Lucrul care mă supără cel mai tare în România nu e sărăcia. Nu e criza. Nu e “mentalitatea”. Nici câinii vagabonzi. (La serviciu, întâlnesc mulţi străini: le fac tot soiul de certificate; pentru toţi, indiferent de ţara de origine, lucrul cel mai şocant de aici sunt câinii fără stăpân pe stradă.) Nici corupţia. Nici lipsa de perspectivă profesională. Nici greutatea vieţii pentru biciclişti. Nici zidurile invizibile ale oraşelor. Nici manelele. Nici Băsescu. Nici OTV. Cu toate astea pot trăi în pace.
Ci singurătatea. În cantitate progresiv crescândă. Trec prin cartierele prin care am stat, şi unde ştiam atâta lume, şi când mă gândesc că sunt pline doar de străini, îmi vine să plâng. Nu mai e nicio uşă la care să bat dacă tot sunt în zonă. Tot mai mulţi prieteni au plecat, şi, întocmai ca în cazul lui Michael Jackson, ştiu sigur că nu o să se mai întoarcă. Puţinii care au rămas se pregătesc şi ei. E chiar riscant să mai faci cunoştinţe, rişti să prinzi drag de ele, şi ele să plece. Din fericire, trăim vremuri în care pot să ies o dată pe an din ţară, să-i revăd, dar asta nu face decât ca întoarcerea să fie şi mai grea. Sunt prea bătrân să-mi fac prieteni noi, şi oricum nu am fost niciodată o fire “sociabilă”. Sunt momente în care tare mi-ar plăcea să pot să ies şi să stau la o taclale luuuungă lângă o bere neagră ca ochii lui C., cu cineva care vorbeşte aceeaşi limbă cu mine. Dar nu mai e aproape nimeni.
Cel puţin, nu sunt un părinte bătrân rămas singur în urmă.
Mai sunteţi voi, desigur. A. zicea la un moment dat că blogul e o parte importantă din viaţa mea: aşa e. Fără blog şi imed, aş fi fost şi mai singur. Şi extrem de tăcut, cred că aş fi uitat să vorbesc. Şi chiar să gândesc. M-aş fi culcat şi aş fi dormit de-a-mpicioarelea vreo 10 ani. Pentru asta vă iubesc, dar din când în când mi-ar plăcea să poci să vă văz. Ori, în mare, asta nu prea se poate, sau se poate rar. Avem fiecare vieţile noastre, probabil dacă ele s-ar intersecta mai des, nu ne-am mai citi deloc aici, conform unei stranii legi a internetului. Când mai ieşim la o bere?
Şi nu sunt doar dilemele mele şi exodul medicilor. Singurătatea este problema cea mai mare a României. Pentru toată lumea, peste tot. Cei mai norocoşi avem micile noastre bărci în care plutim alături de cei foarte dragi şi de-un sânge cu noi. Dar în mare, nu mai ai cu cine să schimbi o vorbă. Suntem nişte Robinsoni Crusoe.
MBadragan, #30:
ba io cred ca tocmai, prieteniile facute dupa iesirea din adolescenta sunt mai trainice. cel putin in cazul meu asa s-a petrecut; in copilarie, vorba lui Seinfeld, “do you like Sesame Street?? I like Sesame Street!! you’re my best friend!!”
@nume E aproape acelasi lucru, “Vendredi ou la Vie sauvage” fiind adaptare pentru cei mai tineri a romanului sau initial “Vendredi ou les Limbes du Pacifique” (nu l’am citit si pe cel din urma, probabil mai greu recomandabil celor mai fragezi, de unde adaptarea). Ma nedumereste traducerea “les Limbes” cu “Limbile”. Da’ cine’s io sa protestez?
