Motive de plecat

Aș pleca din țară din următoarele motive:
– aici nu contează dacă sunt un psihiatru bun sau prost. Nu contează nimic, de fapt, aș putea la fel de bine să nu exist. Nu există orizonturi, perspective. Ratez, încet și sigur, și, ca să fiu limpede, nu dau vina pe țară. 70% cel puțin e doar din cauza mea. Dar simplul fapt că ratez mă face inutil, mă eliberează. Nu există remușcări dacă ceea ce aș putea avea de oferit nu e primit.
– aș vrea totuși să aflu dacă sunt un psihiatru bun sau prost. Nu e neapărat o chestiune de orgoliu, cum ar putea părea, ci una existențială. E firesc pentru orice om să își planifice mereu existența în funcție de rezultate. Înseamnă să fii sănătos dpdv psihic.
– singurătate. În general, asociem singurătatea cu străinătatea. Singurul lucru cu care ar trebui să asociem singurătatea e propria persoană, dar eu nu sunt o persoană singură, în sensul intim al cuvântului: am o familie frumoasă și câțiva prieteni buni. Sunt împresurat însă de un tip de singurătate mai avansat social. Comunicarea cu egalii mei (my peers) e practic inexistentă și, deși îmi repet că mă descurc și fără așa ceva, adevărul e că mă mint, că îi simt nevoia, ar fi ca o gură de aer proaspăt.
– mai mult, simt nevoia unui loc, în societate, în care să fiu binevenit. Aici sunt doar tolerat, și chiar și asta din ce în ce mai anevoie. Peste tot, inclusiv pe propria mea stradă.

De asemenea, aș mai pleca și din următoarele motive, de data asta neesențiale:
– bani. Garsoniera și bicicleta încep să fie neîncăpătoare.
– Să văd lumea, să mă scald în ocean și să mă cațări în baobabi, etc.
– libertate. Să pot să ies din oraș pe sus-menționata bicicletă când am chef fără că asta să constituie un act de vitejie dementă.
– politețe. E tare obositor să te uiți urât pe stradă, să fii privit urât, să nu-ți răspundă vânzătoarea la salut, etc. Sunt chestii minore, neimportante, dar se adună și ele la nota de plată.
– ciubuceală. Eu știu că suntem o țară otomană, etc., dar am un handicap groaznic: nu sunt în stare să dau ciubuc. Nici să iau. Acest lucru e oribil, pentru că un morman de formalități banale devin, pt mine, extrem de dificile. Birocrația devine un labirint plin de capcane. Până la urmă o scot la capăt, de asta zic că nu e un motiv esențial, dar, de asemenea, oboseala se acumulează.
– intimidarea. În Ro, ca să denunți o anomalie trebuie să fii paranoiac. Este o determinantă socială. Cum nu sunt paranoiac, asertivitatea mea tinde aici spre zero.

Motive să rămân:
– practic, niciunul. Cândva credeam că n-aș suporta distanța de persoanele dragi. Mă refer la părinți și rude, că prietenii, care nu au plecat, vor pleca în curând. Însă astăzi Parisul e mai aproape de București decât Oltenița. (Desigur, de la Oltenița aș putea ajunge pe bicicletă 🙂 ). Lumea e mult mai mică, distanțele sunt desființate, nu mai sunt locuri de explorat. Europa, cel puțin, e o ogradă. Credeam că sunt dator să încerc să rămân, că e treabă de făcut. A picat și asta, a se vedea primul paragraf, deși treaba a rămas nefăcută.

Și cu toate astea rămân. Sunt aici, și, după toate probabilitățile, voi fi aici și peste 30 de ani, sănătoși să fim noi. Ciudat, nu? Probabil că, în adânc, știu că toate aspirațiile enumerate prin postul ăsta sunt iluzorii, că ecuația nu-și găsește soluția dacă fugi de ea. Măcar să am onestitatea de a mă recunoaște învins: nu știu, nene, cât e x, y și z.

