Azi am fost la spitalul Obregia (fostul 9), cu nişte treburi. N-am mai trecut de mult pe acolo, să tot fie vreun an. Pentru cei care nu ştiu, Obregia este un spital pavilionar, cu multe clădiri joase puse într-un parc mare, şi alei între ele. Ai voie să intri cu maşina prin spate, dacă vrei, că drumul până la pavilionul unde ai treabă e lung. De obicei, parcările spitalului, din curte, gem de maşini. Unii şoferi, inclusiv taximetrişti mai şmecheri, tranzitează spitalul, folosindu-l ca scurtătură între Berceni şi Emil Racoviţă.
Imaginaţi-vă surpriza mea de azi când paznicii nu m-au lăsat să intru. Motivul: ACCESUL INTERZIS BICICLETELOR. Cum dom’le, cu maşina aş fi avut voie, dar cu bicicleta nu? Exact. Păi termin treaba diseară, pe întuneric, să merg pe jos pe alei? Păi da, că nu e voie cu biciclete. Aşa a zis managerul. N-avem ce să vă facem. Da sunt doftor, ştiţi? Nu am venit să mă dau aici cu bicicleta ca în parc, vreau doar să o leg de gardul secţiei, să o am sub ochi, unde e răul în asta? Nu ştim, nu ne interesează, a zis managerul că nu e voie cu biciclete.
Aşa că mi-am legat bicicleta afară de gard şi am luat-o pe jos. Maşinile mă claxona.
Mâine îi scriu managerului spitalului Obregia. Nu îmi fac nicio iluzie – ţara arde şi baba se piaptănă.
Pfui, imi sarise inima cetind titlul. Credeam ca tz-ai loat masina mica 🙂
Asa, asa, da’ sa-i faci scandal mare lu’ ala. Pt un protest, nu poti sa chemi in ajutor alti preteni biciclisti?
Fa o petitie si strange semnaturi pe petitii.ro.Macar mahalagii or sa semneze,si mai facem fiecare rost de vreo 200 de semnaturi de caciula.Unde-i unu’, nu-i putere. Desi il inteleg pe manager. Un nebun nu poate conduce o masina ( teoretic), dar bicicleta isi poate lua. Pe de alta parte, un nebun poate ataca un biciclist, mai greu o masina.Da’ tu fa petitia.Imi si imaginez comentariul directorului: de unde sa-mi inchipui eu ca un medic serios poate veni cu bicicleta la spital????!!!!
p.s. protestez impotriva anti-spamului cu heeeei macareeeena, ca niciodata nu numar corect eurilesieurile, si-mi refuza commentul.
auzi vlad, fii atent soluţia: le dai de mâncare la câinii din postul precedent vro trei zile şi după aia te duci iar la Obregia, cu alaiul după tine. pentru efect la câinii mai negri le pui câte un earphone d’ăla în ureche, iei de la vrun iPod rătăcit, şi fredonezi în surdină “and iiiiiiiiiii-i will always loooove youuu-uuuu..”
Pe la mijlocul anilor ’90 si mijlocul unei saptamini, sa tot fi fost citeva minute dupa miezul noptii, ma taie cheful de plimbare prin Cismigiu. Singurul inconvenient, eram in camin in Magurele (vreo 20 de km distanta). Ma duc la amicul Hippy care cinta la chitara vrajind gagici la capatul culoarului si’i zic sa mergem sa ne plimbam prin Cismigiu.
“Pai la ora asta nu mai sint autobuze”
“Si ce? Pe jos nu putem merge?”
“Ah, ok! Hai!”
Pe la 4 dimineata eram pe o banca in Cismigiu contemplind cerul care incepea sa se lumineze. In 5 minute au aparut politistii.
“Actele la control, scopul si durata vizitei. Aha, mutatie de Magurele, studenti. Mergeti si dormiti in gara”
“Pai noi nu vrem sa dormim aici ci sa ne plimbam prin parc. Deocamdata ne odihnim putin.”
