Dulce Mahala

Motive de plecat

September 14, 2011 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis 

Aș pleca din țară din următoarele motive:
– aici nu contează dacă sunt un psihiatru bun sau prost. Nu contează nimic, de fapt, aș putea la fel de bine să nu exist. Nu există orizonturi, perspective. Ratez, încet și sigur, și, ca să fiu limpede, nu dau vina pe țară. 70% cel puțin e doar din cauza mea. Dar simplul fapt că ratez mă face inutil, mă eliberează. Nu există remușcări dacă ceea ce aș putea avea de oferit nu e primit.
– aș vrea totuși să aflu dacă sunt un psihiatru bun sau prost. Nu e neapărat o chestiune de orgoliu, cum ar putea părea, ci una existențială. E firesc pentru orice om să își planifice mereu existența în funcție de rezultate. Înseamnă să fii sănătos dpdv psihic.
– singurătate. În general, asociem singurătatea cu străinătatea. Singurul lucru cu care ar trebui să asociem singurătatea e propria persoană, dar eu nu sunt o persoană singură, în sensul intim al cuvântului: am o familie frumoasă și câțiva prieteni buni. Sunt împresurat însă de un tip de singurătate mai avansat social. Comunicarea cu egalii mei (my peers) e practic inexistentă și, deși îmi repet că mă descurc și fără așa ceva, adevărul e că mă mint, că îi simt nevoia, ar fi ca o gură de aer proaspăt.
– mai mult, simt nevoia unui loc, în societate, în care să fiu binevenit. Aici sunt doar tolerat, și chiar și asta din ce în ce mai anevoie. Peste tot, inclusiv pe propria mea stradă.

De asemenea, aș mai pleca și din următoarele motive, de data asta neesențiale:
– bani. Garsoniera și bicicleta încep să fie neîncăpătoare.
– Să văd lumea, să mă scald în ocean și să mă cațări în baobabi, etc.
– libertate. Să pot să ies din oraș pe sus-menționata bicicletă când am chef fără că asta să constituie un act de vitejie dementă.
– politețe. E tare obositor să te uiți urât pe stradă, să fii privit urât, să nu-ți răspundă vânzătoarea la salut, etc. Sunt chestii minore, neimportante, dar se adună și ele la nota de plată.
– ciubuceală. Eu știu că suntem o țară otomană, etc., dar am un handicap groaznic: nu sunt în stare să dau ciubuc. Nici să iau. Acest lucru e oribil, pentru că un morman de formalități banale devin, pt mine, extrem de dificile. Birocrația devine un labirint plin de capcane. Până la urmă o scot la capăt, de asta zic că nu e un motiv esențial, dar, de asemenea, oboseala se acumulează.
– intimidarea. În Ro, ca să denunți o anomalie trebuie să fii paranoiac. Este o determinantă socială. Cum nu sunt paranoiac, asertivitatea mea tinde aici spre zero.

Motive să rămân:
– practic, niciunul. Cândva credeam că n-aș suporta distanța de persoanele dragi. Mă refer la părinți și rude, că prietenii, care nu au plecat, vor pleca în curând. Însă astăzi Parisul e mai aproape de București decât Oltenița. (Desigur, de la Oltenița aș putea ajunge pe bicicletă :) ). Lumea e mult mai mică, distanțele sunt desființate, nu mai sunt locuri de explorat. Europa, cel puțin, e o ogradă. Credeam că sunt dator să încerc să rămân, că e treabă de făcut. A picat și asta, a se vedea primul paragraf, deși treaba a rămas nefăcută.

Și cu toate astea rămân. Sunt aici, și, după toate probabilitățile, voi fi aici și peste 30 de ani, sănătoși să fim noi. Ciudat, nu? Probabil că, în adânc, știu că toate aspirațiile enumerate prin postul ăsta sunt iluzorii, că ecuația nu-și găsește soluția dacă fugi de ea. Măcar să am onestitatea de a mă recunoaște învins: nu știu, nene, cât e x, y și z.

Trimit leapșa asta mai departe celor care sunt pe aici sau nu. Leapșa cu motive de a pleca sau a rămâne. Știu că o mai fi fost, dar mai trebuie și actualizări.

Comentarii

140 Responses to “Motive de plecat”

  1. tapirul on September 14th, 2011 11:50

    şi care pe mine mă bate gândul să-mi caut de lucru în japonia…

    şi zic acu’, aidi bre, nu ştii tu ce-o să fie în trei ani, darămite treizeci
    cel mai bun motiv de plecat e ăla că plecatul/statul acolo te vindecă de pesimismul/negativismul/…ismul românesc
    dacă te vindecă, that is


  2. Pinocchio on September 14th, 2011 12:28

    Vlad, tocmai hălădui prin Germania de Est, Dresden-Halle-Erfurt, și constat că și aici lumea e încrîncenată și închiondorîtă, poate chiar mai rău decît la București. Iar cînd dai peste cineva care îți vorbește normal, adică așa cum m-am obișnuit la Munchen, atunci e cineva de prin alte părți. Iar efectul asta e cel mai puternic la Halle, unde este și rata cea mai mare a șomajului din toată Germania.

    În altă ordine de idei, la mine bat winds of change. Mai întîi cred că o să mă întîlnesc cu Tapirul prin Japonia, iar apoi vedem ce se mai întîmplă. Așa că vezi că orice plecare (sau rămînere) este numai provizorie.

    Achso, o idee ar fi să te refugiezi în elita culturală, care poate ar fi asociată cu slujba la o universitate, în cercetare… știu eu?

    Al 901lea comentare al meu în Mahala… :-)


  3. Jocul orb on September 14th, 2011 12:36

    Salut, cred ca o sa iau leapsa asta desi nu vad cum as putea sa scriu mai bine decat tine.
    Poate doar primul punct ar trebui sa il formulez un pic altfel pentru ca am dat peste persoane care mi-au transmis ca e bine ca exist in forma asta si ca avand planuri si idealuri poti face diferenta dar si peste persoane care-si doresc sa nu fi existat deloc. Acestia din urma nu conteaza. Probabil ca e mai bine decat sa fii ignorat. Dar… daca la inceput credeam ca pot face diferenta, acum ma simt ca in Bleak house…
    De fapt, voiam sa spun doar ca postul tau pune degetul pe rana din sufletul unei parti importante din generatia noastra. Singurul lucru pe care nu pot sa il inteleg este ca, desi parem a fi (mai) multi, nu reusim sa ne impunem deloc opinia. Uneori nu inteleg de ce nu fac ei ca noi in loc sa ne depunem armele si sa cautam viata in alta parte.
    Dar apoi imi dau seama ca de 10 luni, desi muncesc pana seara in aproape fiecare zi, am vazut multe locuri, am citit si mi-am adus aminte de preocuparile pe care le-am avut de cand ma stiu si pentru care am fost mult timp culpabilizata, am progresat si operator si imi face placere sa merg la spital unde am zilnic motive sa zambesc.


  4. anne on September 14th, 2011 12:39

    draga pelicano solitudinis,

    plecatul/strainatatea in sine nu te vindeca de nimic. eventual de iluzii. mai precis: te vindeca de alea vechi si-ti “da” altele noi, daca ai noroc. daca nu, ramai total deziluzionat – ceea ce nu le doresc nici macar dusmanilor :).

    IMHO ceea ce face plecatul e sa te maturizeze mai mult, in sensul in care oricare confruntare cu greutatile vietii (interioare & exterioare) ne-ajuta sa ne descoperim limitele proprii si, in cel mai bun caz, sa crestem peste ele. dar atunci poti sa pleci si la cluj, de pilda, sau la braila (ok, ok, exagerez :)).

    ma rog, ar mai fi multe de scris, dar sunt la birou si suna telefonul :).

    cu drag,
    anne


  5. Anca on September 14th, 2011 12:43

    - Singuratatea nu se rezolva plecand, mai degraba se accentueaza sau pur si simplu schimbi un tip de singuratate pe altul. Nu pot sa vorbesc despre statististicile altora, dar in ceea ce ma priveste, atat cat am putut eu masura lucrurile, nu cunosc pe nimeni plecat din tara, de un an, 3, 10, 15, care sa nu se simta singur, care sa-mi spuna ca s-a integrat in sfarsit si ca apartine cumva noii locatii, vreunui grup mai larg sau mai stramt. NIMIC! Am intalnit insa armate de indivizi fosti veseli si deveniti depresivi pe masura ce au stat mai mult pe-afara (unul dintre ei e brother dear, care sigursigursigur nu minte).

    – Daca libertatea, politetea si lipsa de intimidare se platesc dincolo cu pretul indiferentei generalizate, provenita din mentalitatea ca fiecare trebuie sa-si vada de-ale lui SI ATAT, atunci m-as cam lipsi si de libertatea de-a iesi pe strada fara sa ma analizeze lumea la cel mai mic detaliu, si de politetea de a-mi raspunde vanzatoarea ca automatu’ de cafea la fisa, din motive de dresaj social si spaima ca si-ar putea pierde locul de munca si nicidecum din motive de sensibilitate comunicationala.

    – Despre bani nu ma pronunt, pe de o parte ca nu simt frane la capitolul asta, pe de alta parte pentru ca fiecare are un context al lui care face mai mult sau mai putin rezonabil argumentul financiar. (In cazul particular al medicilor, diferenta e cosmica si nu poate fi ignorata. Mie mi-e egal, pentru ca oricum nu lucrez cu clienti romani.) Cert e ca nici prin alte parti nu e usor de achizitionat o locuinta, credite pentru imigranti recenti se dau greu si cu limite crunte, iar daca ne-ntoarcem la optiunea chiriilor, nici aici nu-i un capat de lume sa-ti dai in chirie garsoniera (daca e proprietate personala) si sa inchiriezi un apartament mai spatios platind diferenta. :)

    – Oricat de fluenti ne-am simti intr-o limba straina, niciodataniciodata n-o sa avem sensibilitatea nuantelor fine ca in limba materna — si conteaza al dracului de tare, franele de exprimare te fac sa pari mult sub nivelul de inteligenta la care esti, iti dau frustrarile aferente si devin o presiune mai nasoala decat muuulte multe neajunsuri romanesti de alta natura.

    Bottom line:

    As pleca din tara doar in conditii de razboi civil sau daca ne iau rusii la tranta. =)) Sau poate in cazul vreunui dezastru nuclear — orisicat, ceva tragic rau care m-ar expulza in secunda doi cel mai probabil in Australia. Un motiv mai putin zguduitor chiar n-as fi in stare sa gasesc. Pentru chestiuni de aparent confort n-as risca sa absentez de-aici ca sa nu ma potrivesc in alta parte.

    Orezul creste pe teren mlastinos, nu langa culturile de grau si cu atat mai putin in ghiveci. :)


  6. lektor on September 14th, 2011 12:57

    vlad, cum poti sa afli daca esti un psihiatru bun sau prost? dupa procentul de pacienti vindecati?

    de fapt, nu stiu nici ce inseamna sa fii un soldat bun, sau un matematician bun. Sint bun doar daca-l omor pe osama? daca demonstrez ipoteza lui riemann? daca-l contrazic pe einstein?

    parerea mea e ca singurul lucru care conteaza in viata e sa poti comunica cu oameni care merita efortul. Si sa ai bani destui ca sa bei doar vin bun. Pentru asta nu trebuie nici sa pleci, dar nici sa ramii.


  7. tapirul on September 14th, 2011 13:34

    @ anne:
    e dupa facultati, anne, vorba lui moromete. pe unii ii vindeca, pe altii nu. pe mine m-a vindecat de unele. dar sa nu generalizez nici eu

    @ Anca:
    inseamna ca ar trebui sa ne intalnim, anca. eu sunt plecat de 10 ani, pe doua continente, si nu ma simt mai singur ca in tara, sau mai putin integrat ca in tara, ba chiar dimpotriva. si am senzatia, de fapt, ca tocmai cei ramasi in tara se simt din ce in ce mai singuri (si asteapta sa vina tapirul sa-i mai adune la un loc).
    deasemeni, o sa contrazic si ideea cu limba. poti ajunge sa vietuiesti foarte comfortabil intr-o limba straina, in care ajungi suficient de fluent sa nu mai conteze. iarasi, spun din experienta proprie. procesul e mai lent cand iti imparti viata intre limba materna-limba straina, in cazul meu nu se intampla asa, pentru ca vietuiesc 98% in limba straina (adicatelea, si in casa, si cu prietenii de aici). esti un pic drastica in concluziile tale, as zice, mai ales ca vin de la un om care nu a experimentat, pe pielea sa, alternativa (sau ma insel?)

    depinde de cum pleci, as zice, si cred ca e mai important decat de ce pleci.