Trimit leapșa asta mai departe celor care sunt pe aici sau nu. Leapșa cu motive de a pleca sau a rămâne. Știu că o mai fi fost, dar mai trebuie și actualizări.

About The Author

140 thoughts on “Motive de plecat

  1. hehe, toata lumea s-a grabit sa-si dea cu parerea despre ce ar fi un medic/psihiatru/sculer matriter/ bun vs. unul prost, doar vlad nu.

    poate asta a fost si scopul postului:)

  2. lektor a zis:

    hehe, toata lumea s-a grabit sa-si dea cu parerea despre ce ar fi un medic/psihiatru/sculer matriter/ bun vs. unul prost, doar vlad nu.

    poate asta a fost si scopul postului:)

    Domnu’ Lektor… ce te determină să-mi strici mie narativa, care este ea?
    🙂

  3. Se poate sa fii bun si fare ietica (care este ea).
    Io una zic ca Tapiru, ca-ca sa te consider io totalmente bun itzi trebe si etica.

    Bun (doar finca) esti etic, sanchi.

    (azi vb in biro despre etica angajatilor si io am intrebat chiar, ce e aia? sefu meu cica-ca sa nu furi. Inclusiv timp si/sau calitatea lucrului facut)

  4. Sunt plecata de foarte putin timp. 4 ani jumate nu inseamna mare lucru dar ce am putut face in 4 ani jumate aici unde sunt nu as fi putut face in 30 in Romania.
    Ca psihiatru NU POTI pur si simplu sa existi singur, oricat ai fi de inzestrat la origine. Cu atat mai putin ca psihanalist. Ai nevoie de colegi cu care sa imparti experienta si teoria, cu care sa te intalnesti regulat si intr-un cadru relaxat, care sa te ajute sa te dezvolti. Treaba asta e o meserie care “se fura”, ca vrajitoria :-).
    Daca ar trebui sa ma intorc in Romania as trai treaba asta ca pe un esec, cel putin profesional.
    Si sunt de acord cu tine, singuratatea e o chestiune intima, nu nationala.

  5. Ce bine le zici! Badarania ,tupeul ,,jegos” cum spun elevii de liceu ,manelele,vecinii care vorbesc tare pana la unu noaptea in fata blocului ,gospodinele care au impresia ca mor de foame daca nu pun sute de borcane cu conserve,doctorii care iti iau bani pt o adeverinta medicala pt master,asistentele care au vrut sa-mi faca injectie in picioare ,limbajul trivial …….ma fac sa cred ca suntem din pacate un popor balcanic. Fugi ,cat mai esti tanar si au nevoie de tine!

  6. Dragos B a zis:

    Blegoo a zis:

    (aici… Tapirul o să ne bage un post relevant, la el pă gloaba lui de cultivator de roșii și alea – deabia aștept!)

    =)) =)) =))

    Crezi că nu? Stai că-l mai întărât nițel… nu reacționează… vorbesc cu părinții, rudele, nevasta, alea.
    (Tapirul credea că culmea nesimțirii e elfu’… ei, ia să să văz cum se descurcă cu blegismu’…)
    🙂

  7. Madelin a zis:

    Se poate sa fii bun si fare ietica (care este ea).
    Io una zic ca Tapiru, ca-ca sa te consider io totalmente bun itzi trebe si etica.

    Bun (doar finca) esti etic, sanchi.

    (azi vb in biro despre etica angajatilor si io am intrebat chiar, ce e aia? sefu meu cica-ca sa nu furi. Inclusiv timp si/sau calitatea lucrului facut)

    Tapirul e unul din cei mai regulați etic vorbind.
    Vorbesc serios.
    Îl apucă nervii, alea… blegisme zic… dă pe dinafară; înjură, dă cu pumnii, alea. Verbal, zic.
    La final… se uită în oglindă…
    Și zice:
    “…blegule… e cum zici tu! Nu-mi convine, da’ aia e!”

  8. Dacă vă zic la toți… că ăsta a fost un post scris de mine… cum reacționați?
    Hai… pă bune…
    Dacă zic că eu am am scris postul principal… ce vă faceți?
    Reconsiderați?