@tapirul It’s lonely at the top 😀
@tapiru #51 Povestea e, din pacate, complicata. Am un prieten de 32 de ani. Am trecut, practic, prin toate fazele vietii (de pina acum) impreuna. Profunzimea unei asemenea relatii este greu de imaginat cu altcineva. Mai ales ca pina la o anumita virsta tii garda foarte jos, esti deschis in mod natural. Dupa, lucrurile devin ceva mai complicate.
Apoi, sa nu uitam ca ultimul moment in care esti inconjurat de oameni care au, in principiu, cam acelasi nivel intelectual si cam aceleasi preocupari (plus proximitatea zilnica si virsta similara) este facultatea. Atunci ai o caruta de ocazii sa legi prietenii. Odata iesit din facultate ajungi intr’un mediu teribil de eterogen, garda se ridica, uneori pierzi ocazii pentru ca incepi sa crezi ca nu exista ocazii.
Iti dau dreptate, de fapt. Sint mai spectaculoase si mai trainice, chiar daca nu la fel de profunde, prieteniile legate post-adolescenta. Atunci cind ai norocul sa apara.
Postul asta mi-a amintit doua chestiuni. Una e replica amuzanta a grupului de prietene, atunci cand le prezentam un nou iubit: „Draga, nu ni-i mai prezenta, ca ne atasam de ei si pe urma ne intristam cand ii parasesti!”. Asa si cu noile cunostinte ale lui Vlad.
A doua fuse o revelatie. In weekendul ce-a trecut nu mi-am folosit coardele vocale. De vineri seara pana luni dimineata n-am avut prilejul sa ma exprim verbal (cantatul de la dus nu se pune).
Trista, de fapt, toata tarasenia…
@MBadragan #42
Da, dar Tom Cruise inlocuit cu o matura ar fi un mare dezavantaj, ca partenera n-ar putea sa-l foloseasca sa mature cu el, in timp ce el poate sa mature mai bine cu partenera, ca ea are parul mai lung. 🙂
@diligentreader
Crestinism (voiam sa spun).
diligentreader, blegoo e pe Imed.
Si eu sunt de acord ca prieteniile facute la varsta adulta sunt mult mai rare dar extrem de pretioase.
Bine ai venit în Mahala, dragă drcrăciun. Ştiu, e deja al 2-lea mesaj al dumitale, dar mai bine mai târziu decât niciodată!
Barbatul insurat, se stie, e ca pasarea in colivie.
Miorlau, asta si-o spun nevestele spre incurajare :)Un barbat liber e vanat de femeile care cauta sa se marite, unul insurat e interesant pentru alte jocuri, sau, pentru ca, vorba lui Wilde, e deja dresat. Ar putea unii sa-ti spuna ca, din contra, casatoria da o anumita libertate si detasare :)Ca sa nu mai spunem ca barbatul insurat poate respinge elegant o femeie: “sunt insurat”.Si reciproca e perfect valabila.
..cum a facut Bruce Willis in “Die Hard 2”. Stiti scena? – concurs cu premii.
MBadragan, greseala mea, nu a traducatorului: “vineri sau limburile pacificului” :-/
Dar “Vineri şi Limbile Pacificului” ar putea fi varianta pr0n!
Cati din barbatii insurati crezi tu ca resping o femeie, diligentreader ?! Sper ca (de fapt sunt sigur ca) nu vorbesti din trista proprie experienta.
Iarta-ma, drcraciun, nu vreau sa intru in astfel de discutii. Am comentat doar ca raspuns Miorlaului si girlitei inainte, pentru ca am un reflex de aparare a tinerilor soti. Girlitei ii spuneam ca o sotie NU E WOMAN FRIDAY, iar Miorlaului ca un barbat insurat nu e in colivie. Drcraciun, din fericire, multi sunt casatoriti din dragoste, asa ca nu le mai trebuie si altcineva. Si da, vorbesc din experienta, si deloc trista.
A chemat cineva cățelu’? Văd că vă descurcați foarte bine…
🙂
Serios: am mai fost p-aici, dar n-am vrut să-i stric melancolia lui Vlad. Orice om are dreptu’ la nițică nostalgie, ici-colo, chiar și el.
