Nu pricep Harley Davidsonul

Știu că există cititori ai mahalalei care se dau cu motocicletele, de asta scriu, poate mă învață și pe mine cineva cum e cu Harley Davidsonul.
Adică, de ce e așa de iubită motocicleta asta? În primul rând, face un zgomot oribil. Ca un purcel monstruos. Ca un purcel monstruos cu flatulență severă. Zilele trecute, mă strecuram pe bicicletă printre mașinile resemnate într-o coloană puturoasă pe Calea Victoriei. În spatele meu, un Harley tot ambala motorul, așteptând să mă poată depăși. Era ora 4 după amiaza, oră la care cică trebuie să faci liniște, hăhăhă, sanchi. Asta mă duce la următoarea mea nelămurire: de ce ai vrea să conduci așa ceva în oraș? La oră de vârf, pe străzi aglomerate? Hai că, pe autostradă, cu vântul în freză și o gagică în spate, o fi o experiență mișto, mi s-a spus, dar așa? Să te deplasezi cu 10 km la oră, pârțâind de se cutremură geamurile?

Explicația cea mai la îndemână e: ca să te vază lumea. Asta aș mai înțelege, dacă nu aș fi văzut șoferii de Harley. De exemplu, când m-am tras pe dreapta să-l las pe băiatul din spatele meu să treacă pe lângă mine, l-am putut admira în voie. Și nu era o imagine cu care să vrea cineva să se grozăvească. Stătea ca pe, să mă iertați, veceu. Era cu un cap mai jos ca mine pe bececletă, crăcănat și cu fundul mai jos de genunchi. În plus, era agățat de un ghidon înalt, de parcă ar fi fost o pereche de izmene pe sârmă la uscat. Pe motocicletele astea mai moderne, poziția nu e aceeași, e ceva mai demnă, amintește de caii de curse, pe care vechiculele pe 2 roți i-au înlocuit în inconștientul nostru colectiv. Harleyul amintește poate de un măgar bătrân cu probleme de coloană.
Și, cireașa de pe tort, motociclistul avea pe cap un castron de salată. Ați remarcat? Cei care se dau pe Harley nu poartă căști normale, ci castroane din astea. Arată destul de fragile și nu cred că protejează de ceva, oricum, nu de fracturile de viscerocraniu, nici de ridicul.

Sigur, castron în cap, cavaler caraghios, tot ansamblul ar putea avea ceva donquijotesc, dar nu are, pentru simplul motiv că tot ansamblul este absurd de scump, cu banii pe care îi dai pe un Harley trăiește o familie africană cu zece copii timp de zece ani.

Așa că, WTF – cum ar spune tinerii din ziua de azi.

Există, desigur, posibilitatea să-mi scape mie ceva, niște elemente culturale la care nu am acces. Știe cineva ceva ce io nu știu?

About The Author

84 thoughts on “Nu pricep Harley Davidsonul

  1. @Blegoo/50:
     

    Bre.
    Io fac poezeală mioritică (muoamăăă… o să mă spurce fetile…)… tu produci literatură birotică.
    Ceva gen diferența între “Credință” și “Religie”, aș zice…

     
    🙂
     
    E adevărat că, pentru mine, culmea literară este manualul de utilizare ∞-lingv. Poate de aceea mă cramponez de fiecare dată de a pricepe ce vrea să spună poetul: în caz că e stricată poezia să reuşesc s-o depanez. Heh, şi uite-aşa, ajungem iar la Motorcycle Maintenance... 🙂

  2. @ CST-Link:
    Bre.
    Io înțeleg punctul tău; dacă n-ar fi cei ca tine… ar trebui inventați.
    (tapirul s-a inventat singur…)
    ………
    În realitate… eu am vrut să mă dau paralel la motocicletă cu ceva care să le placă la nenea Vlad și Tapirul… că ei sunt ăia cu definițiile și caterinca.
    Nivelu’ următor… ești tu și ai tăi: ăia care întreabă (fără rușine) “… adică… cum, ce vrei să zici?…”
    Ultimu’ nivel… cu un singur personaj… sunt io… care latru.
    Lătrătura… ca expresie… nu comunică NIMIC.
    Egală cu “blegismul”.
    Menirea zgomotului (precum pârțâiala motocicletei) e să te facă să examinezi situația, nimic altceva.

    Ai auzit cum tună în ceruri… când o dă spre furtună?
    Zgomot, alea?

    Seim sing.

  3. @ Blegoo:

    “dacă n-ar fi cei ca tine… ar trebui inventați.”