    Deci… una e să zică Blegu’ ceva… și alta e să zică Vlad?
    Cuvintele e tot alea… mesajul e acelaș…

    Doar reacția voastră o să fie diferită…
    Ce zice asta despre voi?
    Da’ despre mine?
    Da’ despre Vlad?

  9. Blegoo, dupa ce ca esti fixist mai suferi si de mania persecutiei.
    De unde reiese ca ce spune Vlad si ce zici tu (“e de ajuns sa fii etic ca sa fii bun in meseria ta” – ca sa rezum) e acelasi lucru?

    Daca ai scris tu (voi) postul principal, io imi dau demisia din meseria de comentator de Mahala.

  10. @ Blegoo:

    in primul rind domnule blegoo, te rog nu ma mai lua cu domnu’ ca ma inrosesc:) in al doilea rind, sint sigur ca nu tu ai scris postul principal pentru ca toata lumea stie ca ai patru gipane negre in garaj si ca nu mergi cu bicicleta.

    poate ca pentru tine o fi totul clar cu etica asta, dar eu tot nu inteleg cum se aplica teoria ta la ce inseamna sa fii un matematician bun sau prost. Sau chiar mai simplu: ce-are etica meseriei cu profesionalismul maseuzelor tailandeze din salonul de peste drum?

  11. Matematica și medicina nu e același lucru, și numai pentru că am scris propoziția asta cred că ar trebui să-mi dau doo palme sau să mă fac politician.
    Un proaspat absolvent de matematica, pe care eu, in ignoranta mea, l-am facut “matematician”, mi-a zis ca, pentru a merita titlul ăsta, ar trebui să publice mai întâi ceva, să creeze, carevasăzică, matematică. Așa că deocamdată nu e matematician.
    Prin contrast, la medicină există practica de a te autointitula “doctor” cu mult înainte de a termina rezidențiatul, chestie pe care io niciodată nu am priceput-o și motiv de mare amuzament printre, de ex., asistente.

    Dar, dragii mei, am impresia că treceți cu vederea un moment important. Unul dintre comentatorii de mai sus era, pe vremuri, autor al unui blog vecin și prietin, blog mai vechi și mai bun ca al meu, și care de altfel a fost unul dintre blogurile datorită căruia mi-am făcut io blog! Ia să vedem dacă vă dați seama.

  12. Nu, bre… de unde ai scos-o?
    (aia cu “ești bun doar fincă ai etică”)
    N-am zis așa ceva.
    Am zis că nu poți să fii “bun” fără etică – indiferent de câtă meserie știi… mă rog, chițibușuri specifice profesional.

    Madelin a zis:

    Se poate sa fii bun si fare ietica (care este ea).
    Io una zic ca Tapiru, ca-ca sa te consider io totalmente bun itzi trebe si etica.

    Bun (doar finca) esti etic, sanchi.

    (azi vb in biro despre etica angajatilor si io am intrebat chiar, ce e aia? sefu meu cica-ca sa nu furi. Inclusiv timp si/sau calitatea lucrului facut)

    Eu am folosit termenul “bun” în lipsă de altceva mai potrivit – considerând “bun” ca lipsit de grade de comparație.
    Nu că “ești bun dacă știi meseria” … da’ dacă ai și etică… ești “mai bun”.
    “Bun” cam cum ești virgin, ori gravidă.
    Ori ești, ori nu ești.
    Fără etică, nu ai cum să fii bun.
    …………..
    Nu, n-am scris eu postul.
    (aparte, mefistofelic: Da’ dacă…?)
    🙂

  13. @ Vlad:

    Ohohoo, dar ţine ne vizitează, neicusorule? Şi-a pus un “Închis, primim marfă” în vitrina consignaţiei şi-a dat fuga peste drum să ceară o cană de făină şi-o sticluţă cu odarjan de la vecinul mahalagiu!