Da’ nu subscriu la robinsoniadă.
Deoarece:
http://www.youtube.com/watch?v=mIaJ5gkv3kg
🙂 …
se pare ca ar vrea sa cinte ceva moustaki asta.
Bai Tapire, zi-ne scena aia ca am inceput sa ma batzai.
@nume #62 Stai linistit, se mai intimpla.
@Harry Cucumber “Limbi” sau “Limburi”, tot cam “pron” se pare ca e, d’aia a si scris adaptarea cu “viata salbateca”.
păi era Bruce Willis la aeroportul ăla de l-a salvat şi voia să trimită un fax cu amprentele lu’ bad guy prietenului lui în LA (că nimeni pe aeroport nu îl asculta), şi tipa de la ghişeu care l-a ajutat cu faxul i-a tot aruncat ocheade şi zâmbete şi în final i-a zis “you know what? I close here in an hour, what do you say we go an get a drink?” – la care Bruce Willis i-a arătat verigheta, zâmbind, şi a zis “only the fax, ma’am, only the fax”
@tapirul
‘trick’-ul cu verigheta este folosit foarte des de multi (necasatoriti) pe car ii cunosc, de exemplu cand se duc la congrese îşi procură, ori imprumută, verighete (sau inele care arata ca o verighetă), pentru ca vor sa aiba ‘liniste’, respectiv sa se scuze de la ‘small talk’ si ‘socials’ care sunt parte a programului, sau – daca nu să se scuze – cel ptin sa fie siguri ca au numai ‘meaningful conversations'(profesionally) dar nu si conversatii de ‘agatare’ care sunt de cele mai multe ori ‘a waste if time’ (the scientists fiind, in general, ‘bores’ cu care nu vrei sa intri in relatii mai apropiate…)
*gârliţa arata ostentativ la toti aici un deget cu o verigheta foaaaarte frumoasa si stralucitoare – si nu raspunde la nici o intrebare de genul ‘este imprumutata, sau e a ta?’* – desi taclalele in mahala nu arata a congress, totusi… eticheta se poate tine la un nivel mai inalt daca ne prezentam cu o verigheta… 🙂
asa o fi, dar Bruce Willis chiar era casatorit in filmul cu pricina.
treaba de o povestesti cu “trick-ul”, hm, mi se pare cam ireal…chiar ai asa de multi cunoscuti care folosesc trucul asta? ce inseamna “foarte multi? cateva zeci, cateva sute? noi oamenii avem o tendinta teribila la generalizare, teribila.
iar barbatul (mai ales necasatorit) care vrea sa evite (si trece prin procedee asa de elaborate) “small talk” cu o femeie care ii face avansuri, ha, vreau sa il vad si eu, ca e o chestie dincolo de cinci deviatii standard.