  8. diligentreader on September 14th, 2011 13:40

    Draga Vlad, fara sa citesc ce au scris ceilalti, iti spun: pleaca. Eu am simtit ca tine si am zis ca o sa lupt aici. Esec total, si acum e prea tarziu sa plec, pentru ca am obosit. Pleaca. Oriunde vei fi mai fericit si mai implinit decat aici. Chiar daca si acolo iti vor lipsi multe, dar macar vei trai mai decent, mai demn, si ti se vor recunoaste meritele profesionale, si nu o sa te mai lupti cu toti nenorocitii la fiecare pas. Si, mai ales,iti vei scuti copiii de tristetile si neputintele romanesti.


  9. stefantalpalaru on September 14th, 2011 13:58

    Ai uitat principalul motiv pentru a rămâne: comoditatea.

    E greu să emigrezi şi să lupţi zi de zi pentru o viaţă mai bună, pentru recunoaştere, pentru integrare, pentru a scăpa de clişee xenofobe, etc. E uşor să stai cuminte unde te-ai născut şi să te alături corului de frustraţi. E chiar plăcut şi confortabil să te raportezi la cocalari şi piţipoance. E de-a dreptul distractiv să cauţi avantaje în ceea ce ai deja în loc să-ţi baţi capul cu schimbări majore. Hai noroc!


  10. Anca on September 14th, 2011 14:00

    @ tapirul:
    Uite o exceptie care justifica mentiunile mele permanente, anume ca nu pot sa ma ghidez decat dupa cazurile cu care am avut contact. :)
    Nu exista concluzii radicale, doar procente si probabilitati. E in responsabilitatea fiecaruia sa stabileasca in ce grup se incadreaza mai degraba si sa ia decizii in consecinta.


  11. tapirul on September 14th, 2011 14:27

    @ stefantalpalaru:
    interesant, stefan, e faptul ca discursul multora dintre cei “ramasi” e taman pe dos, cei plecati au plecat la comoditati si covrigi in coada, cei ramasi se lupta zi de zi cu sistemul, greutatile si celelalte. banuiesc ca, partial, se explica printr-o disonanta cognitiva

    repet iar din nou, intrebarea mia importanta este “cum”, nu “de ce” (cum ramai, cum pleci, cum ajungi, etc)


  12. dunia on September 14th, 2011 15:13

    Foarte trist trebuie sa fii tu, textul e trist pana la lacrimi.
    Ma intreb acum, recunosc k mi-am mai pus aceasta intrebare in legatura cu tine, cum poti fi atat de singur?
    Prin scris ti-ai facut atatia prieteni, eu, in lumea din capul meu, te consider un bun prieten, si ce conteaza pt mine, un prieten de la care ai ce invata .


  13. Cora_ on September 14th, 2011 18:30

    “Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
    Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
    Nu te oprise gândul fără glas.
    De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”
    T. Arghezi

    Tapirul, creca de ajuns ajungi repede sau bine… sau rau… :))


  14. Vlad on September 14th, 2011 18:36
  15. Cora_ on September 14th, 2011 19:22

    “De ce-ai plecat?…
    Tu nu ştiai
    Că-n luna mai
    E luna primului păcat –
    Păcatul care dintr-o glumă
    Te prinde-n laţ şi te sugrumă
    Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
    În lada cu gunoaie?…” :))))

    I. Minulescu


  16. Vlad on September 14th, 2011 20:04

    Noapte după noapte plâng
    După ochii tăi
    Noapte după noapte te visez
    Ai plecat
    Și multe nopți am plâns
    Ai plecat
    Fără nici un cuvânt
    Ai plecaaaaat.

    (3 sud est)


  17. Anca on September 14th, 2011 20:18

    Cine-ar fi crezut ca distanta de la migratia fortei de munca la Cenaclu’ Flacara e atat de mica? =))
    De fapt merge, parca era si la sfaturi medicale: one rhyme a day keeps work away.
    Sau invecinat. :))


  18. Mira on September 14th, 2011 22:22

    daca iti place sa descoperi lumea, sa simti un ritm al vietii mai relaxat si “liber”, pleaca pentru o vreme, fara tinte inalte, fara sa-ti propui sa realizezi cine stie ce acolo. Du-te pentru atmosfera “tinuturilor indepartate”, du-te sa cauti “locurile comune” sau ceea ce ne uneste/ne desparte. Lumea de-aici iti ramane oricum in suflet, pentru totdeauna. Si poate, de departe, lumea de-aici iti va parea mai putin trista. O vei privi cu nostalgie. Distantele sunt relative: din Bucuresti pana la Cluj fac 11 ore cu trenul, din Bucuresti pana la Londra – 2 ore jumate cu avionul. Din punct de vedere social (si profesional), in strainatate iti va fi mai usor sa-ti simti locul. Apoi vei putea alege daca-ti convine descoperirea de sine si locul meritat, sau preferi sa te intorci si sa faci compromisuri “otomane”. In Romania nu vei scapa de ciubucuri: de la educatoare/doamna invatatoare care asteapta mici/mari atentii, pana la functionarele care te privesc lung si asteapta multumiri consistente, si-ti dau impresia ca-ti fac favoruri, cand de fapt nu-i niciun favor sa-si faca meseria… Romania consuma inutil energia tineretii. Alergam ca hamsterul ala al tau, ne irosim degeaba. Traim intr-o societate defecta si care nu da semne ca o sa-si revina. Iar eu ma tem ca granitele se vor inchide din nou, ca o sa fim captivi aici :) Si eu vreau sa plec, desi, cu cat semnele plecarii se apropie, ma simt mai tintuita locului. Totusi, daca o sa reusesc, voi pleca, fara planuri prea mari, doar de dragul de a descoperi, pentru o vreme, alte locuri (“alte glasuri, alte incaperi”). Imi doresc si lucruri concrete, dar nu batute in cuie, care se pot realiza mai usor in strainatate: educatie de calitate pentru copil, fara spagi, calitate la job si nu “smecherie”, superficialitate sau “hai sa ne folosim de fraierul care munceste si noi sa luam banii”, manageri responsabili si corecti, respect pentru viata privata, mai putina alergatura ptr. chestii administrative, zambete pe strazi, evenimente (daca plec vreodata in uk, de-abia astept sa merg la concertele trupelor britanice), locuri si peisaje noi, atmosfera relaxata etc. Daca simti nevoia “sa schimbi decorul”, macar incearca, eu cred ca schimbarile sunt intotdeauna “spre mai bine”. Si nimeni nu te va acuza daca te vei intoarce cu coada intre picioare, dar sigur, daca te vei intoarce, vei fi cu fruntea sus si mult mai sigur pe tine, ca ai luat deciziile potrivite pentru tine. Vai cat de incoerent ti-am scris… Concluzia: nu pleca pentru bani, pleaca pentru sufletul tau.


  19. MBadragan on September 14th, 2011 22:25

    Eu unul nu cred in retete. Plecarea, pentru mine, nu este un raspuns in sine. Ar fi ca si cum as crede ca reusita mea, de orice natura, depinde doar de factori externi. Nu cred nici in auto-invinovatiri, cum ca eu as fi singurul vinovat pentru esecul meu.

    Eu nu plec din doua motive. In primul rind pentru ca mi’am petrecut suficient de mult timp in alta parte incit sa stiu ca pentru mine n’ar fi nici o diferenta din punctele alea importante de vedere. In al doilea rind pentru ca mi’am construit un echilibru frumos aici unde sint, un echilibru pe care nu merita sa’l stric doar de dragul de a’mi muta cuibul in pomul laudat.

    Cit despre dilema ta primordiala, Vlad, o sa’ti spun si tie ceea ce i’am spus profesoarei mele de fizica din liceu cind incerca sa ma convinga sa nu fac fizica pentru ca nu merita, pentru ca satisfactiile nu sint suficient de mari. Pe ea am intrebat’o doar cit de mare este satisfactia ca un elev sa vina cu entuziasmul cu care veneam eu sa’i spuna ca vrea sa’i calce pe urme si care’i raspunde la amarala acumulata cu asa intrebare. Pe tine te intreb ce e mai important: satisfactia de a fi batut zilnic pe umar de colegi sau lumina din ochii unui singur pacient dupa luni/ani de tratament, senzatia ca l’ai apropiat putin de lume?

    Cu riscul de a suna pompos, chiar si intr’o lume strimba mai putem gasi ceva satisfactie in lucrurile drepte din sufletul nostru.


  20. Mira Laura on September 14th, 2011 22:25
  21. Dragos B on September 14th, 2011 22:33

    @ diligentreader:
    diligentreader a zis:

    Si, mai ales,iti vei scuti copiii de tristetile si neputintele romanesti.

    Asta e prea delicat spus.
    In caz ca va fi nevoie, iti vei scuti copiii de spitalele romanesti.


  22. g on September 14th, 2011 22:53

    …motivul e ca am schimbat categoria “nul si inert” (nu dau vina decit pe mine) cu “o iesi ceva bun de-aici pina la urma”…

    liniute ajutatoare:
    – cineva mi-a zis la intoarcere ca nu e ca si cum a revenit acasa, ci ca si cum a plecat din nou in alta parte;
    – remarca altcuiva mi-a dat de reflectat – oare nu ajuti in momentul asta mai mult fiind acolo si nu aici?
    – ca sa citez de deasupra – mai putin negativism/ ideea de provizorat e salvatoare/pe linga ca am ratat elita culturala si genialitatea;
    – subiectul ramine in dezbatere de sase ani dupa mai multe dusuri/intorsuri.


  23. laura on September 15th, 2011 02:48

    Eu sunt in Lisabona de cateva luni. Cam la o luna dupa ce venisem, am racit si am stat in pat cateva zile, prilej de a revedea Modern Family (ma rog, un serial american amuzant).

    Deja vazusem toate episoadele la Bucuresti. Doar ca aici radeam in hohote, tare. Adica.. radeam. Chiar daca le vedeam a doua oara si eram racita si aproape aveam febra. La Bucuresti ma amuzau glumele asa.. on a mental level, dar nu radeam niciodata out loud.

    Si asta mi s-a parut cel mai clar indicator ca e bine ce-am facut si ca mi-e bine aici.


  24. Madelin on September 15th, 2011 15:06

    Oriunde am fi suntem niste soricei intr-o roata. Asta daca nu ne eliberam. Mental, sufleteste, whatever. Adevarat e si conceptul de “pom laudat”. Am o prietena buna care se simte infinit mai bine in China (poluare, inghesuiala, multiculturalism uneori obositor, lipsa soarelui, trafic infernal, cel din Bucuresti e mic copil, ea se mira de fiecare data cand vine in Ro ca poate traversa pe zebra) decat in Norvegia.

    Insa argumentul imbatabil care m-ar face de-a binele sa plec e cel cu râsul. Mare chestie, domnule, intr-adevar! Eu am simtit intotdeauna in strainatate ca scap de tacerile mele ipocrite, de inhibitiile si de jenele mele (de a tzopai la un concert, de ex, ca tot vorbiram).


  25. Blegoo on September 15th, 2011 15:43

    @ lektor:
    Cică:

    I swear by Apollo, the healer, Asclepius, Hygieia, and Panacea, and I take to witness all the gods, all the goddesses, to keep according to my ability and my judgment, the following Oath and agreement:
    To consider dear to me, as my parents, him who taught me this art; to live in common with him and, if necessary, to share my goods with him; To look upon his children as my own brothers, to teach them this art.
    I will prescribe regimens for the good of my patients according to my ability and my judgment and never do harm to anyone.
    I will not give a lethal drug to anyone if I am asked, nor will I advise such a plan; and similarly I will not give a woman a pessary to cause an abortion.
    But I will preserve the purity of my life and my arts.
    I will not cut for stone, even for patients in whom the disease is manifest; I will leave this operation to be performed by practitioners, specialists in this art.
    In every house where I come I will enter only for the good of my patients, keeping myself far from all intentional ill-doing and all seduction and especially from the pleasures of love with women or with men, be they free or slaves.
    All that may come to my knowledge in the exercise of my profession or in daily commerce with men, which ought not to be spread abroad, I will keep secret and will never reveal.
    If I keep this oath faithfully, may I enjoy my life and practice my art, respected by all men and in all times; but if I swerve from it or violate it, may the reverse be my lot.