    Vlad, este vorba despre o persoană care, picând examenul la anatomie, s-a aşezat pe-o bancă într-un parc şi s-a gândit resemnată că asta e, o s-ajungă casieră la metrou (deşi visul ei din copilărie era să fie vânzătoare într-o cofetărie). O persoană care are o voce uşor nazală şi care îşi ţine bijuteriile într-o cutiuţă care miroase a caca de cămilă.

    Iar dacă crezi c-am trecut cu vederea momentul important de care zici, te înşeli, nenişorule!

  14. lektor a zis:

    @ Blegoo:

    in primul rind domnule blegoo, te rog nu ma mai lua cu domnu’ ca ma inrosesc:) in al doilea rind, sint sigur ca nu tu ai scris postul principal pentru ca toata lumea stie ca ai patru gipane negre in garaj si ca nu mergi cu bicicleta.

    poate ca pentru tine o fi totul clar cu etica asta, dar eu tot nu inteleg cum se aplica teoria ta la ce inseamna sa fii un matematician bun sau prost. Sau chiar mai simplu: ce-are etica meseriei cu profesionalismul maseuzelor tailandeze din salonul de peste drum?

    Nene lektor… la tine merge aia cu Domnu’ Lektor; la mine nu.
    (“… aloo-alo! domnu’ blegu’… v-ați uitat zgarda!…” – ceva gen)
    Vlad a răspuns deja la “matematică”.
    Acuma…
    Tu ridici o problemă… unde etica nu prea are ce căuta în meserie – anume – în domeniul de creație. Pictură, muzică, scriitorie, bălării d-astea.
    Exemple abundă de scriitori celebri care erau niște ticăloși în viața personală, nu?
    Nu mai dezvolt ideea, că s-a înțeles, cred.

    Maseozele… ca și săpătorii de șanțuri, să zic… sunt la capătul opus al spectrului – muncă fizică necalificată.
    Acolo n-ai nevoie de etică, după cum un scaun cu motor care te zgâlțâie n-are nevoie de etică.
    Trebe doar să funcționeze bine.
    Să-și facă treaba, cum ar veni.
    La fel ca un excavator.

  15. B.deComp a zis:

    @ Blegoo:
    Daca era scris de tine, nu puteai sa nu adugi la motivele de plecat – lipsa de piese de schimb.
    :-{D>>

    Declar că cei mai atenți malagii din lume s-au adunat în mahalaua lui Vlad.
    De unde reiese că ei au etică.

  16. Rekunosk, Blegoo e o clonă de-ale mele. Normal, glumesc. Dar dacă mă fac că glumesc doar ca să camuflez faptul că Blegoo e o clonă de-ale mele?

    A., ești un adevărat fan! Sau un stalker, linia de demarcație e fină. :devil:

    Blegoo: ba mie mi s-a părut că asta ai zis, că “ești bun doar fiindcă ai etică”. Adică, lumea întreba ce aia un doftor bun, iar tu ai dat, ca răspuns, jurământul lui Hipopotam.

    Etica e o condiție necesară ca să fii un doftor bun, dar nu pentru partea cu bun, ci pentru partea cu “doftor”. Dacă ai etică, înseamnă deja că ai măcar bun simț, ar zice doamna Melaleuca, ceea ce e un lucru important, dar nu suficient.

  17. Vlad, deja o dăm în sofisme și alte ghiveciuri.
    Unde-i Tapirul ?
    Care-i definiția de “doftor” ?
    Ce te face “doftor” ?
    O diplomă ?
    Orice meseriaș e mai mult decât suma diplomelor – alea-s doar hârtii tipărite.
    Mențin ideea că pentru a fi “bun” trebuie să ai etică.
    În medicină… nu există doctor “bun” lipsit de etică.
    Dacă stai să despici firu’… un doctor lipsit de etică… nu-i “doctor”, punct.
    E altceva.

  18. Au plaisir de vous revoir aussi!
    Ca sa fii “doftor” trebuie in primul rand sa existi in sanul unei comunitati care are un rol formator, reformator si de limita. Colegii care practica in Ro pot spune mai multe despre asta.

