Cea mai nasoală meserie

Am fost odată întrebat care este meseria cea mai nasoală, după părerea mea. La momentul ăla răspunsesem în glumă, cum că e meseria domnului care merge pe bicicletă, cu o găleată, toată ziulica, în urma jandarmilor călare din parcul Herăstrău. De fapt, asta nu e o meserie nasoală, mai ales dacă iubești caii. De obicei răspund că e medicina, dar și atunci sunt nițel ipocrit, pentru că medicina nu e o singură meserie. Ca să nu mai zic că meseria mea îmi place tare mult, indiferent cât fac eu pe grozavul. Mă mai răscumpăr prin faptul că recunosc că e vorba de o plăcere egoistă.

Nu, cea mai nasoală meserie e cea de domnișoară care trebuie să întindă hârtiuțe, mostre, oferte, minerale de la marea moartă, și alte mizilicuri publicitare. Întotdeauna stau cu mâna întinsă, și nu te roagă decât să le accepți umilul dar, și tu refuzi mai mereu, sau accepți jenat, uitându-te deja după cel mai apropiat coș de gunoi. Domnișoarele acestea îmi aduc aminte de poezia aia a lui Prévert, în care un băiat le cerșește păsărilor favoarea de a-i mânca din palmă. De fiecare dată când mă feresc de mâna întinsă, mă simt vinovat.

Desigur, domnișoarele nu resimt tristețea asta, pentru că, precum tot omul, se obișnuiesc (ca în medicină, de altfel). Zilele trecute am văzut însă o scenă cutremurătoare pe Magheru. Niște domnișoare împărțeau pliante publicitare, probabil pentru un târg sau magazin de nunți, pentru că erau îmbrăcate în mirese. Trecătorii le priveau cu o oareșcare curiozitate, dar una plină de teamă și chiar compasiune, descriind curbe largi pentru a le ocoli, ferindu-și privirea de zâmbetele largi ale fetelor. La un moment dat, unei femei de vârstă mijlocie i s-a făcut milă și le-a explicat că e mare nenoroc să te îmbraci în mireasă fără să fii mireasă cu adevărat. Apoi a plecat mai departe, refuzând pliantul. Timp de o lungă secundă, le-am văzut pe fete cocoșându-se parcă sub o grea povară, și tristețea empatică din ochii trecătorilor ridicându-se la puterea a zecea. Apoi lucrurile și-au revenit din slow motion, la nivelul anterior de neliniște.

Brr, nasoală meserie.

About The Author

36 thoughts on “Cea mai nasoală meserie

  1. “Desigur, domnișoarele nu resimt tristețea asta, pentru că,…”

    Pentru ca poate da buzna Fat-Frumos la lozurile alea ale lor si visul se transforma-n realitate. Dar tu, cum esti insurat (martor mi-e Facebook), n-ai putut sa-ti mai imaginezi asta. In plus, poate esti si (putin) invidios.

    😉

  2. @ Madelin:
    Era una interesanta 🙂 Sabina apreciaza la câteva sute de pagini volumul superstitiilor românesti. Le Livre des Superstitions (Mozzani) – 1822 de pagini ! Bun, poate cu coperti, cuprins, etc. Deci, “nasoală meserie” sa le numeri. In orice caz, nu trebuie sa fii superstitios – poarta ghinion.

  3. Bun venit în lumea reală.
    Cunosc o fabrică în care femeile trebuiau să ridice nişte piese din cărămidă de 24 kg de pe un vagonet, să le aşeze pe nişte paleţi de lemn şi să le lege. 8 tone pe zi.
    În timpul liber, trebuiau să-şi aducă paleţii, să facă curat în secţie, să împingă acei vagoneţi de câte 2 tone fiecare.
    Praful, curentul, lipsa încălzirii şi a apei erau din partea firmei. La fel ca şi tăierile de salariu pentru că nu se făcea planul, din lipsă de cărămizi. Asta, sub Ceaşcă

  4. Presupun şi eu într-o doară, pen’că nu sunt sigur: post-ul ăsta pare continuarea foarte liberă a unui story arc început cu o primă propunere de meserie grea (cea de român, pe blogul lui Madelin) şi continuat în weblog-ul dumitale în ultimele 2 episoade — continuat prin tematici diferite, desigur. Cum spuneam, nu sunt sigur că nu e doar o problemă de conjunctură, aşa că întreb: e posibil să aibă legătură, din cauza unei eventuale stari de preocupare a dumitale?