  26. Blegoo on September 15th, 2011 15:47

    tapirul a zis:

    “…depinde de cum pleci, as zice, si cred ca e mai important decat de ce pleci…”

    …păi… nu-i tot aia?
    (consider atac la persoană fin’că trebe să pun antispam cu “miau”…)


  27. lektor on September 15th, 2011 16:59

    @ Blegoo:

    deci sint bun numai daca nu ma bag unde nu-mi fierbe oala si-i las pe specialisti sa faca totul:))


  28. Blegoo on September 15th, 2011 17:07

    lektor a zis:

    @ Blegoo:

    deci sint bun numai daca nu ma bag unde nu-mi fierbe oala si-i las pe specialisti sa faca totul:))

    Nu nene… de ce consideri așa?
    E democrație… facem fiecare ce vrea alții, nu?
    Io doar m-am referit la angoasele psihiatrului dă mahala… care cică nu știe cum să se autoevalueze și alea.
    Scrie clar cum.
    Restu… e buruieni cu supă dă urzici, zic.


  29. lektor on September 15th, 2011 17:13

    stai nitel coane: daca io-s urolog incepator si-l tai pe unul de pietre, sint bun sau nu de plata?


  30. Blegoo on September 15th, 2011 17:20

    lektor a zis:

    stai nitel coane: daca io-s urolog incepator si-l tai pe unul de pietre, sint bun sau nu de plata?

    Uatever iu uil duu… iu uil rigret it.
    (fix ca aia cu însurătoarea… vezi arhiva de mahala).


  31. Vlad on September 15th, 2011 17:49

    Blegoo: etica meseriei mele nu e același lucru cu a fi sau nu un psihiatru bun.
    Întrebarea lui lektor e una foarte dificilă. Dar nu fără răspuns. Există câteva criterii, de exemplu validarea de către propria comunitate.
    Criteriul lui MBadragan, cu lumina ochilor pacientului, nu e, în schimb unul de încredere, din păcate :)


  32. MBadragan on September 15th, 2011 18:08

    Vlad, poate n’am fost suficient de explicit. Criteriul meu este criteriul rezultatului. Ai obtinut ceea ce se presupunea ca trebuie sa obtii, esti bun indiferent de felul in care ceilalti iti valideaza sau nu reusita. Nu ai obtinut, indiferent de cit de mult te bat pe umeri colegii, esti in pom, mai ai de invatat.

    Meseria mea are 2 aspecte. Unul tehnic, altul comercial. Daca turbina stricata pe care ma duc s’o repar merge cind am terminat cu ea si daca clientul e atit de multumit incit in viitor va prefera sa ma cheme pe mine si nu pe altul, atunci mi’am facut meseria cum trebe. Ma lasa rece felul in care sint vazut in comunitate. La tine e cu pacienti, nu cu turbine. Da’ criteriul, zic eu, e la fel de solid.

    Pentru clarificare, luminita din ochii pacientului n’aveau vreo legatura cu vreo stare de adoratie a lui in ceea ce te priveste ci doar cu intoarcerea la viata.


  33. Blegoo on September 15th, 2011 18:11

    Vlad a zis:

    Blegoo: etica meseriei mele nu e același lucru cu a fi sau nu un psihiatru bun.
    Întrebarea lui lektor e una foarte dificilă. Dar nu fără răspuns. Există câteva criterii, de exemplu validarea de către propria comunitate.
    Criteriul lui MBadragan, cu lumina ochilor pacientului, nu e, în schimb unul de încredere, din păcate :)

    Hai să nu o dăm în tufișuri; te ții de etică… ești bun… e chiar așa de simplu, nu trebuie să intelectualizăm.
    O dai dincolo de etică… intri în mahalagisme… dreptu’ tău, ca primar, președinte de comisii și comiții și alea.
    Da’ nu schimbi nimica… doar o bălărești în ligheanu’ personal.
    Te ții de ce-a prescris grecoteiu’ ăla bătrânu’?
    Ești bun.
    Nu te ții?
    Nu ești bun.
    Ce se vede… aia este.


  34. Blegoo on September 15th, 2011 18:17

    MBadragan a zis:

    “…Criteriul meu este criteriul rezultatului. Ai obtinut ceea ce se presupunea ca trebuie sa obtii, esti bun indiferent de felul in care ceilalti iti valideaza sau nu reusita…”

    Belerim-pulerim și doamne-doamne.
    Fix așa pot să se scuze doctorii nemți din lagărele dă concentrare… avem aspirina Bayer, alea-alea.
    Am obținut.
    Ce s-a presupus.
    Că trebuia să obțin.
    În rest… mi se rupe… nu-i treaba mea, nu?
    ………
    Ei… ie-te că nu-i chiar așa de simplu…
    ……..
    Nu nene… zic că trebe să ne referim la ce-a zis grecoteiu’ ăl bătrânu’… la orice facem și dregem… ca medici/doctori/veterinari.
    Că altfel… ne podidește curiozitatea maimuței dân noi… dân care ne tragem… cum zicea unchiu Darwin, nu?
    Și băgăm esperimente la greu, ca alde doctoru’ Moreau, nu?


  35. MBadragan on September 15th, 2011 21:51

    @Blegoo Sper ca nu astepti un raspuns la ceea ce ai scris. Really?


  36. Blegoo on September 15th, 2011 22:36

    MBadragan a zis:

    @Blegoo Sper ca nu astepti un raspuns la ceea ce ai scris. Really?

    Șefule… depinde de criteriile tale.


  37. MBadragan on September 16th, 2011 00:01

    @Blegoo Nu sint sef peste nimic, cu atit mai putin peste tine. Iar ironia de doua parale nu ajuta cu nimic comunicarea in cazul asta.


  38. tana on September 16th, 2011 00:19

    as dori sa fac 2 mentiuni

    – un motiv important ptr mine ptr plecat din tara e ca in rom cam stii ce iti rezerva viitorul dpdv profesional, si nu zic nici ca e bun nici ca e rau, dar daca stii care e ala (viitorul), e cam plicticos sa te apuci sa il traiesti. asa mai pleci, mai iesi un pic din tipar (bine, ideal e sa nu pleci dupa un alt tipar).

    ptr mine acum ca sunt plecata este o alta viata, si dupa ce ma voi intoarce in rom nu ma voi mai intoarce la aceasi viata de la care am plecat, deci rezulta deja 3 vieti de ‘gustat’ ptr mine.

    apoi, mentiunea 2- cu privire la doctor bun, idee care vad ca te preocupa.

    am stat de vorba cu un nene care e in comisia aia care accepta sau nu oamenii la medicina in tara asta (ma rog, nu in toata tara, doar la o facultate), care dintre toti aspirantii ii alege pe aia care au potential sa devina medici buni (nu?) asa. si nenea a zis ca exista un singur criteriu- ii aleg pe aia care par oameni pe care ai prefera sa ii ai langa tine cand esti pe patul de moarte. asa- dupa mutra, dupa gesturi, dupa haine. ca cica pregatirea ti-o ofera facultatea, tu trebuie doar sa fi capabil sa lasi o impresie buna. adica medicul ca interfata inre ‘stiinta medicina’ si omul de rand. mie personal mi se pare o aberatie majora, si in plus cand m-am gasit in postura de pacient aici in tara asta, imi venea sa ii dau un pumn in mecla zambitoare si politicoasa a doctoritei-interfata sau sa ii bag o shpaga in buzunar, numai sa se opreasca din a fi prietenoasa si zambitoare, si sa faca un gest medical, ceva. dar eu sunt mai de la tara, ce stiu eu…


  39. Cora_ on September 16th, 2011 01:05

    tana, ce intelegi prin “gest medical”?


  40. tana on September 16th, 2011 01:40

    sa se uite la buba

    mey, ce e drept e drept, a facut si gestul medical intr-un final, dar doar dupa ce m-a tampit cu politeturi si pieteneli


  41. Blegoo on September 16th, 2011 05:31

    MBadragan a zis:

    @Blegoo Nu sint sef peste nimic, cu atit mai putin peste tine. Iar ironia de doua parale nu ajuta cu nimic comunicarea in cazul asta.

    Te superi degeaba, n-am făcut nici o ironie… de ce aș face-o?
    Am remarcat doar că criteriul tău cu “îmi fac treaba bine, nu mă interesează cum văd alții” poate fi privit (ironic, dat fiind contextul intenționat de tine) total opus.


  42. Madelin on September 16th, 2011 08:45

    Blegoo 33 si Blegoo 34 (sper ca ie unul si acelasi)

    Nu banuiam ca un catel poate fi asa fixist. ham.
    Adica toti tamplarii care bat cuiul peste floare cu ciocanul tinut de coada sunt buni? Ce spui, frate?

    Pe meseriasul bun in meseria lui nu il face nici o etica si nici o echitatea. Ci REZULTATELE bune (aprecierea colegilor ‘peer’ e tot un rezultat, de exemplu).

    Desi o dreptate ai si tu. Fix respectarea “regulilor” vremii, no matter what, i-a facut pe nazistii aia de-i blamezi tu neste buni nazisti.

    Noroc ca vine un moment in care toti suntem egali meseriasi. Cum suna: cel mai bun pensionar?


  43. Vlad on September 16th, 2011 09:25

    @tana: acolo se trece în extrema cealaltă, din cauza mormanelor de studii care arată ce satisfăcut e pacientul când îl piepteni.
    @MBadragan: te-am înțeles perfect de prima dată. De criteriul rezultatului ziceam și eu. E mult mai greu decât ar părea, în specialitatea mea, dar nu numai, să folosești criteriul ăsta. Iar criteriul satisfacției pacientului e și mai unreliable.


  44. tapirul on September 16th, 2011 10:23

    @ Blegoo:
    pai nu e chiar tot aia, blegule. po’ sa intru in definitii daca vrei (stii ca-mi place), da’ nu-i tot aia. in definitia mea, evidamente
    de exemplu: pleci incrancenat. pleci complexat. pleci iluzionat. ajungi incrancenat. ajungi complexat. ajungi iluzionat. pleci “sa nu uiti, Darie” sau pleci “priveste inapoi cu manie” sau pleci “iarba verde de acasa”

    si apropo, hippocrate nu auzise de engleza. daca nu’l citam in greaca sau latina, macar in romana, ca ie limba in care juram si vindecam.


  45. lektor on September 16th, 2011 13:37

    @ Vlad:

    dar ai putea da un exemplu de psihiatru bun, din romania sau strainatate? adica ai un model cu care-ai vrea sa te poti compara?


  46. Blegoo on September 16th, 2011 15:02

    Stimați tovarăși și pretini:
    Sunt uimit că unii din voi insistă să nu vază importanța eticii în practicarea ORICĂREI meserii…
    Madelin a zis:

    “…
    Pe meseriasul bun in meseria lui nu il face nici o etica si nici o echitatea. Ci REZULTATELE bune (aprecierea colegilor ‘peer’ e tot un rezultat, de exemplu)…”

    Alții pur și simplu se supără… precum MBadragan – că îmi permit să eczemplific o slăbiciune în teorie.

    Hai să-i lăsăm pe naziști… că mi-e că începe Tapirul să țopăie bucuros (“Godwin!, Godwin!… Blegule, ai pierdut!…) și alea.

    Am să încerc să-mi clarific lătrătura… er, poziția, vreau să zic:

    Susțin că nu poți fi meseriaș BUN fără ETICĂ.

    Etica oferă CRITERIILE de evaluare a BUNĂTĂȚII – indiferent de meserie.

    Valabil în orice domeniu de activitate… de la bucătărie la politichie și de la militărie la inginerie.

    Hai să exemplificăm: s-a spart țeava de apă din baie… vine nea Vasile, meșter instalator.
    Bazat pe experiența și priceperea lui… poate să repare treaba în 4 minute – DACĂ NU ȚINE CONT DE ETICĂ!
    Taie cu foarfeca o bucată de cauciuc de cameră de bicicletă… o înfășoară pe țeava spartă… o strânge cu 2 bucăți de sârmă de cupru legate cu patentu’… treaba e rezolvată!
    Asta e rețeta lui MBDragan:
    MBadragan a zis:

    “…Criteriul meu este criteriul rezultatului. Ai obtinut ceea ce se presupunea ca trebuie sa obtii, esti bun indiferent de felul in care ceilalti iti valideaza sau nu reusita. Nu ai obtinut, indiferent de cit de mult te bat pe umeri colegii, esti in pom, mai ai de invatat…”

    Prin contrast, dacă nea Vasile beneficiază de criterii ETICE… o să-i spună clientului că țeava e ruginită și în alte 3 locuri, că trebuie înlocuită toată și că e treabă de 2 zile.
    Etica te obligă să îți ordonezi criteriile de la general la particular, ceea ce duce la o eficiență pe termen lung.