    Bun, adaug şi eu, ca să fie complet inventarul clişeelor: vă mulţumesc că existaţi!

    Dar să ştiţi că dialogul dumneavoastră a devenit greu de urmărit.

  4. @Blegoo/52:
     

    Bre.
    Io înțeleg punctul tău; dacă n-ar fi cei ca tine… ar trebui inventați.

     
    Cred că diversitatea e suficient de cuprinzătoare încât oamenii ca mine să existe doar din întâmplare, nu musai dintr-un (non-)intelligent design. 🙂
     

    În realitate… eu am vrut să mă dau paralel la motocicletă cu ceva care să le placă la nenea Vlad și Tapirul… că ei sunt ăia cu definițiile și caterinca.

     
    Treabă e că am încercat acelaşi lucru, de asta am dat link-ul. Mi s-a părut bună sugestia ZAMM, iar capitolul 8 de care pomeneam are legătură exact cu zgomotul motocicletei, şi ce-ar putea însemna. Ce-ar putea însemna în altă direcţie decât cea a discuţiei generale, e adevărat… dar, mă rog, nimeni nu are intuiţia perfectă a ce se vorbeşte de fapt, mi se pare (am profitat de asta).
     

    Nivelu’ următor… ești tu și ai tăi: ăia care întreabă (fără rușine) “… adică… cum, ce vrei să zici?…”

     
    Presupun că surjecţia neruşinare->nevinovăţie nu deranjează foarte tare. 🙂
     

    Ultimu’ nivel… cu un singur personaj… sunt io… care latru.
    Lătrătura… ca expresie… nu comunică NIMIC.
    Egală cu “blegismul”.
    Menirea zgomotului (precum pârțâiala motocicletei) e să te facă să examinezi situația, nimic altceva.

     
    That’s a bit of metaphysical bullshit. Orice se manifestă peste pragul de detectare al vreunui simţ de-al nostru comunică cel puţin un lucru: că există. Iar, dacă lătrăturile d-tale de care povesteai ar fi doar “semne de circulaţie,” care să ne facă să examinăm ce se întâmplă, atunci poate că n-ai depune atâta efort argumentativ să demonstrezi consistenţă lor. Mie mi se pare că te implici un pic în a nu fi înţeles greşit; altfel, n-ai mai contrazice pe nimeni (demonstraţia e trivială, prin reducere la absurd).
     

    Ai auzit cum tună în ceruri… când o dă spre furtună?
    Zgomot, alea?

    Seim sing.

     
    Pe un alt blog discutasem relativ recent despre rosturi şi meniri, şi — cu prilejul discuţiei — m-am gândit că e o diferenţă între rost şi cauză. Bine-bine, am fost un pic şi ajutat pentru asta. Ideea e între ceea ce spune un om şi ceea ce tună o furtună e diferenţa de intenţie. Aşa că, atunci când vorbesc cu oameni, mă gândesc la ce vor să spună, nu la ce le tună printre corzile vocale.

  5. A. a zis:

    @ Blegoo:
    “…să ştiţi că dialogul dumneavoastră a devenit greu de urmărit…”

    Care dialog vere?
    E doar monolog, zic… lătrătură de sub balcon.

  6. CST-Link a zis:
    “…Presupun că surjecţia neruşinare->nevinovăţie nu deranjează foarte tare…”

    Păi… corect, nu?
    În rest… continuăm să ne certăm.
    🙂

  7. Blegule( asta care esti acum), nu stiu de ce suferea drcraciun, dar se ia. Ai aceleasi simptome. Poate gaseste cineva boala, ca sa prescrie tratamentul.Desi, daca ma gandesc la ambele personaje, s-ar putea ca scrisul pe bloguri sa fie tratamentul. Vlad, nu poti crea o sectie de terapie a mahalalei, ca sa stea restul lumii de vorba in liniste?

  8. un element mai cultural, asaa, ie si chestie cu tremoloul continuu din zona inghinala. cica harleyu’ ajuta tare!

  9. singura diferenta dintre prostimea de ieri si prostimea de azi este ca cea de azi se individualizeaza in fiece clipa..deaceea, prostimea de azi e greu de prins intr-un program de re-culturalizare.
    Nu poti sa-l treci pe posesorul de..harley, sa zicem, dintr-a patra intr-a treia la fel de usor cum trece țața leana dintr-a treia intr-a patra.
    v-ati prins, nu?

  10. Diligentreader… dacă suspectezi o boală… și nu ești sigur(ă) de diagnostic… corect ar fi să faci lista de simptome.
    Numai în felul ăsta ajungi să pui un diagnostic corect.