  19. Pînă acum, cel mai mult mi-a placut comentariul lui Blegoo, care zice că e OK să te muți de la București la Iași, dar e o catastrofă (sau mă rog) să te muți de la București la Berlin. Cam asta vroiam să spun și eu sus te tot, dar nu mă amuză să spun lucrurile prea pe față (ceea ce îl aduce la disperare pe șeful meu).

    Suprafață. Hai mai bine să ne uităm la articolul ăsta și la comentariile aparținătoare: http://www.darkq.net/romanian-gay/gay-batranete-haine-grele/

    Adică: România, Franța sau aiurea, meserie whatever, iar pasul următor este împămîntenirea, adică familia, copiii, casa, grădina. Uitați-vă la linkul ăsta, să vedeți cum e să-ți lipsească (și) perspectiva asta, pe urmă mai vorbim.

    (Diotima mă întreba cîndva ce înseamnă să fii curajos.)

  20. ramona a zis:

    “doftor” , comunitati , Colegii

    M-am intalnit pe pe-aici, prin Bacau, cu domnul B, tocmai fusese la Zilele Bacovia, auzise ca vrei sa pleci si-a zis sa adaugi la motivele neesentiale invidia (profesionalã?) cã nu apari la MTV (Mahala TV) precum dr. Tudose ori dr. Bacalbasa (care-i si scriitor)… Cã tu-ti arati muschii mai mult pe aici, pe ulitzele internetului… 🙂

  21. Vlad, era să uit. Vera spunea cîndva următoarea chestie:
    În viața ajungi să regreți una și alta din ce ai făcut. Dar cel mai tare regreți ce nu ai făcut.
    Așa că.

  22. Dragos B a zis:

    ramona a zis:
    “doftor” , comunitati , Colegii
    M-am intalnit pe pe-aici, prin Bacau, cu domnul B, tocmai fusese la Zilele Bacovia, auzise ca vrei sa pleci si-a zis sa adaugi la motivele neesentiale invidia (profesionalã?) cã nu apari la MTV (Mahala TV) precum dr. Tudose ori dr. Bacalbasa (care-i si scriitor)… Cã tu-ti arati muschii mai mult pe aici, pe ulitzele internetului… 🙂

    Cred ca se creeaza o confuzie.Care Mahala? ( Doamne pazeste sa-si arate muschii Bacalbasa pe aici!)

  23. @ Pinocchio:

    A-propos de linkul tau, sa gasesti omul langa care sa te simti bine la batranete nu are legatura cu sexualitatea, ci cu norocul sa gasesti omul pe care-l iubesti si care sa te iubeasca. Restul tine de cat de priceput ai fost sa-ti construiesti un support system, cat de mult ai dat, ca sa poti astepta sa si primesti cand ai nevoie.
    Reintorcandu-ne la postul lui Vlad, cred ca putem lega aceasta regula a darului care se cere intors la un moment dat de motivul pentru care cei mai multi nu ne simtim bine in Romania. Traim intr-o societate care nu intoarce darul individual. Muncim cat putem de bine, ne daruim cu tot sufletul meseriei-astfel si oamenilor care beneficiaza de priceperea si daruirea noastra- si primim suturi in fund, zeflemeaua baietilor destepti, ni se incalca drepturile fara ca nimeni sa se sinchiseasca, etc. Te simti ca atunci cand ti-ai dat sufletul unui om, si el il arunca la gunoi.Normal nu e sa te agati de nenorocit, ci sa fugi unde vezi cu ochii.

  24. Pinocchio, am citit unde m-ai (ne-ai) trimis.
    Cum tu ai zis cam tot ce aș fi zis și eu, n-am mai repetat.
    Împământenirea însă, implică stabilitate în timp, într-o anume locație. Durata de acceptare depinde de teritoriu, cultură specifică, alea. Dacă ar fi să dezvolt… dar ce dreaq’ m-a apucat?
    Să-ți explic ție chestii pe care le știi?
    🙂

  25. Nu mă interesează regretele în sine, nici evitarea lor. Cățeii și măgarii nu au regrete, presupun. Există un sistem care face ca omenirea să meargă înainte: fiecare bărbat se “ratează” (nici nu se poate altfel), astfel își poate investi speranțele în copii. Și tot așa.