    Aș putea să continui cu exemple din politică (Ceaușescu), din economie (Grecia în prezent) și multe altele.
    Întrebarea este… are rost?


  47. Madelin on September 16th, 2011 15:11

    Io cand zic “rezultate bune” subinteleg etica asa cum o prezinti tu.
    “Rezultate de calitate” e mai bine?

    (intalnirea de calitate am ratat-o…)


  48. tapirul on September 16th, 2011 15:14

    vă învărtiți în semantici aici. o țeavă legată cu un furtun de cauciuc nu este un rezultat bun, și nici treaba rezolvată

    ca să nu mă enervați și să vă cer să-mi definiți etica asta, mama ei.
    care etică, zic io, e indinspensabilă unor rezultate bune sau de calitate


  49. Blegoo on September 16th, 2011 16:27

    Madelin a zis:

    Io cand zic “rezultate bune” subinteleg etica asa cum o prezinti tu.
    “Rezultate de calitate” e mai bine?

    (intalnirea de calitate am ratat-o…)

    “Words mean things”… cum zicea cineva.
    Nu subînțelegi… PORNEȘTI cu aia.
    Altfel… pățăști ca MBadragan.

    tapirul a zis:

    vă învărtiți în semantici aici. o țeavă legată cu un furtun de cauciuc nu este un rezultat bun, și nici treaba rezolvată

    ca să nu mă enervați și să vă cer să-mi definiți etica asta, mama ei.
    care etică, zic io, e indinspensabilă unor rezultate bune sau de calitate

    Cine vorbește de semantică…
    http://www.youtube.com/watch?v=ZcoMzyPVT9M
    (nu-s eu… e văr-miu de peste deal, zic)

    O țeavă legată cu cauciuc ESTE un rezultat bun și este o treabă REZOLVATĂ. Apa nu mai curge… s-a rezolvat problema!
    Depinde de criterii, nu?
    Criteriile… coada mea… depind de ETICĂ!
    (băgamiaș)


  50. Blegoo on September 16th, 2011 16:34

    Coada mea… știam io că o să fie ca urlatu’ la lună… cu punctu’ meu de vedere.
    În fine… sunt deja obișnuit, vaccinat, alea.
    La subiect:

    Să pleci… să nu pleci…
    Același lucru.

    N-am înțeles niciodată de ce ideea de a te muta de la București la Iași e perfect în regulă… dar să te muți de la București la Berlin e mare șmecherie… dă naștere la golgoaze existențiale și alea.
    (aici… Tapirul o să ne bage un post relevant, la el pă gloaba lui de cultivator de roșii și alea – deabia aștept!)


  51. lektor on September 16th, 2011 16:38

    hehe, toata lumea s-a grabit sa-si dea cu parerea despre ce ar fi un medic/psihiatru/sculer matriter/ bun vs. unul prost, doar vlad nu.

    poate asta a fost si scopul postului:)


  52. Blegoo on September 16th, 2011 16:48

    lektor a zis:

    hehe, toata lumea s-a grabit sa-si dea cu parerea despre ce ar fi un medic/psihiatru/sculer matriter/ bun vs. unul prost, doar vlad nu.

    poate asta a fost si scopul postului:)

    Domnu’ Lektor… ce te determină să-mi strici mie narativa, care este ea?
    :)


  53. Dragos B on September 16th, 2011 17:21

    Blegoo a zis:

    (aici… Tapirul o să ne bage un post relevant, la el pă gloaba lui de cultivator de roșii și alea – deabia aștept!)

    =)) =)) =))


  54. Madelin on September 16th, 2011 17:24

    Se poate sa fii bun si fare ietica (care este ea).
    Io una zic ca Tapiru, ca-ca sa te consider io totalmente bun itzi trebe si etica.

    Bun (doar finca) esti etic, sanchi.

    (azi vb in biro despre etica angajatilor si io am intrebat chiar, ce e aia? sefu meu cica-ca sa nu furi. Inclusiv timp si/sau calitatea lucrului facut)


  55. Ramona on September 16th, 2011 19:51

    Sunt plecata de foarte putin timp. 4 ani jumate nu inseamna mare lucru dar ce am putut face in 4 ani jumate aici unde sunt nu as fi putut face in 30 in Romania.
    Ca psihiatru NU POTI pur si simplu sa existi singur, oricat ai fi de inzestrat la origine. Cu atat mai putin ca psihanalist. Ai nevoie de colegi cu care sa imparti experienta si teoria, cu care sa te intalnesti regulat si intr-un cadru relaxat, care sa te ajute sa te dezvolti. Treaba asta e o meserie care “se fura”, ca vrajitoria :-).
    Daca ar trebui sa ma intorc in Romania as trai treaba asta ca pe un esec, cel putin profesional.
    Si sunt de acord cu tine, singuratatea e o chestiune intima, nu nationala.


  56. Adina on September 16th, 2011 20:19

    Ce bine le zici! Badarania ,tupeul ,,jegos” cum spun elevii de liceu ,manelele,vecinii care vorbesc tare pana la unu noaptea in fata blocului ,gospodinele care au impresia ca mor de foame daca nu pun sute de borcane cu conserve,doctorii care iti iau bani pt o adeverinta medicala pt master,asistentele care au vrut sa-mi faca injectie in picioare ,limbajul trivial …….ma fac sa cred ca suntem din pacate un popor balcanic. Fugi ,cat mai esti tanar si au nevoie de tine!


  57. Blegoo on September 16th, 2011 23:53

    Dragos B a zis:

    Blegoo a zis:

    (aici… Tapirul o să ne bage un post relevant, la el pă gloaba lui de cultivator de roșii și alea – deabia aștept!)

    =)) =)) =))

    Crezi că nu? Stai că-l mai întărât nițel… nu reacționează… vorbesc cu părinții, rudele, nevasta, alea.
    (Tapirul credea că culmea nesimțirii e elfu’… ei, ia să să văz cum se descurcă cu blegismu’…)
    :)


  58. Blegoo on September 16th, 2011 23:58

    Madelin a zis:

    Se poate sa fii bun si fare ietica (care este ea).
    Io una zic ca Tapiru, ca-ca sa te consider io totalmente bun itzi trebe si etica.

    Bun (doar finca) esti etic, sanchi.

    (azi vb in biro despre etica angajatilor si io am intrebat chiar, ce e aia? sefu meu cica-ca sa nu furi. Inclusiv timp si/sau calitatea lucrului facut)

    Tapirul e unul din cei mai regulați etic vorbind.
    Vorbesc serios.
    Îl apucă nervii, alea… blegisme zic… dă pe dinafară; înjură, dă cu pumnii, alea. Verbal, zic.
    La final… se uită în oglindă…
    Și zice:
    “…blegule… e cum zici tu! Nu-mi convine, da’ aia e!”


  59. Blegoo on September 17th, 2011 00:05

    Dacă vă zic la toți… că ăsta a fost un post scris de mine… cum reacționați?
    Hai… pă bune…
    Dacă zic că eu am am scris postul principal… ce vă faceți?
    Reconsiderați?

    Deci… una e să zică Blegu’ ceva… și alta e să zică Vlad?
    Cuvintele e tot alea… mesajul e acelaș…

    Doar reacția voastră o să fie diferită…
    Ce zice asta despre voi?
    Da’ despre mine?
    Da’ despre Vlad?


  60. Madelin on September 17th, 2011 08:44

    Blegoo, dupa ce ca esti fixist mai suferi si de mania persecutiei.
    De unde reiese ca ce spune Vlad si ce zici tu (“e de ajuns sa fii etic ca sa fii bun in meseria ta” – ca sa rezum) e acelasi lucru?

    Daca ai scris tu (voi) postul principal, io imi dau demisia din meseria de comentator de Mahala.


  61. lektor on September 17th, 2011 08:44

    @ Blegoo:

    in primul rind domnule blegoo, te rog nu ma mai lua cu domnu’ ca ma inrosesc:) in al doilea rind, sint sigur ca nu tu ai scris postul principal pentru ca toata lumea stie ca ai patru gipane negre in garaj si ca nu mergi cu bicicleta.

    poate ca pentru tine o fi totul clar cu etica asta, dar eu tot nu inteleg cum se aplica teoria ta la ce inseamna sa fii un matematician bun sau prost. Sau chiar mai simplu: ce-are etica meseriei cu profesionalismul maseuzelor tailandeze din salonul de peste drum?


  62. B.deComp on September 17th, 2011 08:52

    @ Blegoo:
    Daca era scris de tine, nu puteai sa nu adugi la motivele de plecat – lipsa de piese de schimb.
    :-{D>>


  63. Vlad on September 17th, 2011 09:44

    Matematica și medicina nu e același lucru, și numai pentru că am scris propoziția asta cred că ar trebui să-mi dau doo palme sau să mă fac politician.
    Un proaspat absolvent de matematica, pe care eu, in ignoranta mea, l-am facut “matematician”, mi-a zis ca, pentru a merita titlul ăsta, ar trebui să publice mai întâi ceva, să creeze, carevasăzică, matematică. Așa că deocamdată nu e matematician.
    Prin contrast, la medicină există practica de a te autointitula “doctor” cu mult înainte de a termina rezidențiatul, chestie pe care io niciodată nu am priceput-o și motiv de mare amuzament printre, de ex., asistente.

    Dar, dragii mei, am impresia că treceți cu vederea un moment important. Unul dintre comentatorii de mai sus era, pe vremuri, autor al unui blog vecin și prietin, blog mai vechi și mai bun ca al meu, și care de altfel a fost unul dintre blogurile datorită căruia mi-am făcut io blog! Ia să vedem dacă vă dați seama.


  64. lektor on September 17th, 2011 10:03
  65. Blegoo on September 17th, 2011 11:24

    Nu, bre… de unde ai scos-o?
    (aia cu “ești bun doar fincă ai etică”)
    N-am zis așa ceva.
    Am zis că nu poți să fii “bun” fără etică – indiferent de câtă meserie știi… mă rog, chițibușuri specifice profesional.

    Madelin a zis:

    Se poate sa fii bun si fare ietica (care este ea).
    Io una zic ca Tapiru, ca-ca sa te consider io totalmente bun itzi trebe si etica.

    Bun (doar finca) esti etic, sanchi.

    (azi vb in biro despre etica angajatilor si io am intrebat chiar, ce e aia? sefu meu cica-ca sa nu furi. Inclusiv timp si/sau calitatea lucrului facut)

    Eu am folosit termenul “bun” în lipsă de altceva mai potrivit – considerând “bun” ca lipsit de grade de comparație.
    Nu că “ești bun dacă știi meseria” … da’ dacă ai și etică… ești “mai bun”.
    “Bun” cam cum ești virgin, ori gravidă.
    Ori ești, ori nu ești.
    Fără etică, nu ai cum să fii bun.
    …………..
    Nu, n-am scris eu postul.
    (aparte, mefistofelic: Da’ dacă…?)
    :-)


  66. A. on September 17th, 2011 11:40

    @ Vlad:

    Ohohoo, dar ţine ne vizitează, neicusorule? Şi-a pus un “Închis, primim marfă” în vitrina consignaţiei şi-a dat fuga peste drum să ceară o cană de făină şi-o sticluţă cu odarjan de la vecinul mahalagiu!

    Vlad, este vorba despre o persoană care, picând examenul la anatomie, s-a aşezat pe-o bancă într-un parc şi s-a gândit resemnată că asta e, o s-ajungă casieră la metrou (deşi visul ei din copilărie era să fie vânzătoare într-o cofetărie). O persoană care are o voce uşor nazală şi care îşi ţine bijuteriile într-o cutiuţă care miroase a caca de cămilă.

    Iar dacă crezi c-am trecut cu vederea momentul important de care zici, te înşeli, nenişorule!