    Sunt oarecum neclar în ce privește prezența mea în comentarii ca fiind dăunătoare discuțiilor liniștite; o acuzație directă face cât o mie de aluzii… cel puțin așa cred eu.

    Adică… ?

    “…Dar deschideți poarta… Câinii mă-ncongior…
    Vântul suflă rece… Ranele mă dor!
    Tânăra cititoare la fereastră sare…” – etc.

    Personal am fost, sunt și am să fiu veșnic partizanul replicilor scurte, la obiect:

    “EȘTI PROST, BĂH!”
    “BLEGULE… MARȘ D-AICI!”
    “CHEMAȚI HINGHERII!”

    Consider că asta forțează o reexaminare a pozițiilor luate anterior… cum ar veni. Ceva gen “…dar dacă…?”
    (Liviu Guță are o reacție realistă: http://www.youtube.com/watch?v=5L1vCbKqd6U )
    Mediul nu e mesajul… forma nu e conținutul și harta nu e teritoriul.
    Of cors… DrCraciun transcende mizilicuri d-astea; el e dincolo de bine și dincoace de rău.
    În ce mă privește… eu sunt sub balconu’ de la parter, pe stânga cum intri în mahala.
    🙂

  11. Una din chestiile care mă enervează la Blegoo este voinţa lui neabătută de a imita stilul lui Céline din “Călătorie la capătul nopţii”. Şi nu înţeleg de ce. Bun, Céline a făcut experimentul, ştim ce iese, n-ar fi acum cazul să scriem mai normal (chiar dacă mai banal)?

    În al doilea rând: nu, Doru, nu ne-am prins. Şi nu ştiu dacă tu te-ai prins, dar pe aici ai statut de tolerat dispreţuit. Faci mari eforturi să treci drept intelectual, vorbeşti ca un biet papagal prost dresat, vrei să dai impresia că eşti profund când în realitate întristezi prin sforţările tale neputincioase. Plictiseşti. Hai, valea, că poate eşti ocupat să iei Nobelul pentru biologie şi te reţinem!

  12. @A
    Ai zis VALEA?..deci recunosti ca sunt pe un oarecare delușor…bine, eu nu sunt de acord ca alfabetizarea incepe cu A-ul tau..ea poate incepe de oriunde si oricind.
    In fine, afla despre mine ca eu cred ca citesti prea mult..opreste-te si rumega…da, exact la modul asta..burduf, ciur, foios si CHEAG..de fapt, vrei sa-ti INCROPESTI o personalitate, nu? din care, pina la urma sa se resoarba frustrarea ca nu stii TOT, nu? incearca, nu te teme ca n-ai destule acumulari..oricum, aritmetica acumularilor n-a convins niciodata in ceea ce te priveste.
    Ca sa-ti spun drept, eu cred ca exista o anumita topografie a minimului de cunostinte care te poate recomanda INTELEPCIUNII..intepelpciunea..nu te-am auzit niciodata incercindu-i o definitie..cit te costa sa tolerezi un negru, un nazist, un țigan sau un mediocru? citeva secunde, nu? ai rabdare citeva secunde..in fond, fiziologiceste vorbind, secundele sunt ale tuturor, iar problema ta este ca in graba cu care iti faci bagajul monstruos de aglomerat al calatoriei interminabile, uiti intotdeauna periuta de dinti..deci, nu poti musca cu dinti nespalati chiar si de dragul unei ifestari galopante cu eruditie.
    In concluzie, te suspectez ca te minți ca nu ti-ai terminat calatoria, cind, de fapt, esti deja cristalizat in sclavul care se razbuna pe unelte..da, recunosc ca sunt o unealta, dar nu trebuie sa te razbuni pe mine, ca, uite, te-ajut sa gindesti.
    parerea mea neaparata.

  13. Insist sa-mi mentin declaratia..intr-adevar, A nu stie tot..altfel, pina acum, as fi aflat ca sunt stiut. In contextul infinitului cunoasterii, A STIE, e totuna cu ANA ARE MERE.
    Da, tovarasi de blog, A ARE MERE, si asta nu inseamna ca de-acum inainte nu trebuie incurajat sa le aiba.

  14. Fights!!!

    PS
    Desi in Epoca de Aur a Internetului (© Vlad) intepaturile, certurile sau chiar porcaielile intre doo ‘realitati’ aproape pur virtuale era un ceva la ordinea zilei, astazi mi se pare aiurea-n tramvai sa mai vaz asa ceva. Creca am imbatranit de-a binelea.