“Aaaaa… am inteles. Bine, fie. Mergeti si dormiti in gara”
N’a fost chip sa’i lamurim ca nu de somn ne ardea noua. Raspunsul era invariabil acelasi. Si, tot invariabil, dat cu aerul ca oamenii chiar ne credeau. Am luat’o usor spre Romana sa’l asteptam pa Atila sa’si deschida taraba cu casete. Cred ca mi’am luat un ACDC atunci.
Cam asa si tu, Vlad, cu bicicleta si paznicul tau. Parca vad ca tot prin Romana ajungi si tu cu scrisoarea ta catre director.
(scuze de lungime)
@ tapirul:
salonul 6 are conectie internet?:)
Vlad, sint extrem de interesata sa aflu ce tzi se va raspunde (in caz ca dau vreo motivatzie a acestei reguli).
Eu continui sa cred ca este ceea ce a rezultat intr-o vorba devenita memorabila in cercul meu de prieteni si coledzi, dupa o epifanie pe care am avut-o la inceputul anilor ’90 si pe care i-o tot ziceam colegului american de atunci, ca explicatzie la idiosincraziile comportamentului oficial: it’s the lead in the water.
(Cugetare care avea marea calitate, pe vremea aceea, s-o putem spune cu voce tare, in fatza preopinentului, in plina intilnire, ceea ce ne dadea o satisfactzie constanta si nebanuita si mai alevia plictiseala si frustrarea conversatziei).
Vorba asta a avut si o varianta, folosita insa mai cu grija si care acum a iesit din uz: it’s iodine defficiency.
Grrl, ţi-am dat un bis, la postul precendent, dar îl reiau aici că a apărut postul nou:
“Grrl, uite un bis cu englezul ăla, dacă vrei:
Acum mulţi ani, părinţii lui fuseseră ucişi undeva prin nordul Moldovei, nu se ştie exact în ce circumstanţe. El a venit în România cu nişte brevete proprii (tipul a câştigat milioane de dolari din invenţiile lui), în ideea să le cedeze gratuit pentru implementare în zona unde îi fuseseră ucişi părinţii, sperând să aducă acolo o rază de civilizaţie ca să prevină astfel de crime în viitor.”
Vlad, dă-le liniştit ceva. Nu se vor îndârji asupra altor biciclişti, dimpotrivă, vor privi cu alţi ochi orice roată cu spiţe.
Grrl, uite un bis cu englezul ăla, dacă vrei:
Acum mulţi ani, părinţii lui fuseseră ucişi undeva prin nordul Moldovei, nu se ştie exact în ce circumstanţe. El a venit în România cu nişte brevete proprii (tipul a câştigat milioane de dolari din invenţiile lui), în ideea să le cedeze gratuit pentru implementare în zona unde îi fuseseră ucişi părinţii, sperând să aducă acolo o rază de civilizaţie ca să prevină astfel de crime în viitor.
Vlad, acum ai, în sfârşit, explicaţia privind semnificaţia celor cinci câini de ieri.
Câinele este faţă de om ceea ce bicicleta e faţă de maşină. Anual sunt omorâţi în România mii de oameni de către alţi oameni şi/sau maşinile lor, dar Administratorul se teme de biciclete şi de câini.
Pe mine m-au dat afara alaltaieri dintr-un mare club de biliard/bowling din Regie, unde mersesem cu prietenii, pe motiv ca nu aveam voie sa mananc in localul respectiv shaorma luata la pachet (veneam direct de la munca, nu avusesem cand sa mananc ceva si am luat o shaorma in drum). Am zis: nu am stiut ca nu e voie, dar imi e foame, mi se face rau daca nu inghit ceva, ce faceti, ma dati afara? Stiti, ca nu e voie, e “politica” localului. Ok, dar aveti ceva de mancare, sandvisuri, ceva? Da, avem chipsuri…Pai asta nu-i mancare…In fine, degeaba ma certam. M-am dus afara si am mancat (si era un frig al naibii). Nu m-as mai fi intors, dar eram cu un grup mare de prieteni care nu voiau sa plecam. Oricum, le-am zis domnisoarelor ca mi se pare lipsa de respect pt mine ca si client sa ma dea afara pe motivul asta. Ne cerem scuze, dar stiti, daca va permitem, vor vrea si altii si pot murdari mesele de biliard, bla bla. Ca parca chipsurile (luate de la ei!), berea sau sucurile nu pot murdari mesele de biliard…
Petiții, scrisori la director, chestii: Bancuri. Asemenea metode nu au nici în clin, nici în mînecă cu cultura balcanică. Cucu, cäcä. Adică că mai degrabă cîinii Tapirului, bacșișu’ lu’ Nea, de’astea.
