Dragi cititori,
Avem onoarea să o primim astăzi în Mahala pe coana Melaleuca, expertă în codul bunelor maniere. Am invitat-o aici datorită curierului abundent primit de la dumneavoastră conținând diverse întrebări în ceea ce privește problematica spinoasă a regulilor de bună purtare. Dacă avem noroc, rubrica dumneaei va deveni obișnuită în foaia noastră.
V.S.
***
Bine v-am găsit, dragi mahalagii. Sper că nu vă imaginați că acest titlu (mahalagii) vă scutește de a vă purta cum se cuvine în societate. Sper să vă conving că buna purtare nu e altceva decât expresia socială a bunului simț și a rațiunii pure, nefiind așadar deloc complicată, ci luminoasă ca soarele într-o zi de vară. Politețea e așadar un semn de inteligență și de demnitate umană.
Dar să deschidem curierul.
Domnul B. din Bacău întreabă:
“Am de câteva luni o prietenă care, când mi-e lumea mai dragă, de exemplu la piață, mă pune să-i țiu geanta. Mie nu îmi place deloc treaba asta, cum să țiu eu geantă de femeie, care sunt bărbat? Eu am citit codul bunelor maniere care a venit o dată cu ziarul de vineri, și acolo scria că niciodată să nu te atingi de geanta unei femei, că e foarte nepoliticos. I-am zis și prietenei mele, dar ea nu mă crede și nu mai știu pe unde am pus cartea. Vă rog mult să mă ajutați să o conving să nu îmi mai dea geanta că e nepoliticos!”
Stimate domnule B.,
Într-adevăr, poșeta unei femei se află în interiorul teritoriului intimității feminine maxime. De aceea, să te atingi de poșeta unei femei, FĂRĂ VOIA EI, chiar și cu motivul, anodin, de a o ajuta la cărat, este o agresiune la adresa intimității feminine, cel mai sacru lucru din societate. ÎNSĂ, dacă femeia îți dă acest acord, mai mult, îți cere ea însăși să o ajuți, ești obligat, ca bărbat, să o faci. Pentru că, bărbat fiind, ești dotat cu o forță fizică superioară, pentru care nu ai niciun merit. Mai mult, când o femeie te roagă să-i ții geanta, îți face o mare onoare, îți arată că are încredere în tine și îți dă voie să intrii în lumea ei, unde extrem de puțini privilegiați au acces. Poate ești chiar singurul. Așadar, domnule B., mi-e teamă că nu ai încotro: dacă ești un bărbat de onoare, vei face ce ți se cere.
Amical,
Elvira Melaleuca
politicos ar fi ca experta in bune maniere si clientii sai, inainte de a se cocota pe piedestalul satrei, sa ia niste ore de limba romana & logica
Eu am impresia că Elvira Melaleuca iar a scris de pe noul ei smartphone. 🙂 Numai aşa se poate explica “să intrii”… Cât despre stilul domnului B. din Buzău – îmi e foarte cunoscut… 🙂
Chestia cu “raţiunea pură” (reine Vernunft) e chiar foarte tare. Eu, totuşi, aş zice că politeţea ţine de fapt de raţiunea practică (praktische Vernunft). Dar asta doar aşa, ca să ne dăm rotunjori.
Codul bunelor maniere, codul Hamurabi, codul Napoleon, toate reprezintă, cristalizarea în timp si spatiu a unei “ratiuni practice” care ne permite sa trăim într-o aproximativă bună întelegere. Astfel, libertatea fiecăruia se opreste acolo unde începe, etc, etc… Interesant este faptul că un cod apare cu atât mai rigid, cu atât mai liberticid, cu cât este chemat sa statueze asupra relatiilor unui grup mai mare de persoane constrânse sa trăiască într-un spatiu mai redus. Departe de mine intentia de a mă da “pătrătos” – nu voi adresa doamnei E.M. sfat sau întrebare (cu atât mai rău pentru mine dacă am nevoie) căci nu trebuie să întrerupi o doamnă, mai ales atunci când… tace 🙂
Vlad, un prieten de-al meu, văduv şi de bună condiţie, d-l Virilius Blackwhite, se arată foarte interesat de d-na Melaleuca. Mă poţi ajuta, te rog?
B. de Comp, intr-adevăr. Cum e în insule, nu? Japonia, Marea Britanie…
A., nuș ce să-ți spun, nici a propos de greșelile de gramatică, nici a propos de codoșie. Din câte știu eu, dna Melaleuca e luată.
Da, mai, ai auzit si tu de “La Bacau, intr-o mahala” si acum te legi de vietile oamenilor.
Ce sa spun…
🙂
Abia acum îmi dau seama ce gest de intimitate fantastică este să ţin, temporar, geanta soţiei mele. Mulţam pentru luminare.
io aș vrea să știu dacă e politicos să corectezi pe cineva în public dacă face o greșeală de gramatică. mai precis, aș vrea să știu că nu e!
depinde de motivul pentru care face greseala, zic io. o greseala de gramatica poa’ sa fie un regionalism, o figura de stil, etc. si depinde de public, evident, de context carevasazica. (si) pe mine ma irita grammar-nazi astia care sar cu virgula si ortoepica pe tine in orice ocazie. romana “academica” e o varianta, si atata tot, a unei limbi care este, ca orice limba, in continua miscare.
adica, in concluzie, nici io nu cred ca e politicos.
daca un tip corecteaza o gagica in public (asta incluzind blogurile si netzii), e pentru ca n-are o viata sexuala.
@ lektor:
Da daca gagica corecteaza tipul ? Las’ca pun eu diacritica pe voi !
Cred, cum spune tapirul, ca depinde de context. Si de intentie. De unde în lipsa comunicarii nonverbale, riscul de a-ti face un(o) prieten(a) 🙂
e simplu: gagica are intotdeauna dreptate:)
Daca mi-e permis sa completez: Domnule B., poti sa i-o tii, dar nu sa i-o deschizi.
Draga Simina (sper ca imi permiteti familiaritatea asta pe net),
Intr-adevar, sa corectezi gramatical pe cineva in public este extrem de nepoliticos. Singura exceptie este daca esti profesor iar corectatul e elevul tau de 11 ani, sau daca esti mama elevului de 11 ani. Dar chiar si aici e discutabil: prea des uitam ca copiii sunt si ei oameni cu drepturi, inclusiv cel de a ne purta civilizat cu ei.
mersi mersi. o să vă invoc :))
Eu cred ca nu o ibesti ,astea sunt noduri in papura.Si tu tii geanta iar ea sacosele ?