  15. @doru și A.: Bre… nu fiți nesimporci… stați la coadă cu cearta, până isprăvesc io cu diligent reader, ce dreaq’!
    Parc-ați fi români, zău!…

  16. A. a zis:

    “…Una din chestiile care mă enervează la Blegoo este voinţa lui neabătută de a imita stilul lui Céline…”

    Bre, io nu știam de Selin ăla… da’ am guglit, ca să nu mă fac de băcănie-n mahala.
    Clar, e ceva influențios, alea…
    În ocluzie… n-am citit, nici nu intenționez – plus că io cu franceza stau mai sărăcuț, așa… dincolo de mersi-bonjur-pardon nu prea știu.

    Dar zic: indiferent de muncile precursorilor mei… opera mea comentaristică stă neegalată!
    Vorba aia… facem fiecare ce poate.
    ………………
    Chestia cu scrisul normal… banal… ei, aia are merit, ca idee!
    Obiecția mea constă in faptul că ca națiune, cultură/alea…. cam asta tot facem de ceva vreme.
    Nu spun că nu există valoare în plictiseală – ar însemna să dăm cu Tolstoievsy de pământ… afirm doar că suntem o nație prea mică ca să ne permitem să fim banali.
    Părerea mea, dân cotețu’ meu.
    ……………
    Cât despre doru… nuș’ ce să zic.
    Io m-am prins la ce scria el.
    Că am recepționat altceva decât intenționa el să comunice… aia nu mai contează.
    Ideea e că am comunicat.
    El a zis ceva… io am înțeles altceva.
    Deci… am comunicat!
    …………….

    Zic că te-ai luat degeaba de el.

  17. @ Madelin:

    “Creca am imbatranit de-a binelea.”

    Madelin, n-aţi îmbătrânit deloc (dimpotrivă, sunteţi chiar cruduţă!). Pur şi simplu sunteţi o fiinţă superioară (cea mai superioară!) care nu se coboară la mozoleli din astea între derbedei.

  18. Blegoo a zis:

    diligentreader a zis:
    “…nu ma cert cu nimeni, Blegule…”
    Adică… io latru aicea ca un prost?
    ……..
    Bravos… frumos, n-am ce zice…
    🙁

    Eu credeam ca latri sa te bag in seama.

  19. diligentreader a zis:

    Blegoo a zis:

    diligentreader a zis:
    “…nu ma cert cu nimeni, Blegule…”
    Adică… io latru aicea ca un prost?
    ……..
    Bravos… frumos, n-am ce zice…
    🙁

    Eu credeam ca latri sa te bag in seama.

    Așa… și?
    Ne certăm ori nu ne certăm?
    Că n-ai loc de mine să vorbești în liniște, zic.
    🙂
    Hai, că mai e lume la coadă la certuri.

  20. Si io tot mai multe certe (© Madelin) vazusem, ca deaia am pus pluralul 🙂

    @A.
    Vorba lui Blegoo [care poate dar nu (prea) vrea]: unul zice ceva, alalalt intelege altceva.
    Daca voiam sa ma iau de augusta dumneavoastra personalitate virtuala, as fi zis nu ca am imbatranit io ci ca ati imbatranit dvs. Degeaba.
    PS Care derbedei? Ca io nu vaz decat pixeli.

  21. Ma gandeam sa comentez si eu ceva pe tema cu Harley-ul, dar vad ca deja lumea a trecut la alte discutii.

    Salut A., salut Blegoo si restul cunostintelor.

  22. Salut, Fluture. Păi, aici e ca în bazar: peste capetele noastre se întretaie conversaţii de nu mai înţelegi nimic. Unul vrea mirodenii, altul negociază un şal, unul spune un banc, altul strigă că i-au furat şuţii punga… Deci, de ce n-ai zice şi tu despre Harley?

  23. @ lektor:

    După atâţia ani în ţara aia mai puteţi face diferenţa între frumuseţea diverselor blonde? Presupun că vi s-a ascuţit văzul (adaptare la mediu), că mie toate de-acolo mi se par “aşa blondă mai rar”.

  24. @ A.: a fost o urma de ironie amara, elas..

    dar avea o coada groasa foarte blonda, sini enormi, ochelari grosi si o casca olandeza gen gestapo.

    de neuitat.

  25. lektor a zis:

    @ A.: a fost o urma de ironie amara, elas..

    dar avea o coada groasa foarte blonda, sini enormi, ochelari grosi si o casca olandeza gen gestapo.

    de neuitat.

    Deci… nu era Tasha…
    🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.