Huiduieli la Gogol Bordello sau cât de penibili suntem

Am fost iar la Gogol Bordello. De data asta, în Staulul Palatului. Surprinzător, sala nu a fost arhiplină, îmi imaginez că au fost niște serioase probleme de organizare. Cel puțin trupa era foarte supărată pe organizatori, cărora le-au arătat deștul din mijloc în câteva ocazii (și am avut impresia că un membru al staff-ului tehnic și-a luat și un șut, la propriu, de la violonistul Riabțev).

Eu am stat într-un sector plin de vârsta a 2-a, cu burdihane de corporatiști aterizate ca de pe lună. Întotdeauna sunt burdihane din astea la concertele din București. Cred că le dau firmele invitații, nu știu.

Momentul de maxim penibil a avut loc înainte de intrarea pe scenă a trupei, după deschiderea făcută de Pedro Erazo, care a făcut nițel pe DJ-ul. S-a pus carevasăzică niște muzică înregistrată de umplutură, ceva potrivit evenimentului, conform clasificărilor burgheze, adică niște regheoide fistchii. Chiar mă întrebam unde naiba e muzica țigănească (acum doi ani, în deschidere, au cântat Taraful Haiducilor). Și a venit, sub forma manelei ăleia cu „Suntem made in Romania„. Dacă aveți răbdare să ascultați, vedeți că e o manea pașnică, cu mesaj de prietenie și fraternitate între popoare.
Tii, să vezi reacție din partea publicului. Fluierături, huiduieli, urlete. Burdihanele corporatiste, de unde până atunci vegetaseră pe scaun, s-au ridicat și au prins a tremura de ură și indignare. Dar nu numai ele, asta n-ar fi fost nimic (la ce să te aștepți de la niște burtoace de burgheji?). Hipsterii cu pălării de țigan, gagicile cool cu fuste colorate și piercinguri în sprânceană, tineretul tot răcnea de furie, bătea din picioare, huo, ciorile.
Am rămas perplesc. Oare oamenii ăștia știau la ce concert au venit? Știau că solistul e pe jumate țigan? Că într-un interviu dat ultima dată când a fost la București, a zis că-i plac foarte mult manelele? Că și-au botezat stilul de muzică „Gispy Punk”? Că în ultimul concert l-au înjurat pe scenă pe Băsescu pentru faza cu „țigancă împuțită”? Păi culmea, cred că știau foarte bine. Și atunci? Ce-ați căutat, mâncavash diblele, la concertul ăsta? De ce vă puneți, tată, țoalele alea de pseudoțigani pe voi? Eu știu că disprețul față de manele vă face să vă simțiți mai deștepți câteva clipe,  să uitați de superficialitatea și mascarada strigătoare la cer a manierelor voastre afectate de papițoi contemporani de Cărturești, pentru că disprețul este marca distinctivă a intelectualității din țara asta de dooj de ani încoace, dar atunci duceți-vă copii „în club” să țopăiți pe Paraziții și pe melodia aia cu ne placeplaceplace. Vărsați-vă ura ca de obicei, intoxicați cu alcool, pe o stradă de fițe din „centrul vechi”. Lăsați-mă măcar în serile astea să mă simt și io bine.

Aceiași oameni care huiduiau isterici maneaua au dansat în delir admirativ câteva minute mai târziu, când Hutz zicea următoarele:
„You love our music but you hate our guts
And I know you still want me to ride the back of the bus
Opportunities for me is a red carpet to hell
But I’m a Roma wunderkind, I’m gonna break the spell”.
Dar probabil versurile nu se auzeau din cauza zdrăngănelii făcute de creierele ce aveau prea mult spațiu în cutia craniană.
Și delirul a continuat și când trupa a dat-o direct pe vlax-romani, în Pala Tute. Și chiar și când Hütz, a răcnit în microfon „Mama Ukraina, Sister Romania”. Și a omagiat Taraful Haiducilor și Fanfara Ciocârlia, zicând că sunt cele mai bune trupe românești. (Nu, nu a zic nimic de Iris, Voltaj, Holograf și Direcția 5, ciudat, nu?) Însă în ciuda faptului că, în momentele cele mai bune, am avut impresia că vraja chiar se poate rupe câteva minute, știu că de fapt nu se rupe absolut nimic. Nici măcar într-o seară, la un concert al unor punkeri țigani internaționali țicniți în sensul bun al cuvântului. Nu e nici un răgaz. Băi, știam, dar vroiam să nu mă gândesc  neapărat chiar aseară la treaba asta. Mulțumesc publicului de români pur-sânge că nu m-a lăsat.

Eu sunt un admirator al lui Bruce Lee. Însă aseară mi-ar fi plăcut să fiu Van Damme. În filmul ăla, de care mi-ai zis tu, în care Van Damme îi scoate în șuturi pe niște răi dintr-un bar, zicându-le „You’re so stupid, you don’t deserve to have fun”.

În fine, cu ocazia dezbaterilor despre „integrare”, am ajuns și eu să citesc articolul ăsta. Și l-am aplaudat cu toate mâinile.