    Întrebarea nu-i de complezenţă: încerc să-mi dau seama (şi la alţii inclusiv) dacă un subiect de preocupare din background poate să se manifeste atât de subtil şi eficace încât să direcţioneze vizibil modul cum evaluăm ce se întâmplă în jur. Strict la subiectul de faţă, crezi cumva că te-ai gândit la “cea mai nasoală meserie” şi-ai asociat-o cu a fetelor menţionate în text fiindcă, de fapt, aveai subiectul ăsta, de “meserie nasoală”, deja în minte?

    Încerc să revin on-topic — nu sunt sigur care e cea mai grea meserie, dar acum* cred c-am identificat cea mai grea parte dintr-o meserie: partea în care trebuie să te abţii. 🙂
    _________
    * Am niscaiva experienţă profesională proaspătă. 🙂

  5. eu de obicei le iau pliantele care mi le intind, mai putin cele politice, sa sprijin nu’sh ce (aici).
    in ro, stiind situatia, si vazandu-le prin malluri de atatea ori, le mai iau si mostrele alea. pe unele chiar le-am direct cat procent au din vanzare si cumpar tocmai sa isi ia acel procent.
    dar mdeh eu nu am mancat salam cu soia.

  6. CST-link, probabil ai dreptate.
    we, eu nu iau nici măcar reclamele la masaj erotic, şi alea au poze cu gagici în pielea goală.

  7. Mai deunazi au aratat-o la teveu pe tanti care imbalsameaza cadavrele la Facultatea de Medicina. A iesit la pensie dar tot vine la lucru. Si si-a angajat si familia acolo. Nu parea ca-considera ca e o meserie nasoala. De aia creca nici nu e.

  8. @ Vlad:
    bun asa. deci vlad se uita de la distanta, caci noblesse oblige, hein? tapirul e empirist si vrea mostre – o statistica de control, tapire? ia bdecomp schimba pozitia si vrea sa maseze modeale.

    no (further) comment.

  9. cea mai nasoală meserie: aia la care nu te prea pricepi? dacă nu te pricepi deloc, te amuză. dacă te pricepi, te enervează cei care nu se pricep. dacă nu te prea pricepi dar vrei să te pricepi devii frustrat. dacă nu te prea pricepi şi nu vrei să te pricepi, devii frustrant.

  10. Calea de mijloc e si calea echilibrului, dar si a compromisului, si nu e apanajul vreunei culturi sau filozofii in mod special. Tot ce poate gandi mintea umana a fost gandit oriunde exista om.Si,a-propos, eu credeam ca e vorba de Confucius.

  11. @ diligentreader:

    Într-adevăr, ideea căii de mijloc este universală (“aurea mediocritas”), dar eu mă refeream la acel moment important din biografia lui Buddha când, după ani de mortificări cumplite alături de câţiva asceţi yogini, are revelaţia că acestea nu sunt decât gimnastică sterilă şi nu duc spre Eliberare. Este punctul de cotitură al Buddhismului, certificatul său de naştere.

    Confucius n-are nicio treabă cu calea de mijloc, că mereu umbla beat şi tot cădea prin şanţurile de pe marginea căii.

  12. @ A.:
    Era numai un citat. Vad ca te atrage logica formala 🙂 Personal, examinarea pe baza de QCM, mi s-a parut întotdeauna plina de ambiguitati.
    @ diligentreader:
    Subscriu. Pâna la Confucius 🙂

  13. Întrebările care îmi vin în minte sunt: De ce facem totuşi o meserie care este nasoală? Pentru cât timp suntem dispuşi să facem o meserie nasoală?

    Dacă e pe termen scurt e mai uşor de răspuns. Adică o facem până când găsim una mai puţin nasoală. Dacă e pe termen lung, cred că intervine un orgoliu. Adicătelea, am găsit-o, băi nene, pe cea mai nasoală meserie, mai nasoală decât care nu există. Într-un fel oarecum curios, devin excepţional.

  14. Nu stiu cum e in lb. romana, dar prin alte locuri/limbi se face o diferenta intre ‘meserie’ si ‘ocupatie’ – ma refer acum la incidentul cu fetele cu pliantele pe strada.

    Multi studenti fac de exemplu diferite job-uri in timpul studiului, care nu sunt ‘meserii’ ci ‘ocupatii’ (in majoritate temporare). Dau lectii(meditatii), ofera pliante, fac pe ghidul la turisti, spala vasele, sau canta seara la diferite instrumente in localuri (sunt ziua studenti la conservator).

