Acum câteva zile, încă o casă a fost demolată, la mine pe stradă. De data asta nu mai era un monument istoric: casa era veche, da, dar mică. Poate casa unor comersanţi modeşti, nu ştiu. Aşa că niciun vecin nu s-a revoltat, niciun fost ministru nu a venit să se lege de excavator, totul s-a făcut în tăcere şi aproape în secret, precum înmormântările persoanelor foarte bătrâne, care nu mai aveau prieteni în viaţă. Nu mai era nimeni de ceva vreme acolo. Eu însă, şi cei câţiva oameni care locuiesc de-adevăratelea pe stradă, ne aducem aminte de cuplul care o locuia. Era doi oameni mici, potriviţi cu dimensiunile casei. Nu aveau copii, dar aveau un şoricar pe nume Michi. Pe ei nu mai ştiu cum îi chema, dar numele şoricarului l-am ţinut minte. Bărbatul era aproape surd. După revoluţie, a murit de un cancer. Ea a mai trăit încă vreo zece ani.

About The Author

5 thoughts on “

  1. Ce mi-as dori si eu o casa mica si veche. Dar in ro cei care chiar s-ar simti atit de bine intr-o casuta nu si-o pot permite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.