About The Author

266 thoughts on “Huiduieli la Gogol Bordello sau cât de penibili suntem

  1. ochei, întreb: crezi că norul radio…

    aşa

    am înţeles părerea ta (era să scriu „dumneavoastră”, îmi intrasem in mână) cu clasele şi caracteristicile. dar spune-mi ce crezi despre următoarea idee: dacă un om este inteligent şi cultivat şi manierat (atât, fără alte caracteristici), aparţine el, în mod clar, grupului oamenilor fără dispreţ, fără vanitate şi fără superioritate arogantă?
    poa’ să fie „da” sau „nu”, nu neapărat cu explicaţii.

  2. @tapirul

    250.

    „cine, prostul ăla?”

    Domnule, „prostul ala” NU am spus (pentru ca nici nu cred ca este, ba chiar dimpotriva).

    Insa, am zis:

    „nu face altceva dacat sa serveasca aceaasi litanie

    si

    de dragul de a va instila dvs. sentimentele ca si asa nu sunteti buni de nimic.

    si

    Patapievici, kocht auch nur mit Wasser asa kum spune zicala, numai ca dvs. se pare k nu observati. Ba chiar ‘apa’ lui chioara este, pe alocuri, cam prea clocitǎ

    Deci, am zis [rezumat]: apa choara a lui P. [pe care pot sa o exemplific cu citate din P. – daca cineva este interesat sa intre intr-o discutie despre – dar acum e prea tarziu, I’m affraid.

    ‘apa chioara a lui P’ – NU ESTE o jignire a lui Tapirul [except, in cazul ca el, P. ia apa direct de la dvs. adica dvs. ii scrieti operele, adica sunteti ‘ghostwriter’-ul lui]

    ‘apa chioara’ a lui P.[adica fara substanta] este ea de asemeni si ‘clocita’ [adica statuta, aceeasi de o suta de ani, repetata mereu cu intentia sa va invete pe dvs, ceva – repetitia este muma[padurii]invataturii, etc

    Acum: Faptul ca apa lui P. este chioata SI clocita, nu este o jignire a lui Tapirul (doar daca sunteti ghostwriter-ul lui)

    Iar daca dvs. sunteti convins de oarecare chestii pe care le citati – whatever that is – puteti sa oricand sa argumentati de ce chestiile sunt asa grozave [process in care puteti sa va colorati argumentele cum doriti], dar nu sa ma trinmiteti sa vorbesc cu P. sau X, sau Galibardi, MARELE Galibardi, de care avem frica, ne aplecam cu evlavie in fata lui, si niciodata nu indraznim sa discutam ideile lui. Btw, nici de Alah nu ai voie sa discuti, sau sa razi, sau sa faci caricaturi cu el… Nici Blegoo nu are voie sa discute despre ideile lui Máximo Líder [Blegoo, ia sa vedem ce zici?].

    Ma rog, cum am spus, la un anumit moment ‘suna un anumit clopotel’, adica imi dau seama de ceva. Si acel CEVA face orice discutie in Mahala… asa cum am spus…

    Pacat ca nu puteti vedea cum râd. Dar nu chiar ca sa ma prapadesc. It’s not worth. 🙂

  3. dragă grrl.

    în primul rând: o jignire se poate petrece şi fără voia celui ce jigneşte.

    doi, părerile dumneavoastră despre Patapievici şi opera sa sunt doar atât, păreri. nu e cazul să le răsfiraţi pe încă cinci pagini, le-am înţeles de la primul dumneavoastră comentariu; recte, nu am nevoie de rezumate. îmi însă rezerv dreptul de a nu fi de acord cu aceste păreri, şi ăsta a fost (exact) mesajul primului meu comentariu de după (restul e doar risipă de vorbe)

    trei, dacă eu sunt convins de o chestie sau de alta, ce fac eu cu convingerile astea şi cum le apăr este strict alegerea mea. pot să le apăr, dar nu vreau – de gustibus. faptul că nu le apăr nu înseamnă nimic.

    patru, discursul gradual „exagerat” (e.g., antepenultimul paragraf al comentariului precedent) poate fi „cool” o vreme, dar curând începe să plictisească („să devină fâsâit”, ca sa ne păstrăm în registrul figurilor de stil); pe mine de exemplu genul ăsta de discurs m-a plictisit deja (alt motiv al retragerii mele din discutia despre Patapievici şi ideile lui)

    cam atât – şi sper că ne oprim aici.

  4. @tapirul

    255.

    retragerii mele din discutia despre Patapievici şi ideile lui

    Domnule. dvs. NU „va retrageti” dintr-o discutie. Fact is, dvs. nu ati permis sa se inceapa vreo discutie.

    Si asta era tocmai principiul pe care eu il numeam ‘CEVA’ care nu este in ordine (si care m-a determinat sa privesc mahalaua intr-o cu totul alta lumina.

    Nu ca asta ar deranja pe cineva. Pe mine in nici un caz – este doar un ‘fapt divers’ pe care l-am observat.

    ps: „draga grrl” suna neconvingator. (nu ca ar avea vreo importanta – just another ‘fapt divers’).