    Sa oferi pliante pe strada cred ca nu este ‘o meserie’, in sensul ca te califici in prealabil in vre-un fel (?).

    Meseria o practici dupa ce ai invatat(cum sa o practici), iar ocupatia este ce faci pentru ca (indiferent daca iti place sau nu) trebuie sa o faci [daca nu ai mostenit bani, si/sau tablouri (de Pallady :)… printre altele…] (?)

  15. Sa stai costumat pe strada, orice tip de costum ar fi, nu e tocmai placerea numarul 1. Cel putin nu pentru cei care nu sunt pasionati de actorie sau orice ar tine de. Sa mai vina cineva cu ideile de la 1800 toamna sa iti si strice ziua, must be really unpleasant. Si nu neaparat pentru superstitia trantita, cat pentru descurajare.

    Era o chestie sa fi zis doamna respectiva “rochie dintr-asta am avut si eu la nunta”. Macar aveau subiect de bancuri dupa. 😉

  16. grrl: “meseriile” în sensul descris de dumneavoastră, nu prea mai există la oraş. Bine, sunt meseriile astea noi, “asistant executiv product manager sales administrativ” gen – dar nu ştiu sigur dacă astea sunt chiar meserii.

    O întâmplare (poate) amuzantă: trebuia să prezint un referat de doftorat, şi m-am prezentat audienţei în felul următor: “Sunt Gigel Cutărescu, de meserie psihiatru“. Conducătorul meu ştiinţific, el însuşi medic, mi-a zis să nu mai spun aşa, “meserie”, să spun “profesie”. Care o fi diferenţa?

  17. A. a zis:

    @ diligentreader:Într-adevăr, ideea căii de mijloc este universală (“aurea mediocritas”), dar eu mă refeream la acel moment important din biografia lui Buddha când, după ani de mortificări cumplite alături de câţiva asceţi yogini, are revelaţia că acestea nu sunt decât gimnastică sterilă şi nu duc spre Eliberare. Este punctul de cotitură al Buddhismului, certificatul său de naştere.Confucius n-are nicio treabă cu calea de mijloc, că mereu umbla beat şi tot cădea prin şanţurile de pe marginea căii.

    Da, Confucius n-are nicio treaba. Doar tampenii am studiat eu in facultate, ca eu la Confucius ( nu punem marii greci,evident, ca aia sunt nimic fata de Buddha) )am invatat de Golden Mean”

  18. vlade, cum m-ai ghicit cu spam wordu’?
    cu meseriile, cred ca intram in semantici. cre’ca voia sa spuna, proful tau, ca “profesie” e ceva ce necesita calificare inalta (universitate si mai sus, gen ingineri, profesori, medici, avocati si alte nationalitati), pe cand meserie necesita calificare medie, scoala de meserii, scoala vocationala, recte lacatus, mecanic auto sau dulgher.

  19. “Care o fi diferenţa?”

    Nu e. E o chestie de invidie.
    Pentru ca sa nu ti se poata striga (cum se obişnuieşte-n mahala): Meserie! Meseriaş! Eşti meseriaş!

    Apoi, daca ai profesie, ai avut si-un profesor.
    Conducator stiintific, ma rog. Tre’ s-apara si el, nu?

  20. @Vlad/26.

    mi-a zis să nu mai spun aşa, “meserie”, să spun “profesie”

    Ca se se inteleaga mai bine ce voia sa spuna profesorul, sa incercam a gasi diferenta via ‘lb. fanceza’, de exemplu:

    Gigel est psychiatre de profession. Il est un psychiatre qui connaît bien son métier.

    Deci, esti Gigel, de profesie psihiatru, si stii sa-ti faci bine meseria.

    Btw, de ce ti-ai schimbat numele, Vlad suna mai frumos. (*evil grin*)

  21. ad 35: [corr]

    ‘Ca se inteleaga…’

    si… in aceasta ordine de idei, imi permit sa intreb de ce ati eliminat optiunea aceea in care aparea ceea ce sriai in ‘real time’, si unde se vedea mai bine cand faceam greseli (si nu mai era voie sa corectam de o suta de ori – vorbesc bineinteles de mine numai, sau de putinii alti semi-natives, ori depeizati, care au nevoie de mai multa… ‘editare’) Hâ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.