  26. Sa mor io daca inteleg ce e alea poezii gay.
    😀

    In alta ordine de idei, nu fiti ciumeci si ziceti-mi si mie care e blogu’ ala vecin si pretin.

  27. Vlad a zis:

    “…fiecare bărbat se “ratează” (nici nu se poate altfel), astfel își poate investi speranțele…”

    Șefule, tu ai o fixație cu “ratarea”, precum Tapirul cu “definiția” ori eu cu lătrătura.
    Mai las-o naibii de ratare, că e doar o invenție ‘telectuală mioritică – o scuză balcanică, o explicație carpato-danubiană.
    Pinocchio… i-auzi băh, ce zice ăsta…!
    Bleah… “ratat”…
    ……..
    FOTBALISTULE!

  28. Madelin a zis:

    Sa mor io daca inteleg ce e alea poezii gay.
    😀

    In alta ordine de idei, nu fiti ciumeci si ziceti-mi si mie care e blogu’ ala vecin si pretin.

    +1 la faza cu gloaba – deși io credeam că e vorba de tine.
    Cât privește poezelele… nu cred că are treabă cu orientarea secsuală a cuiva… “ghei” ca adjectiv la cazul ăsta cred că descrie ceva a la Albin, în La Cage aux Folles.
    (ce film mișto!)

  29. Madelin, Mira a fost mereu cu noi, eu așa am simțit-o.
    E vorba despre Lulutza, nene! Doar A. s-a prins? Blogosphere golden age!

  30. cei din afară sunt totuşi eficienţi, a.î. plodu’ tău va avea condiţii bune d trai. ăsta e 1 criteriu practic, deci demn d luat în seamă.
    p d altă parte, ăia din afară sunt ca nişte roboţi, deci t simţi singur printre ei. în schimb, în Ro e plin d ţărani, aşa că tot singur t simţi printre ei. altfel, cei din afară, nefiind nişte troglodiţi, ăia care au chef d cultură, păi au generaţii-n spate care s le înlesnească accesu’ spre înţelegerea nuanţelor. nu ca aici, unde, d obicei, oricâte cărţi citeşte vreunu’, tot s simte gena d neam prost, s zbate ca 1 vierme care nu vrea s iasă dintre dinţi, aţa dentară e o unealtă prea modernă pt gura celui năpădit d vierme.
    aşa că recapitulează şi alege. baftă.

  31. @ Vlad:

    Adevarul e ca ma cam miram de ce se extaziaza A.
    Mda, nu ma mai prinz ca altadata, A. lasase suficiente indicii in comentariul sau sentimental.

    Am inceput sa imbatranesc si ma dor … . Singura scuza e ca nu mai cetesc de mult lulutza (ca nici nu se mai egzista pe net), si nici consignatia.

  32. @ Pinocchio:

    Nu ştiu cine-i Vera, dar trebe că-i o tipă importantă de vreme ce Mark Twain o citează: “Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn’t do than by the ones you did do.”

  33. Da, o problema/dilema cu care ma confrunt si eu, dar in celalalt sens. Sa ma intorc sau nu? Bottom line-ul meu a fost cand mi-am dat seama ca traind in tara lor, eu ii consider pe ei straini, ca fiecare natie are o fizionomie aparte, ca ma enerva sa vad pe strada doar fizionomii straine si ca mi-e drag si dor sa vad chipuri romanesti. Am incercat sa ma “integrez” (orice-ar insemna cuvantul asta), si la capatul catorva ani, mi-am dat seama ca integrarea in cazul meu a fost un esec. Nu stiu la altii cum o fi, dar eu m-am nascut romanca (iar, orice-ar insemna asta: limba, traditii, cultura, credinte, etc), si asa o sa raman toata viata, nu pot sa ma schimb, si daca o luam pe cea dreapta, nici nu ar trebui sa incerc. Totusi am incercat, mai bine zis am incercat sa ma adaptez eu la noua cultura. Mi-am dat seama ca nu am reusit, ca asta ar insemna sa schimb fondul meu profund.

