Rahan și vizuina Soarelui

În aventurile sale publicate în Pif la începutul anilor ’90 (chiar înainte de primul faliment), Rahan, fiul lui Crao, pornise în căutarea vizuinii Soarelui, în care acesta se retrăgea seara și din care ieșea dimineața. Rahan nu a reușit, dar pe parcurs și-a luat o femeie (aventuri post-Pif, mulțumesc, Claus, pentru album!) și a avut un fiu. Odată ce acesta a pornit la rândul lui în diverse aventuri, avea să poarte în inimi toată viața privirea înlăcrimată a lui Rahan-cel-bătrân. În privirea aia era tot regretul pentru lucrurile pe care Rahan nu le văzuse sau nu le făcuse, dar și bucuria că fiul său le va vedea și face în locul său.
La rândul lui, nepotul lui Rahan, avea să primească aceeași privire înlăcrimată când avea să plece în lume, într-o primăvară în care frunzele mijeau în trupurile noduroase ale baobabilor.
Mileniile au trecut și vizuina Soarelui s-a dovedit o iluzie, ca multe altele. Și totuși, cei-ce-merg-în-picioare continuă să-și împovăreze fii cu priviri înlăcrimate. În Childhood’s end (1953), Arthur Clarke își imaginează ultima generație de astfel de fii, în sfârșit eliberați de anticul plânset (precum și finalul implicit al omenirii). Romanul său conferă un catharsis temporar, dar atât.

About The Author

6 thoughts on “Rahan și vizuina Soarelui

  1. Nu-l văzui, dar cred că o să mă uit.

    În seara asta, tocmai am aflat că un prieten de demult a murit pe motocicletă. Să fii atent, nene.

  2. Cred că adăugirea cu fiul şi nepotul (recursivitatea gen axioma mulţimii infinite) e-o găselniţă de-a ta, cam recunosc stilul.

    (Nu încerca să citeşti vorbăreala de la adresa de mai sus, că nu-i pe înţeles. Concentrează-te doar asupra formulelor, ele singurele sunt limpezi acolo.)

  3. Mi se pare extrem de facil:
    “…In words, there is a set I (the set which is postulated to be infinite), such that the empty set is in I and such that whenever any x is a member of I, the set formed by taking the union of x with its singleton {x} is also a member of I. Such a set is sometimes called an inductive set…”
    Face sens, zic.

  4. rahan era o poveste corecta, cu talcuri de stanga bine dozate. unii poate ca or rade de el, de rahan adica, da sunt cam fleti daca fac asa ceva. daca imi amintesc eu bine, omul plecase pe urma soarelui inca din primul episod. numai ca, ajuns pe o insula pe care o putea vedea in intregime de pe un pisc, a urmarit doua barci care se urmareau dand roata insulei. barca urmaritoare nu o prindea din urma pe cealalta, iar rahan a tras concluzia inca de atunci, din primul episod, ca el unul nu avea cum sa ajunga la tainita soarelui pen’ ca soarele dadea roata, si el, pamanturilor, asa cum barcile dadeau roata insulei.
    a fost un “concept” (cica asa se spune, mai nou) fffff misto! pt. mine era mai tare ca Superman sau ca Batman.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.