Nația lui Enescu

Ascultam deunăzi niște George Enescu, pe Youtube. Era vorba despre sonata nr. 3 pentru vioară și pian, dar nu asta e important pentru discuția de azi – am menționat-o pentru că merită să ascultați sonatele lui Enescu, între arhicunoscutele lucrări de tinerețe (Rapsodia Română) și cele târzii, dificile și chiar ermetice pentru marele public, ele sunt foarte agreabile fără să fie ușurele sau șlăgăroase .
Mi-au picat ochii și pe comentarii. Comentariile pot fi clasificate în două categorii:
– unele care îl ridică în slăvi pe Enescu, subliniind mai ales Românismul extraordinar al muzicii lui, cum geniul poporului român e cel ce transpare în acordurile sublime.
– comentarii tip ceartă internautică (cu multe înjurături nasoale) pe tema: nația lui Enescu (Unii susțineau că era francez, alții – austriac, în timp ce românii nu-și vindeau țara și îi blestemau de zor pe primii.)
Certurile se răsfrângeau și asupra videoclipurilor asociate: de exemplu, la un clip cu violonistul Ștefan Ruha, interpretând tot Enescu, dezbaterea era dacă Ruha a fost maghiar, român sau țigan.

Mie mi se pare de admirat fervoarea asta patriotică cu care ne agățăm de marii oameni, deși știm, în adâncul sufletului, că marii oameni nu mai au patrie, ei nu sunt “de-ai noștri” prin definiție.E un semn că, pe undeva, noi, micii oameni, mai vrem să ne salvăm. E o speranță ilogică și deșartă, dar admirabilă oricum.

About The Author

10 thoughts on “Nația lui Enescu

  1. Am o rezervă aici, legată nu de mărimea oamenilor respectivi — care mărime contează în context — ci, mai curând, de natura mărimii lor. Pentru că dacă vorbim despre șahiști, de pildă (să nu mai dau exemplul cu fotbaliștii), e un lucru, iar dacă vorbim despre scriitori sau compozitori, e altceva.

    Nu spun că nu s-ar fi putut apuca să scrie Rapsodia Vieneză sau Pariziană, dar putem căuta rădăcini mai adânci (deci nu neapărat formale). Îmi exprim o rezervă și nu pornesc o dezbatere. Eu tot cred că e român, iar asta nu pentru că aș vrea să mă agăț de el pentru propria mântuire.

    Eram chiar curios cum vezi tu sursele și influențele în opera lui, fără să cădem în comparatism academic ieftin.

    Pe de altă parte, stindardele (de orice culoare) fluturând prea repede prin forumuri nu mă cheamă, de obicei, la luptă, ci mai curând la o atitudine rezervată.

  2. vlad, parca n-as crede ca oamenii beton nu mai au patrie. uite, eu sint mai tare decit cel mai dens fular dar ma ia o lacrima de fiecare data cind aud rapsodia romana, sa nu mai zic de tiganiile lui bartok beluska:)

  3. Mie nu mi se pare nimic admirabil in asta. E viata traita prin delegare. Ala e mare, e roman, eu sint roman, nu conteaza cum sint, sint si eu mare. Se scoate la iveala cu repeziciune forma de plural a pronumelor (noi, voi, ei) si… pac… ne simtem bine.

    E cam acelasi lucru ca si cu telenovelele, atita timp cit pot empatiza cu personajele, viata mea anosta se umple brusc de aventura.

  4. Nişte proşti. Enescu a fost tatăl nemărturist al lui Menuhin, care a fost jidan – deci şi Enescu a fost jidan. În plus, Menuhin nu i-a fost doar fiu, ci şi amant – o dovadă în plus că Enescu a fost jidan, deoarece niciun român verde nu poate fi (Doamne, iartă-mă!) sodomit. În plus, numai jidanii se dedau la incesturi – nu întâmplător a fost jidan ăl de-a inventat aiureala aia murdară cu complexul lui Oedip (după care s-a inspirat şi Enescu pentru opera lui, deoarece se ştie că jidanii se trag unii pe alţii în afaceri).