    Pe de alta parte, am plecat din Ro pentru ca am simtit ca nu ma pot adapta unor “cerinte” ale societatii (rasturnarea valorilor, pile, bani, rautate, mizerie, tiganie). Again, o pb de adaptare. Mi-a ramas in minte dintr-o discutie pe tema asta idee ca cei care sunt “ciudati” in propria tara si pleaca intr-o alta pot motiva “ciudatenia” lor in noua tara prin faptul ca vin dintr-o alta tara.

    Mai ales acum cand imi pun pb reintoarcerii, si ma analizez pe mine, imi vin in minte nestatornicia, cautarea permanenta a ceva, frica de commitment, si altele….incat tind sa nu mai motivez plecarea/intoarcerea pe evenimente exterioare, cat mai ales pe trairile mele interioarea. Pana la urma decizia asta e influentata de cum percepem exteriorul.

    Se zice ca cea mai grea problema e problema pe care care o ai de rezolvat acum. Daca esti in strainatate, sentimentul ca nu apartii e o problema. In Ro, atatea alte probleme legate de viata in Ro sunt o problema.
    Acum daca le pun in balanta pe cele doua, as zice ca mai grea e prima. Inca nu mi-e clar cat de obiectiva sunt, sau daca gandul reintoarcerii e rezultatul nestatorniciei mele. Si ceea ce zic mereu e ca imi doresc stabilitate. Cred ca ma mint.

  34. @ ada:
    ada a zis:

    Da, o problema/dilema cu care ma confrunt si eu, dar in celalalt sens. Sa ma intorc sau nu?

    Romania oricum e pierduta.
    Asa ca mai bine plangi dupa ea din strainatate decat sa plangi dupa ea de acasa.

  35. DragosB are dreptate. Romania este pierduta. Elitele au fost nimicite, oamenii de mijloc au emigrat sau sint in curs de emigrare, vor ramine doar interlopi care fac absolut orice vor si cocalari.
    Nu exista nici un proiect criminal de distrugere a mediului/patrimoniului/infrastructurii care sa fi fost oprit pentru ca a cerut opinia publica. Nici un proiect nu poate fi stopat. Nu se poate face nimic. De aceea mai bine sa am suveniruri decit sa sufar zilnic vazind cum citiva interlopi distrug ce a creat cu greu milioane de oameni deosebiti.
    Si totusi, cit mai stau aici (nu mult) nu incetez sa sper. Va implor, trebuie sa facem ceva, s-a demarat distrugerea raurilor de munte din Romania.

    Opriti dezastrul ecologic de pe raurile montane din judetul Arges

  36. @ raluca:
    Scuze de off-topic, dar asta e doar incununarea distrugerii apelor de munte. Si ele sufera crancen de 20 de ani incoace.

    Ce sa faci? N-ai ce sa faci. Eu ii cunosc pe cei de la Protectia Mediului din judetul meu… Niste catastrofe pe pile & stuff, stim cu toti cine e la conducerea nationala si ce-a facut ante ’90…

    Cunosc personal multi oameni care au incercat sa faca ceva si privind apele de munte si pe cele de ses/deal.

  37. @raluca si @dragos: eu nu cred ca nu o sa va mai pese daca plecati departe de Ro. Din experienta proprie, as zice ca e chiar invers: sentimentul national, patriotismul se accentueaza cand esti departe de tara.

  38. Ada, e simplu, e daca ai sau n-ai copii.

    Cand copiii tai au un accident in drum spre… Mangalia si ajung la Spitalul Judetean Slobozia…
    Atunci mai vedem cum e cu sentimentul national si cu patriotismul.

    Putred de bogat dac-ai fi, tot o poti pati precum Gaudi.

    Poti avea contracte cu mai stiu eu ce clinici private, in prima instanta tot la stat ajungi daca nu esti in localitatea de resedinta.