  67. Blegoo on September 17th, 2011 11:45

    lektor a zis:

    @ Blegoo:

    in primul rind domnule blegoo, te rog nu ma mai lua cu domnu’ ca ma inrosesc:) in al doilea rind, sint sigur ca nu tu ai scris postul principal pentru ca toata lumea stie ca ai patru gipane negre in garaj si ca nu mergi cu bicicleta.

    poate ca pentru tine o fi totul clar cu etica asta, dar eu tot nu inteleg cum se aplica teoria ta la ce inseamna sa fii un matematician bun sau prost. Sau chiar mai simplu: ce-are etica meseriei cu profesionalismul maseuzelor tailandeze din salonul de peste drum?

    Nene lektor… la tine merge aia cu Domnu’ Lektor; la mine nu.
    (“… aloo-alo! domnu’ blegu’… v-ați uitat zgarda!…” – ceva gen)
    Vlad a răspuns deja la “matematică”.
    Acuma…
    Tu ridici o problemă… unde etica nu prea are ce căuta în meserie – anume – în domeniul de creație. Pictură, muzică, scriitorie, bălării d-astea.
    Exemple abundă de scriitori celebri care erau niște ticăloși în viața personală, nu?
    Nu mai dezvolt ideea, că s-a înțeles, cred.

    Maseozele… ca și săpătorii de șanțuri, să zic… sunt la capătul opus al spectrului – muncă fizică necalificată.
    Acolo n-ai nevoie de etică, după cum un scaun cu motor care te zgâlțâie n-are nevoie de etică.
    Trebe doar să funcționeze bine.
    Să-și facă treaba, cum ar veni.
    La fel ca un excavator.


  68. Blegoo on September 17th, 2011 11:49

    B.deComp a zis:

    @ Blegoo:
    Daca era scris de tine, nu puteai sa nu adugi la motivele de plecat – lipsa de piese de schimb.
    :-{D>>

    Declar că cei mai atenți malagii din lume s-au adunat în mahalaua lui Vlad.
    De unde reiese că ei au etică.


  69. Vlad on September 17th, 2011 12:00

    Rekunosk, Blegoo e o clonă de-ale mele. Normal, glumesc. Dar dacă mă fac că glumesc doar ca să camuflez faptul că Blegoo e o clonă de-ale mele?

    A., ești un adevărat fan! Sau un stalker, linia de demarcație e fină. :devil:

    Blegoo: ba mie mi s-a părut că asta ai zis, că “ești bun doar fiindcă ai etică”. Adică, lumea întreba ce aia un doftor bun, iar tu ai dat, ca răspuns, jurământul lui Hipopotam.

    Etica e o condiție necesară ca să fii un doftor bun, dar nu pentru partea cu bun, ci pentru partea cu “doftor”. Dacă ai etică, înseamnă deja că ai măcar bun simț, ar zice doamna Melaleuca, ceea ce e un lucru important, dar nu suficient.


  70. Blegoo on September 17th, 2011 12:18

    Vlad, deja o dăm în sofisme și alte ghiveciuri.
    Unde-i Tapirul ?
    Care-i definiția de “doftor” ?
    Ce te face “doftor” ?
    O diplomă ?
    Orice meseriaș e mai mult decât suma diplomelor – alea-s doar hârtii tipărite.
    Mențin ideea că pentru a fi “bun” trebuie să ai etică.
    În medicină… nu există doctor “bun” lipsit de etică.
    Dacă stai să despici firu’… un doctor lipsit de etică… nu-i “doctor”, punct.
    E altceva.


  71. ramona on September 17th, 2011 12:41

    Au plaisir de vous revoir aussi!
    Ca sa fii “doftor” trebuie in primul rand sa existi in sanul unei comunitati care are un rol formator, reformator si de limita. Colegii care practica in Ro pot spune mai multe despre asta.


  72. Pinocchio on September 17th, 2011 17:27

    Pînă acum, cel mai mult mi-a placut comentariul lui Blegoo, care zice că e OK să te muți de la București la Iași, dar e o catastrofă (sau mă rog) să te muți de la București la Berlin. Cam asta vroiam să spun și eu sus te tot, dar nu mă amuză să spun lucrurile prea pe față (ceea ce îl aduce la disperare pe șeful meu).

    Suprafață. Hai mai bine să ne uităm la articolul ăsta și la comentariile aparținătoare: http://www.darkq.net/romanian-gay/gay-batranete-haine-grele/

    Adică: România, Franța sau aiurea, meserie whatever, iar pasul următor este împămîntenirea, adică familia, copiii, casa, grădina. Uitați-vă la linkul ăsta, să vedeți cum e să-ți lipsească (și) perspectiva asta, pe urmă mai vorbim.

    (Diotima mă întreba cîndva ce înseamnă să fii curajos.)


  73. Dragos B on September 18th, 2011 07:54

    ramona a zis:

    “doftor” , comunitati , Colegii

    M-am intalnit pe pe-aici, prin Bacau, cu domnul B, tocmai fusese la Zilele Bacovia, auzise ca vrei sa pleci si-a zis sa adaugi la motivele neesentiale invidia (profesionalã?) cã nu apari la MTV (Mahala TV) precum dr. Tudose ori dr. Bacalbasa (care-i si scriitor)… Cã tu-ti arati muschii mai mult pe aici, pe ulitzele internetului… :)


  74. Pinocchio on September 18th, 2011 13:06

    Vlad, era să uit. Vera spunea cîndva următoarea chestie:
    În viața ajungi să regreți una și alta din ce ai făcut. Dar cel mai tare regreți ce nu ai făcut.
    Așa că.


  75. diligentreader on September 18th, 2011 13:26

    Dragos B a zis:

    ramona a zis:
    “doftor” , comunitati , Colegii
    M-am intalnit pe pe-aici, prin Bacau, cu domnul B, tocmai fusese la Zilele Bacovia, auzise ca vrei sa pleci si-a zis sa adaugi la motivele neesentiale invidia (profesionalã?) cã nu apari la MTV (Mahala TV) precum dr. Tudose ori dr. Bacalbasa (care-i si scriitor)… Cã tu-ti arati muschii mai mult pe aici, pe ulitzele internetului… :)

    Cred ca se creeaza o confuzie.Care Mahala? ( Doamne pazeste sa-si arate muschii Bacalbasa pe aici!)


  76. diligentreader on September 18th, 2011 16:19

    @ Pinocchio:

    A-propos de linkul tau, sa gasesti omul langa care sa te simti bine la batranete nu are legatura cu sexualitatea, ci cu norocul sa gasesti omul pe care-l iubesti si care sa te iubeasca. Restul tine de cat de priceput ai fost sa-ti construiesti un support system, cat de mult ai dat, ca sa poti astepta sa si primesti cand ai nevoie.
    Reintorcandu-ne la postul lui Vlad, cred ca putem lega aceasta regula a darului care se cere intors la un moment dat de motivul pentru care cei mai multi nu ne simtim bine in Romania. Traim intr-o societate care nu intoarce darul individual. Muncim cat putem de bine, ne daruim cu tot sufletul meseriei-astfel si oamenilor care beneficiaza de priceperea si daruirea noastra- si primim suturi in fund, zeflemeaua baietilor destepti, ni se incalca drepturile fara ca nimeni sa se sinchiseasca, etc. Te simti ca atunci cand ti-ai dat sufletul unui om, si el il arunca la gunoi.Normal nu e sa te agati de nenorocit, ci sa fugi unde vezi cu ochii.


  77. Blegoo on September 18th, 2011 17:33

    Pinocchio, am citit unde m-ai (ne-ai) trimis.
    Cum tu ai zis cam tot ce aș fi zis și eu, n-am mai repetat.
    Împământenirea însă, implică stabilitate în timp, într-o anume locație. Durata de acceptare depinde de teritoriu, cultură specifică, alea. Dacă ar fi să dezvolt… dar ce dreaq’ m-a apucat?
    Să-ți explic ție chestii pe care le știi?
    :-)


  78. Vlad on September 18th, 2011 20:02

    Nu cred că ar trebui să ne preocupe regretele în sine.


  79. Vlad on September 18th, 2011 20:18

    Nu mă interesează regretele în sine, nici evitarea lor. Cățeii și măgarii nu au regrete, presupun. Există un sistem care face ca omenirea să meargă înainte: fiecare bărbat se “ratează” (nici nu se poate altfel), astfel își poate investi speranțele în copii. Și tot așa.


  80. Madelin on September 18th, 2011 20:33

    Sa mor io daca inteleg ce e alea poezii gay.
    :D

    In alta ordine de idei, nu fiti ciumeci si ziceti-mi si mie care e blogu’ ala vecin si pretin.


  81. Blegoo on September 18th, 2011 20:46

    Vlad a zis:

    “…fiecare bărbat se “ratează” (nici nu se poate altfel), astfel își poate investi speranțele…”

    Șefule, tu ai o fixație cu “ratarea”, precum Tapirul cu “definiția” ori eu cu lătrătura.
    Mai las-o naibii de ratare, că e doar o invenție ‘telectuală mioritică – o scuză balcanică, o explicație carpato-danubiană.
    Pinocchio… i-auzi băh, ce zice ăsta…!
    Bleah… “ratat”…
    ……..
    FOTBALISTULE!


  82. Blegoo on September 18th, 2011 21:00

    Madelin a zis:

    Sa mor io daca inteleg ce e alea poezii gay.
    :D

    In alta ordine de idei, nu fiti ciumeci si ziceti-mi si mie care e blogu’ ala vecin si pretin.

    +1 la faza cu gloaba – deși io credeam că e vorba de tine.
    Cât privește poezelele… nu cred că are treabă cu orientarea secsuală a cuiva… “ghei” ca adjectiv la cazul ăsta cred că descrie ceva a la Albin, în La Cage aux Folles.
    (ce film mișto!)


  83. Madelin on September 18th, 2011 21:38

    Blegoo, io n-am bijuterii. Creca e vorba despre Mira. :)


  84. Dragos B on September 18th, 2011 21:46

    @ Blegoo:
    Blegoo a zis:

    FOTBALISTULE!

    Zilele astea se spune “Bãi Torres!”

    http://www.youtube.com/watch?v=gSQxfl7rwTI&feature=player_embedded

    Torres produces horror miss as United beat Chelsea
    ESPN staff
    September 18, 2011


  85. Vlad on September 18th, 2011 22:56

    Madelin, Mira a fost mereu cu noi, eu așa am simțit-o.
    E vorba despre Lulutza, nene! Doar A. s-a prins? Blogosphere golden age!


  86. lila on September 18th, 2011 22:58

    cei din afară sunt totuşi eficienţi, a.î. plodu’ tău va avea condiţii bune d trai. ăsta e 1 criteriu practic, deci demn d luat în seamă.
    p d altă parte, ăia din afară sunt ca nişte roboţi, deci t simţi singur printre ei. în schimb, în Ro e plin d ţărani, aşa că tot singur t simţi printre ei. altfel, cei din afară, nefiind nişte troglodiţi, ăia care au chef d cultură, păi au generaţii-n spate care s le înlesnească accesu’ spre înţelegerea nuanţelor. nu ca aici, unde, d obicei, oricâte cărţi citeşte vreunu’, tot s simte gena d neam prost, s zbate ca 1 vierme care nu vrea s iasă dintre dinţi, aţa dentară e o unealtă prea modernă pt gura celui năpădit d vierme.
    aşa că recapitulează şi alege. baftă.


  87. Madelin on September 19th, 2011 10:06

    @ Vlad:

    Adevarul e ca ma cam miram de ce se extaziaza A.
    Mda, nu ma mai prinz ca altadata, A. lasase suficiente indicii in comentariul sau sentimental.

    Am inceput sa imbatranesc si ma dor … . Singura scuza e ca nu mai cetesc de mult lulutza (ca nici nu se mai egzista pe net), si nici consignatia.


  88. A. on September 19th, 2011 13:15

    @ Pinocchio:

    Nu ştiu cine-i Vera, dar trebe că-i o tipă importantă de vreme ce Mark Twain o citează: “Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn’t do than by the ones you did do.”


  89. ada on September 19th, 2011 14:48

    Da, o problema/dilema cu care ma confrunt si eu, dar in celalalt sens. Sa ma intorc sau nu? Bottom line-ul meu a fost cand mi-am dat seama ca traind in tara lor, eu ii consider pe ei straini, ca fiecare natie are o fizionomie aparte, ca ma enerva sa vad pe strada doar fizionomii straine si ca mi-e drag si dor sa vad chipuri romanesti. Am incercat sa ma “integrez” (orice-ar insemna cuvantul asta), si la capatul catorva ani, mi-am dat seama ca integrarea in cazul meu a fost un esec. Nu stiu la altii cum o fi, dar eu m-am nascut romanca (iar, orice-ar insemna asta: limba, traditii, cultura, credinte, etc), si asa o sa raman toata viata, nu pot sa ma schimb, si daca o luam pe cea dreapta, nici nu ar trebui sa incerc. Totusi am incercat, mai bine zis am incercat sa ma adaptez eu la noua cultura. Mi-am dat seama ca nu am reusit, ca asta ar insemna sa schimb fondul meu profund.