    Oricum, însuşi faptul că Enescu venea din Moldova – unde la vremea respectivă, în unele oraşe, populaţia jidănească era chiar majoritară – ar trebui să vă ridice nişte suspiciuni (desigur, dacă aveţi spiritul treaz şi vigilent, ca mine). Uite Eminescu, de exemplu. “Marele nostru poet naţional, Luceafărul poeziei româneşti” – ete sanchi, hai sictir! Păi, în primul rând că Eminescu era de fapt Eminovici, iniţial scris Aminowycz – adică “fiul lui Amin”, “ben Amin”. “Amin” este un nume tipic musulman, ceea ce confirmă că strămoşii lui Eminescu erau jidani mizrahi, ulterior stabiliţi în Polonia. Tatăl său fugise din ghetoul din Cracovia, că nu i-a mai convenit acolo – de, te cred! – că-s mai nurlii româncuţele noastre, şi mai bogată şi ospitalieră ţărişoara noastră, ‘tu-le muma lor în cur de masoni sionişti: ultraliberali şi, bine-nţeles, comunişti ca toţi jidanii! Bancheri kibbuţ-işti!

    Aşa… unde eram? A, da, deci Eminescu e clar jidan, ce mai! Numai un orb sau un trădător de ţară n-ar vedea-o. Acum, e lucru ştiut că jidanii au porniri sexuale nefireşti şi imposibil de potolit – probabil de la tăierea aia împrejur, să mă ierte preacinstitele mame şi sfioasele domnişoare – şi că se înmulţesc mai repede decât iepurii, că aşa-i şi planul lor secret de a se înmulţi, a se răspândi peste tot, a întina populaţiile gazdă împreunându-se cu neprihănitele lor femei şi vajnicii lor bărbaţi şi a domina lumea; şi Freud ăsta cred că era cam degenerat, că numai libidou din ăla sau cum îi zice avea în cap! Eminescu n-a făcut excepţie şi printre multe lui aventuri amoroase a avut şi un copil din flori, dar fiindcă n-a vrut să-l recunoască oficial, dar nici nu l-a lăsat inima să-l abandoneze cu mă-sa-n stradă ca pe câini, i-a dat numele Enescu. V-aţi prins, nu? E-(mi)-nescu!

    Dacă nu mă credeţi, puteţi să citiţi şi ultima carte a lui Eco, “Cimitirul din Praga” (sau Cracovia? nu mai ştiu, poate mă ajută 336), şi-o să vă convingeţi – că de aia nu ştiţi nimic băăă!, că nu citiţi decât bloguri şi “Dilema” pe internet (“Dilema” e finanţată de Patriciu, care e jidan mie-n sută!; îţi dai seama după averea pe care-o are, după cât e de gras şi are pielea aia slinoasă, şi nasul ăla mare şi ochii ăia tipic jidăneşti!). Că dacă nici pe Eco nu-l credeţi, sunteţi nişte proşti refractari la marea cultură şi de fapt nu-nţeleg de ce-mi pierd pierd timpul cu nişte ţărani ca voi! Ia hai, la revere!

    (Acum, că mă uit mai bine la nasul ăla mare, la chelie, la cum e de gras şi are ochii ăia mijiţi a răutate… – să ştii că şi ăsta-i jidan!!!)

  5. 🙂 A., tu vrei sa ne comunici discret ca tocmai ai terminat de citit “Cimitirul din Praga” si inca mai esti sub influenta lui? Faina aplicare!

  6. A. este 1 erou înflăcărat, mie-mi place de tine, A.
    totuşi cu patria asta, nu sunt prea sigură… e drept că ortodoxia ne îndeamnă, însă nu ştiu, nu mai ştiu, mi se duc reperele… mă ajuţi u, A.?…

  7. @ A.:

    Mã, io-s dintr-un târg moldovenesc renumit pentru evreimea lui si care nu da prioritate poshetelor, Vlad ma persecuta mai deunãzi din cauza asta, pe mama mea o chema ‘Filip’ de donshoarã (ãsta sigur nu-i nume romanesc) iar azi dimineatza citind comentariul tau in curul gol m-am mai uitat o data, poate-poate-s si eu din neamul ales*…

    Sigur, inca nu m-am inmultit (sau cel putin nu stiu eu s-o fi facut): http://wulffmorgenthaler.com/2011/09/08/

    * – http://fotopann.blogspot.com/2011/08/fara-alte-cuvinte.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.