@tapirul #72
nu este ‘ireal’ pentru ca am vorbit despre observatii proprii (nu este aici locul sa dau nume sau detalii exacte ale persoanei, deci aveti optiunea sa nu credeti…)
un detaaliu totusi, care probabil lamureste mai mult ceea ce spun ca ‘am observat’ (referitor la o persoana de gen feminin – deci observatiile mele nu se refera la ‘barbati’, in cazul lor va las pe dvs. sa ‘aveti dreptate’)
Observatia mea s-a petrecut asa: cineva (o persoana de gen masculin, ‘boring scientist’ type, de undeva de mai departe, adica nu din ‘raza’ noastra… ‘stiintifica’ :)…) m-a intrebat o data despre o alta persoana (de gen feminin, type ‘not-boring, attractive scientist) daca stiu ce preda, sau ce specialitate are sotul ei. Eu stiam ca nu era casatorita, si i-am spus deci ca nu e, iar el s-a mirat: “ahhh. nu? pai am vazut ca avea verigheta la meeting-ul asa si pe dincolo”. Cand s-a ivit ocazia, am intrebat-o pe tipa respectiva “cand v-ati casatorit, ca noua nu ne-ati spus?” si de la ea am aflat chestia cu ‘trick-ul’ pe care il folosea, si tot ea mi-a spus ca a luat exemplu de la x, y si z (toate de gen feminin) care fac la fel (nu numai la congrese, ci si cand vor sa aiba ‘liniste’ la diferite alte ocazii – ciar mi-a relatat, cu regret, ca purtand o verigheta – sau un inel care arata a verigheta, si este luat drept vericheta – iti da mai multa ‘respectabilitate’ in majoritatea imprejurarilor. Deci: un caz observat, si unele relatate (adevarat, nu ‘zeci’ de cazuri, dar totusi…)
E o mare diferenta intre un burlac si o ” fata batrana”. E o mare diferenta intre barbati si femei. Specii diferite, deh.Daca Robinsonia nu ar fi un loc , ci un nume feminin, am discuta despre altceva. Singuratatea unei femei nu poate fi o robinsoniada.
@diligentreader
Care este acea ‘mare diferenta’, dupa parerea dvs., intre burlac si “fata batrana”?
grrl, “ireal” era o figura de stil…
deci: cateva cazuri (nu e generalizabil deloc) si, foarte important, toate femei, ceea ce dintr-odata face chestia mult mai putin…ireala.
m-ai indus in eroare cu referirea ta la truc dupa referirea mea la Bruce Willis care e barbat (si masculinul din “..foarte des de multi pe care ii cunosc)
barbatii necasatoriti cred ca ar fi in stare, mai degraba, sa poarte verighete false in scopul total opus, pe principiul (care nu e neaparat adevarat, dar multi barbati cred in el) “barbatii insurati sunt mai atractivi pentru o femeie”
Eu sunt Robinson aici. Nu pot sa râd ca prostu’ la bancurile lor puerile, iar ei nu râd la ale mele si trebuie sa le explic. In cartierele mele din Bucuresti am peste tot prieteni si ei stiu ca am sa ma întorc. Deocamdata de trei – patru ori pe an. Sunt prea batrân sa-mi fac prieteni noi aici si foarte tânar sa-i am pe ei si sa-i stiu acolo.
@grrl #71:
“*gârliţa arata ostentativ la toti aici un deget”
Grrliţa e rugată să nu ne arate degetul. Atât.
@A.
#78
Domnule, degetul pe care il aratasem era inelarul, what are you thinking? Tzk, tzk!
Pentru ca experienta e mama… e mama… e mama cuiva (nu injur|!), propun ca 7 membri cinstiti ai societatii secrete Mahalaua et comp sa petreaca 11 zile pe luna fiind burlac si apoi 11 zile fiind fata batrana. Apoi sa scrie un studiu indexat.
@Madelin
80.
Adica, dvs vreti sa ne punem unii ‘in loco’ si sa jucam rolurile ca in teatru si apoi sa scriem? Nu cred ca studiul va fi prea convingator (lack of authenticity).
Eu propun sa scrie studiul aia care déjà sunt (burlaci, sau fete batrane).
Cine rekunoaste ca-i burlac sa ridice mana!
Cine rekunoaste ca ar vrea sa (mai) fie burlac, sa dea din cap si sa ingane “eheeeei…”
Notiunea de fata-batrana nu e obsoleta?
Daca eram intr-o mahala americana, acum am fi fost sued.
Deci, maieutic, ce e ala burlac? Dar, hm, fata batrana?
Păi, să-ncerc eu: “fată bătrână” = “babă virgină”?
ca sa lamurim ce e aia burlac tre’ sa lamurim – se discuta la pinocchio si la pinkpong – ce e aia casatorit
Burlac: (s.m.) bărbat care la prânz mănâncă pizza şi bea bere.
in timp ce:
bărbat: (s.m) fiinta care bea bere