    Pe de alta parte, am plecat din Ro pentru ca am simtit ca nu ma pot adapta unor “cerinte” ale societatii (rasturnarea valorilor, pile, bani, rautate, mizerie, tiganie). Again, o pb de adaptare. Mi-a ramas in minte dintr-o discutie pe tema asta idee ca cei care sunt “ciudati” in propria tara si pleaca intr-o alta pot motiva “ciudatenia” lor in noua tara prin faptul ca vin dintr-o alta tara.

    Mai ales acum cand imi pun pb reintoarcerii, si ma analizez pe mine, imi vin in minte nestatornicia, cautarea permanenta a ceva, frica de commitment, si altele….incat tind sa nu mai motivez plecarea/intoarcerea pe evenimente exterioare, cat mai ales pe trairile mele interioarea. Pana la urma decizia asta e influentata de cum percepem exteriorul.

    Se zice ca cea mai grea problema e problema pe care care o ai de rezolvat acum. Daca esti in strainatate, sentimentul ca nu apartii e o problema. In Ro, atatea alte probleme legate de viata in Ro sunt o problema.
    Acum daca le pun in balanta pe cele doua, as zice ca mai grea e prima. Inca nu mi-e clar cat de obiectiva sunt, sau daca gandul reintoarcerii e rezultatul nestatorniciei mele. Si ceea ce zic mereu e ca imi doresc stabilitate. Cred ca ma mint.


  90. diligentreader on September 19th, 2011 16:37

    What a delicate man! And how cultivated!


  91. Dragos B on September 20th, 2011 10:40

    @ ada:
    ada a zis:

    Da, o problema/dilema cu care ma confrunt si eu, dar in celalalt sens. Sa ma intorc sau nu?

    Romania oricum e pierduta.
    Asa ca mai bine plangi dupa ea din strainatate decat sa plangi dupa ea de acasa.


  92. raluca on September 20th, 2011 12:49

    DragosB are dreptate. Romania este pierduta. Elitele au fost nimicite, oamenii de mijloc au emigrat sau sint in curs de emigrare, vor ramine doar interlopi care fac absolut orice vor si cocalari.
    Nu exista nici un proiect criminal de distrugere a mediului/patrimoniului/infrastructurii care sa fi fost oprit pentru ca a cerut opinia publica. Nici un proiect nu poate fi stopat. Nu se poate face nimic. De aceea mai bine sa am suveniruri decit sa sufar zilnic vazind cum citiva interlopi distrug ce a creat cu greu milioane de oameni deosebiti.
    Si totusi, cit mai stau aici (nu mult) nu incetez sa sper. Va implor, trebuie sa facem ceva, s-a demarat distrugerea raurilor de munte din Romania.

    Opriti dezastrul ecologic de pe raurile montane din judetul Arges


  93. Dragos B on September 20th, 2011 13:08

    @ raluca:
    Scuze de off-topic, dar asta e doar incununarea distrugerii apelor de munte. Si ele sufera crancen de 20 de ani incoace.

    Ce sa faci? N-ai ce sa faci. Eu ii cunosc pe cei de la Protectia Mediului din judetul meu… Niste catastrofe pe pile & stuff, stim cu toti cine e la conducerea nationala si ce-a facut ante ’90…

    Cunosc personal multi oameni care au incercat sa faca ceva si privind apele de munte si pe cele de ses/deal.


  94. ada on September 20th, 2011 13:38

    @raluca si @dragos: eu nu cred ca nu o sa va mai pese daca plecati departe de Ro. Din experienta proprie, as zice ca e chiar invers: sentimentul national, patriotismul se accentueaza cand esti departe de tara.


  95. Dragos B on September 20th, 2011 16:00

    Ada, e simplu, e daca ai sau n-ai copii.

    Cand copiii tai au un accident in drum spre… Mangalia si ajung la Spitalul Judetean Slobozia…
    Atunci mai vedem cum e cu sentimentul national si cu patriotismul.

    Putred de bogat dac-ai fi, tot o poti pati precum Gaudi.

    Poti avea contracte cu mai stiu eu ce clinici private, in prima instanta tot la stat ajungi daca nu esti in localitatea de resedinta.

    A fost cazul recent cu Tiriac Jr. S-a imbacsit cu clor in piscina la Poiana Brasov. Cine a venit dupa el? Tot amãrâtzii (admirativ) de la Ambulantza si SMURD. Unde l-au dus? La Spitalul Judetean Brasov.

    SCHIAU!
    A, pardon, asta nu trebuia scris aici!
    Dar daca tot l-am scris, il las, ca oricum se potriveste… :(


  96. daubler on September 23rd, 2011 23:19

    Stimate d-le dr. Stroescu ,

    Am descoperit blogul d-voastra, accesand de pe IMED – tag”aicea” unde pot fi vizionate fotografiile pe care le faceti.(care ,a-propos sunt foarte frumoase).
    Ideea e ca, desi poate pare exagerat, dar sunteti un model. Un model pentru cei care incearca sa se defineasca in acesta societate.
    Oarecum aparte, modul d-voastra de a va comporta “altfel” fata de restul poate fi pana la urma o marturie a celor care isi propun sa isi gaseasca o identitate.
    Desi sunt in primul an la MG mi-ati inspirat multa determinare si acceptare a ceea ce sunt si ce vreau sa devin.


  97. dusty on September 24th, 2011 09:35

    stefantalpalaru a zis:

    Ai uitat principalul motiv pentru a rămâne: comoditatea.

    Uitasem de asta. Mi-a amintit un coleg care-a marait in raspuns la ritualicele bocete adresate nou-venitilor : “Puteam sa alegem calea usoara, dar noi nu si nu.” Chiar uitasem – sau poate nu m-am gandit niciodata – ca puteam sa aleg “mai simplu”. Aleg numai sa ma amuze amintirea din primul aeroport “strain”, un fel de teama noua. “Acu, no, ori vorbesc engleza, ori mor de foame. Sa vezi comedie daca nu ma inteleg astia.”

    A. a zis:

    @ Pinocchio:
    Nu ştiu cine-i Vera, dar trebe că-i o tipă importantă de vreme ce Mark Twain o citează: “Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn’t do than by the ones you did do.”

    Does anybody here remember Vera Lynn?


  98. dusty on September 24th, 2011 09:56

    Blegoo a zis:

    Dacă vă zic la toți… că ăsta a fost un post scris de mine… cum reacționați?
    Hai… pă bune…
    Dacă zic că eu am am scris postul principal… ce vă faceți?

    Da, reconsider. Cred ca e ceva cu conceptul de autoritate, alea. “Background”, “informatie de fond”, oricum i-o zice, carevasazica trebile alea care s-au scris, intamplat sau contrafacut si care ne ajuta sa il identificam pe scriitoru’ textului. Una e sa o aud pe Madonna povestind despre “dezradacinare”, na (nu zic ca femeii i-or lipsi capacitatile empatice si simpatice), si alta o regina in exil.


  99. dusty on September 24th, 2011 10:15

    ramona a zis:

    Ca sa fii “doftor” trebuie in primul rand sa existi in sanul unei comunitati care are un rol formator, reformator si de limita.

    Pe acolo ma batea si pe mine gandul. Citesc manualele medicale ale “astora”: mai un articol publicat dupa anul 2000 si luat de bun in clinica, mai un protocol acolo unde poate pare totul “de bun simt”, mai o amintire despre manualul de fizologie al lui Groza (oleaca mai batran manualul decat mine), mai un “mecanism necunoscut” care anu’ trecut s-a revelat in forma unui canal de potasiu… nebunii.

    Vlad, s-ar putea sa fie important si unde in strainatatea ceea mare. Ma gandesc la chestia aia cu singuratea printre strani – vai capul meu. Ma simt mai “apartinand” aici decat “acasa”. Nu ma asteptam sa am o senzatie ciudata de “pseudofamilie fortata” in prezenta celor mai multi romani pe care ii stiu. Nu este exclus sa am eu un sistem putin sui. Deopotriva, nu este exclus ca povestea cu plec-raman in tara sa fie foarte asemanatoare povestii cu plec-raman intr-o relatie abuziva. Nu cred ca frica de singuratate se repara cu oameni.


  100. Dragos B on September 28th, 2011 12:04
  101. Vlad on September 29th, 2011 09:04

    dusty: interesantă comparația cu relația abuzivă. Poate există și sd Stockholm față de țara de origine, o formă de neo-patriotism.
    dauber: mulțumesc pentru comentariul excesiv de amabil, nu-l merit, și în plus mă simt dintr-o dată foarte bătrân :) Bine ai venit pe la noi!


  102. Madelin on September 29th, 2011 12:48

    Cum e antinomia “plec-raman” intr-o relatie abuziva? Motivele ma intereseaza.

    “Abuziv” poate fi si numai in capul cuiva? (un fel de maniapersecutiei-gen?)


  103. dusty on September 30th, 2011 09:31

    Vlad, m-a trasnit ideea si-am zis s-o scriu pana nu pleaca. Mi-s din soiul plecator. Ma mir ca n-am vazut asemanarea mai devreme.

    Madelin, era cat pe-aci sa bat campii ca un observator extern poate fi obiectiv, dar mi-am dat seama ca e o ineptie, si ala poate fi subiectiv de numa’. Apoi m-am gandit ca e o problema de perceptie, caz in care nu conteaza daca sursa e in cap (“mi se pare”) sau in afara lui, tot in cap ajunge si tot raul ala il pricinuieste. Banuiesc ca e mai probabil sa fie “pe bune” daca nu ii vezi pe toti abuzandu-te (desi si asta e o treaba subiectiva).

    Motivele pro-plecat si pro-ramas? Pai… pro-ramasele-s periculoasele. “N-am incercat suficient, e vina mea, mai stau, mai incerc”; “dar e bine cateodata”; “ne cunoastem” / “imi vorbesc limba, nu-s printre straini” (asta chiar nu ma impresioneaza); “daca raman singur(a)?” / “daca n-o sa-mi iasa pasentele acolo?”; “ce e de fapt dincolo de asta? dar pana la urma de ce n-as putea sa continui asa?”

    Or fi mai multe pe care le-am uitat, eu ma gandesc la efecte. Daca simti ca n-ai aer, daca te mananca de viu, daca mergi pe “valuri” si lumea se intampla in afara ta ca un ecou si nu tii minte daca ai visat sau a fost aievea, daca plangi singur din senin si oriunde sau cand incerci sa povestesti cuiva sau cand auzi (sau citesti sau vezi) oricat de vagi promisiuni de fericire (ale altora), daca teama de a te bucura iti e o durere cunoscuta, daca te simti departe chiar in imbratisarea unui prieten, daca nu ai mai simtit de mult ca lucrurile sunt acolo unde se cuvine sa fie, daca ti-e frica de ti se invarte capul si nu vezi nicio iesire… aia e, nene, aia e.


  104. Madelin on September 30th, 2011 11:47

    Daca simti ca n-ai aer, daca te mananca de viu, daca mergi pe “valuri” si lumea se intampla in afara ta ca un ecou si nu tii minte daca ai visat sau a fost aievea, daca plangi singur din senin si oriunde sau cand incerci sa povestesti cuiva sau cand auzi (sau citesti sau vezi) oricat de vagi promisiuni de fericire (ale altora), daca teama de a te bucura iti e o durere cunoscuta, daca te simti departe chiar in imbratisarea unui prieten, daca nu ai mai simtit de mult ca lucrurile sunt acolo unde se cuvine sa fie, daca ti-e frica de ti se invarte capul si nu vezi nicio iesire… aia e, nene, aia e

    Astea si inca multe altele. O iritare-pizzicato, permanenta, prin locurile comune ale comunitatii (strazi, gari). O indiferenta care creste ca mareea. O blazare de balta cu lintita. O inertie senzoriala.

    Singura chestie care ma incurca e asta: daca nu am cum sa plec, de fapt, din mine insami?