Stai că-mi vine în minte o poveste de’a lui Dan Racoveanu: La armată, venea caporalu’ de la trupă și zbiera la ei ca să le dea dășteptarea dimineața. El, ureche sensibilă (absolută, deh), n-a suportat. Odată l-a luat de-o parte pe caporal și i-a explicat părintește că nu e bine ce face. Duă aia, caporalul venea să le dea dășteptarea, zbiera la toți, numai la el se ducea după aia, îl bătea pe umăr și îi șoptea la ureche să se trezească că s-a făcut dimineață.
Așa să faci și tu cu portarul, Vlad. Puțină psihologie, ce **** *****.
la cat mi’l imaginez eu pe vlad de sensibil si dragut, e in stare sa nu se mai duc la Obregia, ci sa vina Obregia la el. cu sau fara bicicleta.
dar vorba lui madelin, chiar speram ca ai luat carnetul :)) de conducere, evident!
Ce bicicleta ai? Shterpeleshte (sau cumpara) 😉 o emblema de Mercedes sau de BMW si monteaz-o pe ghidon. Sa vezi reactia paznicilor.
Spital de nebuni, ce sa-i faci 🙂
“Azi am fost la spitalul Obregia (fostul 9), cu nişte treburi.”
Îţi înţelegem ruşinea, dar noi suntem oameni deschişi la minte, nu te judecăm după d-astea, cu noi poţi vorbi pe şleau: te înternează?
auzi vlad, da’ organizaţiile alea de biciclişti de au făcut paradă prin bucuerşti mai demult, nu se pot implica? daţi o convocare, adunaţi-vă 200 biciclişti şi duceţi-vă toţi odată la portar; poate şi cu presa după voi (ăştia au nevoie de subiecte oricum)
sau macar sa faca exceptie pt. bicicletele pliabile.
la intrare, o pliezi si o bagi in mapa. apoi dupa ce treci de ‘paza’ iti vezi de treaba.
ps: ai incercat cu spaga ?
Tapire, mai greu cu asociaţiile de biciclişti. Cum spuneam, pot înţelege oprirea oricărei circulaţii la porţile spitalului. Dar spitalele din afară au o parcare de biciclişti. Oprirea maşinilor la poartă (care mie tare mi-ar mai fi plăcut) e o utopie. Lucrurile sunt deci mai delicate. Până una alta, am scris pe grupul de discuţii al psihiatrilor, să văz dacă mai există şi alţi psihiatri biciclişti. Aparent, sunt singurul din Ro. O fi şi asta un soi de premiu.
Şi eu am avut asemenea discutii inteligente cu diversi portari (nu ştiu de ce li se zice badigarzi, că nu păzesc corpul nimănui, nici măcar pe al lor). Le spun: bine, las bicicleta afară, dar vezi că costă 2000 lei şi răspunzi dumneata dacă dispare. Scrâşnind din dinţi, acceptă să o las într-un colţ ferit în interiorul clădirii.
Ştie cineva, a ieşit modelul ăla de A-bike mai solid? Că am rupt deja 2 din alea clasice. Cu ăla scapi de probeleme, o bagi în geantă.
Vlad,
Sa sti ca masinile nu intra toate asa de usor in Obregia si cu parcarea, e uneori mai dificil. Portarii spun ca-s ocupate toate locurile de parcare si au probleme cu managementul daca te lasa sa intrii ca le ocupi locurile. Dar, cu 10 RON se rezolva problema. Nu vad de ce n-ar merge si la biciclete. Ai incercat si dumneata metoda asta?
cinci lei, doi jumate de roată. sau chiar patru lei, daca luăm în considerare şi roata de rezervă