20081202055812AAZVhCZ
http://www.movieola.ca/video_streaming.php?id=05233001
SpeciA.listul în legende urbane a ratat una adevarata :)))))))