  105. dusty on September 30th, 2011 17:59

    Madelin a zis:

    Singura chestie care ma incurca e asta: daca nu am cum sa plec, de fapt, din mine insami?

    Daca eu sunt de vina, carevasazica? Daca o sa repet tiparul asta? Daca de fapt doar “fug cand dau de greu”? Cateodata parca si prietenii ne-au judecat deja in felul asta si sunt prea delicati sa ne spuna. Ceea ce uitam e nevoia fiecaruia? multora? unora? de a-si gasi rezon la propriile renuntari.

    Indiferenta mi s-a construit de obicei ca raspuns. Imi place sa-mi pese si ma simt ca intr-o capcana daca nimic nu ma lasa sa-mi pese. Se intreba cineva pe Facebook aseara la ce varsta devii “varstnic”. N-am raspuns, gandul meu “cand renunti” mi s-a parut prea violent.


  106. daubler on September 30th, 2011 23:02

    @ Vlad:
    Multumesc frumos.


  107. Mira on October 5th, 2011 12:28

    @ Madelin:

    Macar iti acorzi o sansa, de a fi incercat … si nu neparat sa pleci din tine, cat sa pleci mai adanc in tine insati :) Pentru ca, probabil, te regasesti (sau te cauti) pe tine insati si in gestul plecarii sau al intoarcerii, daca te vei intoarce :)

    Eu cred ca daca iti doresti foarte tare o schimbare, schimbarea respectiva iti va face bine.


  108. Dragos B on October 8th, 2011 14:17

    Acum sint in Romania doar 20 de specialisti in domeniul chirurgiei ortopedice pediatrice.

    http://www.ortopediepediatrica.ro/artop/birou-de-presa.html

    Premisele pentru dezvoltarea în continuare a acestei specialităţi delicate se arată favorabile, dar mai sunt încă foarte multe de făcut. Opinia cea mai avizată vine chiar din partea profesorului doctor Gheorghe Burnei, o somitate în domeniu, preşedintele ARTOP: „Avem un gol de 100 de profesionişti în domeniul chirurgiei ortopedice, gol creat în ultimii cinci ani, în care, prin desfiinţarea specialităţii, nu au mai fost pregătiţi medici pentru acest domeniu. Este nevoie de încă cinci ani pentru a repara acea gafă uriaşă şi suntem mulţu­mi­ţi că justiţia română a reuşit să salveze, prin decizia ei favorabilă de reînfiinţare a specialităţii, vie­ţi­le a sute de copii care vor avea ne­voie de astfel de in­ter­ven­ţii chirurgicale în următorii ani”.


  109. Madelin on October 8th, 2011 14:56

    Gol de profesionisti si ATI, si, in curand, in toate celelalte specialitati medicale…

    Sanatatea este un drept, spune Florin Chirculescu:

    http://www.criticatac.ro/10402/sanatatea-este-un-drept-nu-se-poate-privatiza-totul-tuberculoza-nu-e-privatizabila/

    Probabel ca pentru decidenti si boala e un drept, de care se asigura ei ca beneficiem ‘democratic’ si bineinteles de care, pe termen lung, vom beneficia din plin.


  110. Distilady on October 11th, 2011 11:00

    Mărite Mahalajah,

    Mă plec în faţa bogăţiei scrisului tău! Sunt o figură nou intrată definitiv în gloata de gură-cască de la uşa prezentului blog. Bun venit. Mulţumesc. Deşi mă simt minusculă printre atâtea legende vii ale consemnărilor de pe aici, cu ocazia celui de-al 110-lea comentar la subect îndrăxnesc să menţionez că mie una în Mexic îmi e cel mai bine de până acum, ceea ce vă doresc şi vouă! Adecă tocma ţi-am lansat un fel de invitaţie vădită. Mexicul nu seamănă nici cu Şenghenul, nici cu România, nici cu America, nici cu Oceania, nici cu nimeni… aici senzaţia de alienare, sentimentul singurătăţii… sunt doar amintiri din altă viaţă – pentru cine are ochi de văzut să citească şi bicicletă de umblat, să pedaleze


  111. Vlad on October 11th, 2011 20:23

    Bine ai venit pe la noi, dragă Distilady. Din câte știu eu, unii mahalagii au fost prin Mexic și ar putea să ne spună mai multe.


  112. A. on October 12th, 2011 12:30

    Unii mahalagii au stat totuşi atât de puţin în Mexic încât ar putea trece drept impostori atunci când ar vorbi despre acel Tărâm Minunat. Ei se pleacă smeriţi în faţa bogăţiei experienţei mexicane a altora.


  113. A. on October 12th, 2011 13:17

    Oricum, eu cred că după ce mori ajungi în Mexic. Şi-acolo începe viaţa adevărată, nene! Asta de-aici nu-i decât o pregătire, o prolegomeană.


  114. B.deComp on October 12th, 2011 16:18

  115. Monica on October 12th, 2011 20:37

    @ Vlad: Consider că A. e un gentilom (şi-i mulţămesc pentru complimente)pentru că, oricât de puţin ai sta în Mexic, dacă ai ochi şi inimă ca să-i poţi recepta esenţa, te prinzi ce şi cum.
    Mexicul e cum spune dumnealui dar, cu voia dumisale şi a lui milady Distilady, aş face o precizare: sudul Mexicului e cel despre care vorbim. Cred că aşa arată raiul. Dacă n-ar fi ei atât de reticenţi cu străinii, mâine aş vinde tot şi m-aş muta în Chiapas.


  116. A. on October 12th, 2011 21:38

    Două variante:

    – fie Monica citeşte regulat ce-i pe-aici, şi atunci mă simt ca atunci când m-a prins tata uitându-mă la un film porno;

    – fie Monica s-a trezit azi cu o grămadă de accesări ale blogului său (pe care oricum nu-l citim decât Rareş şi eu), toate fiind din clicuri pe link-ul dat de mine şi, luându-se după urmele lăsate de criminal, a ajuns din Mexic în mahala.

    Oricum, precizez: după ce mori ajungi nu în Mexicul cesta, ci în cestălant.


  117. Monica on October 12th, 2011 22:03

    @ A.:
    Că nu durează prea mult mărinimia fără de acid, îţi lipseşte un drum în Căpitănia Guatemalei, că la ea mă refeream. Află că cetesc mahalaua de când era(doar/mai mult) în franceză. Şi, tristeţe, comentariul dumitale mi-a adus 3 vizite în plus (nu ştiu dacă s-a citit ceva). Despre citit şi comentat nu vorbesc, că deja am bruiat mult aici)


  118. Distilady on October 13th, 2011 07:14

    @ Monica:
    Hola Monica, ia uite că mai sunt români export quality în Mexico! din păcare văd că ne despart vreo două zile de volănit sau câteva ore de zbor :) Dar dacă vrei vrea vreodată să vii într-o vacanţă aici pe Riviera Maya, îţi ofer cazare gratis… ş-o cafea :) just call
    (valabil şi pentru restul dulcilor mahalagii)


  119. Distilady on October 13th, 2011 07:58

    Cu Chiapasul Monica are razon, e o bijuterie. Cine nu crede să arunce un ochi aici
    http://distillerychannel.blogspot.com/2010/08/video-esto-es-mexico.html
    am pus nişte video meşteşugite, Chiapas e primul

    Nu ştiu dacă prezentul articol a fost doar o leapşă (tare mi-e teamă să nu dau cu piatra-n melodie) sau e seroasă treaba cu gândurile de plecare ale Marelui Mahalajah şi ale altor personalităţi de pe aici. Dacă nu, nu… dar dacă-i seroasă, atunci tre să vă zic că eu locuiesc de 2 ani în Quintana Roo – cel mai nou stat al Mexicului (cel cu ieşire la Caraibe) şi că în restul Mexicului nu cunosc cum stă treaba, dar aici, atât autorităţile cât şi societatea sunt foarte permisive cu străinii, e un stat cosmopolit şi relativ puţin populat. Cum s-ar zice, încă mai e loc. Başca umblă vorba că ar fi mare nevoie de medici specialişti. Acuma, cei cărora li s-a dilalat pupila de la ultima frază să nu mă-ntrebe unde, cum şi în ce condiţii, că nu mai sunt în branşă, acum operez în domeniul “altele”. Ideea care trebuie desprinsă de aici e că se poate…


  120. gigi on October 13th, 2011 09:26
  121. emil on October 13th, 2011 09:30

    Așa nu vreau să mă las pe mâna generațiilor viitoare

    Încep să mă cuprindă fiorii și mă simt ca și cum aș fi singur într-un univers kafkian unde iraționalul și absurdul devin realitate. Vad oameni cu pensii de 200-300 de lei. Dar mai văd ceva: văd ca plimbarea cu limuzina de lux e desuetă, iar cetățenii care se cred onești își duc odraslele la botez cu elicopterul. Că nunțile se fac în stradă, neținând cont de liniștea publică (e și normal, dacă vreau să arăt lumii că nunta m-a costat 600.000 de euro). Că oamenii se bat la propriu pentru a fi mai aproape de scena unde valorile (sub)(in)culturii maneliste își etalează talentul.

    Lasă, acum e o perioadă în care nici măcar in Parlamentul European nu suntem reprezentați cu deosebită onoare. Poate și acolo e vreo criză generală de valori. Mă ambiționez să rămân în țara mea pentru ca e imposibil ca tineretul să accepte situația actuală. Când vor fi în putere, tinerii de azi vor schimba în bine totul. Dar vai! A venit examenul de bacalaureat. A și trecut! Nu și o mare parte dintre elevi. Țin minte că în clasa a III-a am avut ca si disciplină, CITIRE. Atunci, în clasa a III-a trebuia să știu să citesc cursiv. Azi, probă de bac (printre altele) e și citirea cursivă a unui text. La terminarea clasei a XII-a ești examinat daca știi să citești! Nu, așa nu vreau să mă las pe mâna generațiilor viitoare când voi fi pensionar. Cine a văzut filmul Idiocracy recunoaște scenariul din cele descrise mai sus. Acela era film. Aceasta este realitatea.

    Toate aceste lucruri m-au determinat să iau o hotărâre majoră: să emigrez. Ce să fie? Undeva în Europa? Cam greu. Nici aici nu merg bine lucrurile. Australia? E opţiune, dar… e foarte departe şi chiar pe nimeni nu cunoaştem acolo. Statele Unite? Ne tot completăm formularele la Loteria Vizelor. Dar… e o loterie. Viaţa în România e şi ea o loterie cu şanse mici de reuşită. Canada? Asta e! Avem acolo naşii, prieteni, cunoscuţi. Vorbim cu nişte foşti colegi de facultate, soţ şi soţie, deoarece ea are o soră în Canada, şi le spunem decizia noastră, in scopul de a ne crea cât mai multze legături. Cu o deosebită bucurie (!) aflăm că şi ei au de gând să plece în Canada. Oare câţi dintre cei pe care-i cunosc au astfel de gânduri?

    Am început demersurile: traducerea actelor – cîteva sute de lei. Eu nu am făcut franceza în şcoală. Engleza o vorbesc destul de bine, dar în partea franceză a Canadei e mai uşor de ajuns. 1400 de lei un curs de franceză. Întocmirea dosarului, care e în curs de desfăşurare, costă câteva sute de dolari canadieni. Pentru a putea pleca vom avea nevoie de câteva mii de dolari canadieni într-un cont pentru a avea o rezervă necesară traiului până la găsirea unui loc de muncă. Costisitor, dar merită. Nu mai e loterie, deoarece punctajul obţinut în urma verificării online ne califică din plin pentru emigrare.

    Dar dacă singura problemă ar fi banii, nu ar fi aşa greu. Alta e marea problemă: părinţii mei nu ştiu încă de decizia mea. Sunt bătrâni şi din trei copii, unul e în Germania, unul e în acelaşi sat cu ei (din fericire, dar oare va rămâne?), iar eu mă pregătesc să plec în Canada. Cum vor primi vestea? Îmi e greu să mă gândesc la momentul plecării. Însă, totodată, mă uit la fiul meu de cinci ani. E clar! Nu vreau să crească în condiţiile de aici. Cred că peste ani, mi-ar reproşa că nu am profitat de oportunitatea de a pleca, aşa cum am făcut eu cu tatăl meu care a avut privilegiul ca în anii 73-74 să lucreze în Germania federală şi care s-a întors în România. Mai bine fac ceva, fie și greșit, decât să nu fac nimic.