  5. @ tapirul:

    Tapire, raspunsul onest e nu. Destui oameni cu manere, si dastepti, si devreme acasa, si cititi sunt icstrem de aroganti. Uite, Mihu a fost in uichend la concursul national de debate. Si mi-a zis ca toti debaterii sunt aroganti 🙂

    Vanitosi creca suntem toti, vorba Irinei, numa’ sfintii nu (poate ca o dovada de altruism ar fi sa controlezi cumva exprimarea acestei vanitati)

    Iar linia care separa aroganta de dispret e subtire rau.

    Da’ asa ar TREBUI sa fie.

  6. madelin, finally!
    eu asta am crezut ca spui tu mai devreme, ca e suficient sa fii destept-cultivat-manierat ca sa fii fara dispret si fara aroganta, ideea asta o combateam io.

    ar trebui, da, totalmente de acord. dar e greu. asta e unul din factorii care diferentiaza intelepciunea de inteligenta

  7. probabil am ratat total mesajul articolului din cauza ca stilul lui e foarte diferit de restul mesajelor tale.

    adica m-a cam surprins articolul tau. chiar m-am intrebat, inainte sa vad autorul, oare pe cine am eu in reader care scrie asa. cand oamenii incep sa se creada mai buni decat ceilalti… isi pierd din valoare. ar fi cu adevarat pacat in cazul tau.

  8. c., am scris aşa pentru că eram supărat. Oricine huiduie se consideră „prea bun” într-un anumit context. Eu am contra-huiduit, dacă vrei. A taste of their own medicine: ăsta era rostul acestui post.

    Nimeni însă nu l-a înţeles aşa. Ba din contră. Lila spunea că e un fel de jucărie hipi a mea, sau ceva de genul ăsta. Tu-mi reproşezi că mă consider mai bun ca alţii. Dar lucrurile astea mi se par total în afara subiectului: ce contează motivaţiile mele? Aproape sigur vina e a mea, va trebui să nu mai scriu când sunt supărat. Dar trebuie să fiu oare un soi de cinic sec, să golesc textele de orice subiectivitate, sau patimă?

    Lecţia care trebuie învăţată de aici e că huiduiala atrage huiduieli, care atrag alte huiduieli, şi aşa la infinit. Dar mi-e teamă că e o lecţie imposibil de învăţat între atâtea huiduieli.

  9. @ Vlad:

    Bineinteles ca ai dreptul sa scrii si cand esti inervat. Dar nu prea ai facut-o pana acuma, pe blogul DulceMahala, de aia ‘suna’ ciudat.

    Dreptu-i insa ca ne-ai avertizat de multe ori ca nu scrii numai the truth, the whole truth and nothing but the truth.

  10. @ Vlad:

    am fost cam lapidara. s-o iau pe rand:
    – cand ziceam ca forma bate fondul ma uitam cu uimire la mine, ca n-am reusit sa ajung la continutul articolului, trecand de forma. am raspuns formei si atat :). exact cum ai spus si tu, ca nimeni n-a inteles „lectia care trebuie invatata”

    – nu-ti reprosam chestia aia, ci doar sesizam un pericol. nu cred ca esti asa in general doar ca nu as vrea sa devii, in timp, cum se poarta acum la noi, agresiv si mistocar. pentru ca exista o presiune sociala in directia asta si unii oameni cedeaza, de asta e bine sa-i mai avertizeze cineva. nu sa le reproseze. pe de alta parte nici nu sunt in masura sa reprosez cuiva ca-si pierde cumpatul. mi s-a intamplat si mie de cateva ori, cu spectatori din pacate, si a fost urat. m-am mocirlit vai de capul meu. si am avut doar pierdut. deci da, lectia ta o stiu, insa iata ca am ratat-o cumva de data asta.

    Referitor la ce spui, legat de patima, ea se poate exprima in multe feluri. Foarte multe interesante, tulburatoare etc. Patima poate fi un lucru bun. Deci raspunsul intrebarii este „nu”.

  11. @265.

    Alte weblog-uri, alte experienţe:http://botezatus.wordpress.com/2011/04/01/o-amintire/

    Problema, respectiv experienta descrisa acolo pe /botezatus.wordpress.com nu este pe prim plan (sau chiar deloc) legata de dezbaterea despre „integrare” a tiganilor, ci este o problema sociala (de aceea am zis deloc), care exista indiferent de ‘etnie’.

    Si eu m-am jucat de cateva ori in vacanta in copilarie cu unii copii din Ro (si in RO) – care NU erau tigani – dar care aveau deja multa munca de facut in gospodariile parintilor si nu aveau timp mult de joaca, nici macar duminica.

    Problemele sociale nu sunt (automat) probleme etnice. Multi (entnici)romani de rand (ba chiar o masa ingrijorator de mare, de care nu se sinchiseste nimeni, politic sau otherwise) sunt – datorita unui culturi politice si sociale ‘specifice’ in RO exclusi, sa’ne-liberi’ dpv. social.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.