    A fost cazul recent cu Tiriac Jr. S-a imbacsit cu clor in piscina la Poiana Brasov. Cine a venit dupa el? Tot amãrâtzii (admirativ) de la Ambulantza si SMURD. Unde l-au dus? La Spitalul Judetean Brasov.

    SCHIAU!
    A, pardon, asta nu trebuia scris aici!
    Dar daca tot l-am scris, il las, ca oricum se potriveste… 🙁

  39. Stimate d-le dr. Stroescu ,

    Am descoperit blogul d-voastra, accesand de pe IMED – tag”aicea” unde pot fi vizionate fotografiile pe care le faceti.(care ,a-propos sunt foarte frumoase).
    Ideea e ca, desi poate pare exagerat, dar sunteti un model. Un model pentru cei care incearca sa se defineasca in acesta societate.
    Oarecum aparte, modul d-voastra de a va comporta “altfel” fata de restul poate fi pana la urma o marturie a celor care isi propun sa isi gaseasca o identitate.
    Desi sunt in primul an la MG mi-ati inspirat multa determinare si acceptare a ceea ce sunt si ce vreau sa devin.

  40. stefantalpalaru a zis:

    Ai uitat principalul motiv pentru a rămâne: comoditatea.

    Uitasem de asta. Mi-a amintit un coleg care-a marait in raspuns la ritualicele bocete adresate nou-venitilor : “Puteam sa alegem calea usoara, dar noi nu si nu.” Chiar uitasem – sau poate nu m-am gandit niciodata – ca puteam sa aleg “mai simplu”. Aleg numai sa ma amuze amintirea din primul aeroport “strain”, un fel de teama noua. “Acu, no, ori vorbesc engleza, ori mor de foame. Sa vezi comedie daca nu ma inteleg astia.”

    A. a zis:

    @ Pinocchio:
    Nu ştiu cine-i Vera, dar trebe că-i o tipă importantă de vreme ce Mark Twain o citează: “Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn’t do than by the ones you did do.”

    Does anybody here remember Vera Lynn?

  41. Blegoo a zis:

    Dacă vă zic la toți… că ăsta a fost un post scris de mine… cum reacționați?
    Hai… pă bune…
    Dacă zic că eu am am scris postul principal… ce vă faceți?

    Da, reconsider. Cred ca e ceva cu conceptul de autoritate, alea. “Background”, “informatie de fond”, oricum i-o zice, carevasazica trebile alea care s-au scris, intamplat sau contrafacut si care ne ajuta sa il identificam pe scriitoru’ textului. Una e sa o aud pe Madonna povestind despre “dezradacinare”, na (nu zic ca femeii i-or lipsi capacitatile empatice si simpatice), si alta o regina in exil.

  42. ramona a zis:

    Ca sa fii “doftor” trebuie in primul rand sa existi in sanul unei comunitati care are un rol formator, reformator si de limita.

    Pe acolo ma batea si pe mine gandul. Citesc manualele medicale ale “astora”: mai un articol publicat dupa anul 2000 si luat de bun in clinica, mai un protocol acolo unde poate pare totul “de bun simt”, mai o amintire despre manualul de fizologie al lui Groza (oleaca mai batran manualul decat mine), mai un “mecanism necunoscut” care anu’ trecut s-a revelat in forma unui canal de potasiu… nebunii.

    Vlad, s-ar putea sa fie important si unde in strainatatea ceea mare. Ma gandesc la chestia aia cu singuratea printre strani – vai capul meu. Ma simt mai “apartinand” aici decat “acasa”. Nu ma asteptam sa am o senzatie ciudata de “pseudofamilie fortata” in prezenta celor mai multi romani pe care ii stiu. Nu este exclus sa am eu un sistem putin sui. Deopotriva, nu este exclus ca povestea cu plec-raman in tara sa fie foarte asemanatoare povestii cu plec-raman intr-o relatie abuziva. Nu cred ca frica de singuratate se repara cu oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.