    Am sute de motive de a rămâne acasă: părinții, prietenii rămași, locurile unde m-am născut și am crescut, țara mea pe care am cutreierat-o și care este un autentic tezaur turistic neexploatat, dar un motiv este suficient să mă îndemne să plec: VIITORUL. Aici nu-l văd. Dincolo, poate am să-l construiesc pentru fiul meu. Dragi politicieni, m-ați convins. Eu plec. Voi ce faceți?\”


  122. Monica on October 13th, 2011 09:36

    @ Distilady: Sunt, cum sa nu fie, sunt emigrantii sportivi ajunsi cu olimpiada si campionatele mondiale de fotbal, apoi emigratia academica, niste accidentali, un poet adventist, niste altii ajunsi pentru ca i-au trimis cu strungul, expati. In rest, ne intalnim pe privat sa vedem de ce spui ca lumea e permisiva cu strainii, ca dupa 3 ani nu consider ca e asa(inclusiv in QRo)
    Eu ma intreb insa 1. daca tie ti s-a parut ca psihiatria e un domeniu in floare in Mexic, ca toti mi se par linistiti si fara de stres (cand l-or avea s-or pune pe cantat sau sa faca o fresca) si 2, pentru Vlad(nepricepandu-ma prea mult) cum poate un psihiatru profesa intr-o alta limba. (Ce mai stim despre Lulutza?)


  123. A. on October 13th, 2011 10:23

    Monica, ce bine îmi pare că ai abordat problema asta! E drept că un psihiatru (sau psihoterapeut) mai mult ascultă (dar, sigur, depinde şi de orientarea aleasă: în congnitivism-comportamentalism psihoterapeutul vorbeşte mai mult decât în psihanaliză), dar, oricum, trebuie şi el să spună ceva. În plus, cred că e aiurea atunci când pacientul în loc să se poată cufunda în istorisirea propriilor probleme este distras de accentul bizar al interlocutorului (sau de fizionomia lui diferită, ori de culorea pielii şi forma ochilor), de faptul că acesta face dezacorduri sau are probleme cu conjunctivul. Se poate întâmpla, cred, ca pacientul (nativ) să se simtă din cauza asta într-o poziţie de putere faţă de psihoterapeutul său (străin) şi să-şi piardă încrederea în acesta – sau mai rău, ca psihoterapeutul să se simtă vulnerabil faţă de pacientul său. Mă gândesc de exemplu la Raed Arafat care mereu mă amuză cu câte vreo greşeală de limba română – deşi o vorbeşte de peste 20 ani (cu accent ardelenesc!).

    Deci: cum e practica psihoterapiei (sau psihiatriei) într-o limbă străină?


  124. Vlad on October 13th, 2011 10:44

    Eu am practicat psihiatria bine mersi în franceză. Nimeni nu s-a supărat și nu cred că o practicam mai prost decât în românește. Cât despre psihoterapie, un accent exotic adaugă un je-ne-sais-quoi mmisterios personei stereotipizate a psihoterapeutului. Accentul poate fi așadar un mic avantaj.

    Marele Mahalajah, e bună asta. Mă și văd peste 20 de ani, un fel de A.Pleșu la Dilema, un deus otiosus scriind câte un articol pe an în timp ce acoliții mei se joacă liberi aici. Poate că vremea asta a și venit. Brrr, vorba lui Gavagai.
    Lulutza e bine mersi, a dat pe aici chiar zilele trecute, sub numele dumneaei real, și din câte știu eu zilele astea trebuie să-i ținem pumnii.

    Emil, îi iei și pe părinți.


  125. tapirul on October 13th, 2011 10:57

    vrei sa spui “Brr, vorba lui Tic”


  126. Irina on October 13th, 2011 13:21

    @emil si/sau gigi
    Imi pare ca problemele serioase din invatamant, ale profesorilor si ale elevilor, sunt bagatelizate in felul acesta. Sa predai astazi in Romania te poate face intr-adevar sa vrei sa emigrezi, dar nu pentru motivele din articolul cu pricina (in parte false si aproape in totalitate datorate unei gandiri din alte vremuri) care pluseaza pe acelasi populism ca intotdeauna cand vine vorba de subiect. Nu e poveste tulburatoare, a impricinatului era, desi nu se prezenta ca atare.


  127. Distilady on October 13th, 2011 23:59

    @ Monica:
    Mi querida Monica, nu m-am referit fix la psihiatrie, poate trebuia să specific asta. Sau toţi cititorii de aici sunt psihiatri? Da, e greu în altă limbă pe domeniul ăsta, dar nu imposibil, cred că poţi transmite foarte multe celuilalt dacă eşti stăpân pe metoda ta. So, nu orice psihiatru poate profesa în altă limbă. Acum cu mexicanii, aşa e, nu-s prea stresati, majoritatea îşi “rezolvă” problemele grave cu foarte multă bere. Dar de exp. acum ceva ani venit în zonă un medic arab, nu ştiu ce specialitate are, care a înfiinţat un call-center pe probleme emoţionale, including gânduri de sucicid şi dependenţa de droguri. Îi merge foarte bine şi îi e destul de apreciată ideea, mai ales de către autorităţi. Deci ar fi, chiar şi aici în paradis, ceva oameni disperaţi – cu siguranţă nu dintre mayaşi, ci dintre cei sosiţi de prin alte părţi, poate din nordul avansat al mexicului :)-

    Zici să-ţi explic de ce cred eu că lumea e perimsivă cu străinii în Q.Roo… S-ar putea ca experienţa mea personală să fi fost una fericită, nu zic nu, însă dincolo de soarta fiecăruia, cred că depinde şi de cum abordezi societatea locală. Sunt pe-aici unii americani, francezi, etc., care îi privesc de foarte sus pe mexicani şi atunci normal că sunt respinşi, întâmpină greutăţi pe la toate ghişeele şi scriu asta pe toate forumurile. Dacă nu vii însă cu aere de “imperialist” şi-i respecţi pe cei în ţara cărora eşti oaspete, eşti la rândul tău respectat şi nu ai decât de câştigat. Eu aşa am păţit.


  128. Distilady on October 14th, 2011 00:00

    Noah, cam asta-i, deşi aş mai avea o groază de spus despre dragul de Mexic, am în plan să mă opresc aici, că văd că m-am îndepărtat mult de la sânul topicului şi risc să inervez telecititorul.. “ia uite iar a intervenit asta cu mexicul ei” – ar să zică telecititorul furios că nu se discută exact de ce-l roade pe el, adecă tema cu dus-întors a vieţii de român

    Aşadar mulţumesc Mărite Mahalajah, pentru un scăunel la masa ta, pentru ceai şi pentru aleasa audienţă :)


  129. Blegoo on October 17th, 2011 01:10
  130. Jocul orb on October 17th, 2011 13:13

    In sfarsit m-am invrednicit sa raspund/ sa transform leapsa asta intr-o postare… Si cumva spre final mi se pare corecta si ultima idee a lui Blegoo
    http://joculorb.blogspot.com/2011/10/motive-de-plecat-sau-de-ramas.html


  131. Jocul orb on October 17th, 2011 15:21

    @ Distilady:
    Si totusi…am un prieten mexican cu care glumim frecvent pe dilema: Romania este o ‘insula’ a Mexicului sau Mexicul o ‘insula’ a Romaniei :)


  132. Pen on October 22nd, 2011 00:35

    Pentru toate motivele enumerate de tine am plecat eu din Romania si iti pot oferi chiar unul nou: incepusem sa devin ca ceilalti, rau, violent, vorbind in comenzi nepoliticoase iar asta m-a speriat. Am dat fast forward 15 ani si m-am vazut oprindu-mi masina sa palmuiesc vreo baba care merge pe trecerea de pietoni prea incet, agatand pustoaice prin cluburi cu fraze gen “papuso, hai sa vezi cum arata in interior o masina tare”, samd. Asta m-a speriat si mai tare, si am fugit de fapt de mine insumi de peste 15 ani, nu neaparat de Romania.

    Cred sincer ca daca ai putea gasi propria nisa -de ex cabinetul tau particular de psihiatru- poti ramane si chiar deveni un factor pozitiv in Romania. Dar cred ca trebuie sa te intrebi cateva lucruri si sa raspunzi sincer:

    Ce invat eu ramanand in Romania?
    Ce ofer eu ramanand in Romania?
    Care e tendinta previzibila in timp a raspunsului celor 2 intrebari de mai sus?
    Cum pot sa ii trimit lui Pen o suma respectabila in $ prin Western Union? –asta a fost o gluma, bineinteles.

    Deci daca raspunsul la cele 3 intrebari de mai sus te satisface/este pozitiv, poate merita sa ramai. Daca nu, pleaca.


  133. tapirul on October 22nd, 2011 11:07

    pen, dacă nu fugeai puteai păți așa ceva…


  134. Dragos B on October 22nd, 2011 13:15

    Nu chiar. La noi avea volanul pe stanga, il lovea mai din scurt, V liniara = omega x raza :) Iesea mai ieftin… :)

    P.S. E liber pt bancuri si la postarea asta? ;)


  135. Dragos B on October 26th, 2011 09:44
  136. Hilda on October 29th, 2011 09:49

    Probleme cu comunicarea cu \”peers\”, cu banii, cu libertatea, cu \”intimidarea\”, sunt mai peste tot in lume (eu am migrat nu in una ci 2 tari- Sud Africa si Australia-, sunt medic si am trecut prin tot procesul necesar echivalarii si adaptarii). Nu e usor si apar inevitabil momente, perioade, de indoiala cind ai impresia ca ti-ai pierdut identitatea si relatia cu tine insuti si cu cei din jur e compromisa, viata iti este furata de angrenajul acesta alienant de amestec de societate straina, norme si regulatii exagerate(birocratie-care poate fi mai ceva decit este in Romania), cultura si traditii diferite, spiritualitate mai putin, materialism mai mult s.a.m.d. Eu n-am mai fost in Romania de 14 ani si cumva traiesc cu memorii romantate, insa am convingerea profunda ca ramanand acolo iti pastrezi esenta nealterata. Cei care pleaca definitiv, traiesc permanent cu senzatia ca ceva s-a desprins din fiinta lor si s-a pierdut undeva. Pe de alta parte sunt si aspecte pozitive ale migratiei, noi descoperiri, aventura, traiul de zi cu zi poate mai bun la nivel palpabil, o imbogatire chiar a persoanei care face acest pas. E si normal pentru ca iesi din cunoscut si abordezi necunoscutul. E \”callenging\”. In tot cazul, celor care se hotarisc sa migreze, le recomand cu sinceritate Australia-aici mare parte din populatie foloseste bicicleta, chiar si pentru a ajunge la servici-am multi colegi care practica acest sport-, clima e superba, oamenii in general sunt relaxati-desi in ultimii 10 ani s-a cam deteriorat putin si aici treaba- si cam asta.


  137. Hilda on October 29th, 2011 10:01

    e”challenging” am vrut sa spun-migratia-,.. in fine…


  138. Hilda on October 29th, 2011 17:43

    In ceea ce priveste imbogatirea, ma refer cu precadere la experienta de viata…
    Pe acest blog Vlad am ajuns cautind pe google fotografii cu Corina Constantinescu. Am fost apropiata mult de dinsa.
    Si chiar mi-a trezit interesul. Mi-au placut si ilustratele cu conace boieresti din Pucioasa. Mamaia ca si tanti Corina imi spunea mereu cind treceam pe linga acestea cui au apartinut in vremurile de glorie ale Pucioasei. Lega de ele si cite o poveste. Si asa este, fiecare casa este o poveste…


  139. Vlad on October 29th, 2011 19:47

    Hilda, bine ai venit la noi, from down under. Mărturisesc că nu reușesc să te localizez: ne-am întâlnit vreodată? Probabil că nu. Mă bucur mult că încă mai suntem dintre cei care ne amintim de Corina. Dacă ai povești cu ea pentru noi, și vrei să ni le zici, tare ne-am mai bucura!


  140. Dragos B on November 4th, 2011 11:29

    ” […] Mi-e absolut imposibil sa iubesc Rrromânia, o tara care inchide o unitate de elita de tratare a bolilor cardio-vasculare din ” lipsa de bani ” si “investeste” milioane in parcuri si sali de sport. Hai sictir.
    PS
    Totusi daca vreti sa va amuzati cititi-i in Gandul pe primii doi iubitori de Rrromania… […]”

    http://moscalifar.eu/2011/11/04/de-ce-sa-nu-iubim-romania/


Comenteaza





+ 3 = nine