Două

– La sală, din boxe se aude cântecelul “Come as you are“. Trei puştani de circa 16 ani (fiecare), care bagă pectorali, o remarcă. “Cine cântă frate melodia asta?” “Nu ştiu, da am tot auzit-o pe la radio”. ” E ăia mă – se bagă şi al treilea, cu aer expert – Metallica”. Aşa trecu Gloria munţii.

– În autobuzul 131 de azi e frig. Dar nimeni nu se plânge. Mai puţin doi tineri de vreo 20 de ani. Se vede că sunt fraţi, după cum se vede, din felul în care îşi vorbesc, că au un grad uşor de întârziere mentală. Primul se scoală de pe scaun, se duce hotărât la cabina şoferului, şi răcneşte: “Dă bă drumul la căldură”. Aşteaptă o reacţie, nu o are, se întoarce la loc. Se ridică şi celălalt – “stai că mă duc eu” – se duce la cabină, răcneşte “dă bă drumul la căldură”. Nimica. Nu contează. Pe parcursul celor treizeci de minute de călătorie, cei doi fraţi fac cu schimbul, dând pe rând ture prin dreptul cabinei şoferului şi revendicându-şi dreptul la o temperatură mai umană. După un timp, nu mai aşteaptă nicio reacţie, dar de abandonat nu abandonează. La capăt am coborât, dimpreună cu toţi călătorii, dar ei au rămas. Îmi imaginez că şi acum îşi continuă minuscula cruciadă, dacă autobuzul nu s-a retras la autobază. Măcar cineva tot mai luptă.

About The Author

7 thoughts on “Două

  1. Norvegienii sunt morti dupa metal. Mie imi place Norwegian country, numai asta ascult aproape toata ziua.

    Re. Nirvana: si acum imi dau fiori cand ma gandesc cum s-a omorat Kurt Cobain, cu ditamai pusca de vanatoare s-a impuscat amaratul. Chestia asta cand mor astia tineri, cum a fost Heath Ledger de exemplu, ma irita si ma intrista in acelasi timp. Daca ei la banii si notorietatea lor tot nu au avut acces la tratament psihiatric cat de cat adecvat, pai atunci ce sa mai zicem de altii ? Bineinteles ca probabil ca aveau toti low insight si nu aveau motivatie pentru tratament, erau in acest sens tipici pntru majoritatea celor cu tulburari afective comorbide cu dependenta de substante, astea nu depind de statusu social. Dar chiar asa cineva din anturaj, din familie, din neveste, iubite, etc. ce-au pazit, de ce nu i-au luat pe sus sa-i duca la tratament? Misterele astea gen Michael jackson care-l platea pe Murray 100,000/luna si tot a murit de stop respirator intoxicat cu propofol si benzo parca, sau pe vremuri Elvis Presleuy dependent de analgezice opiate si alcool…toate astea ma infioara.

  2. “În autobuzul 131 de azi e frig”.
    M-ai facut sa zambesc cu fraza asta si sa-mi aduc aminte cand eram eu eleva/studenta si in cartierul in care locuiam, pe unica linie de autobuz circulau doar doua autobuze, fiecare in sens opus. Daca-l pierdeai pe unul erai “facut” pentru o juma’ de ora de asteptare. Frig nu cred ca era in autobuz, ne incalzeam, ca eram lipiti unii de altii.

    Cat despre lupta, morile de vant se numesc azi eoliene.

  3. Nu ma pot abtine de la aceasta tangenta de a comenta despre asteptatul in statiile de autobuze de aici, deoarece am vizitat, fugitiv ce-i drept, blogul Corei si cred ca am sa ma mai duc in vizita acolo pentru ca imi place stilul ei de-a povesti detalii din cotidian: si in Norvegia in week-end se asteapta 30 de minute intre autobuze. O data, dupa primul date cu D., cand mood-ul meu era atat de nerabdator si usor anxios-excitat, am renuntat sa mai astept sa vina autobuzul si m-am decis sa dau banii pe un taxi (cam scumpe si astea aici in Norvegia). Am intalnit cu ocazia asta un sofer de taxi sarb de origine destul de simpatic si aratos care m-a ajutat sa ma relaxez in drumul catre casa deoarece era binevoitor si politicos fata de mine si am inceput sa ne spunem si bancuri. Cand am ajuns apoi in sfarsit acasa ma simteam mult mai bine si mai putin anxios decat fusesem la inceput. Imi pare rau ca nu am retinut numele lui si nici numele companiei de taxi respective.
    Multumesc, Vlad si Cora, pentru aceasta ocazie de a imi aduce aminte de acest episod, poate anost pentru o audienta generala, dar totusi placut pentru mine. Cred ca si trident stie despre el, deoarece i-am povestit despre el intr-un PM odata, pe cand cazusem in pacatul de a trimite si primi PM-uri pe Imed, pacat de care m-am lecuit definitiv de atunci, si nu in ultimul rand datorita chiar lui trident, pentru care ii raman, cred, etern obligat si recunoscator.

  4. Poate e semn că boşorogii de peste treij’ de ani tre’ să mai stea şi pe-acasă, cu nepoţeii! Ce-i, tataie, te simţi verde?

    (Cineva îl întreabă pe Alexandru Paleologu cum e cu potenţa pe la vârste avansate. Acesta îi răspunde: “Mai întâi nu te lasă ce crezi dumneata, mai întâi te lasă genunchii!”.)

  5. # 4: Nu inteleg. Poate ca vrei sa clarifici mai bine daca ai impresia, bineinteles ca ar fi ceva util sau interesant pentru mine de inteles. Nu am fost nici sigur daca mi te adresai mie in legatura cu postul meu # 3, sau vorbeai/te gandeai cu/la altcineva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.