În cărți, poveștile sunt mereu complete. Chiar dacă nu au mereu momentele clasice ale subiectului, ele sunt viabile, altfel nu li s-ar fi dat drumul în lume, să-și ducă viața lor de povești.
În realitate (ce-o mai fi însemnând și asta), poveștile nu sunt întotdeauna complete. O viață de om nu e suficientă pentru a-și termina povestea. Și atunci? Atunci dai mai departe, chiar dacă nu vrei, și se străduiesc urmașii tăi să-ți termine povestea. Proces cel mai adesea penibil, fiind inconștient. Ca un serial în reluare, cu mici modificări uneori imperceptibile.
Așa că e bine să te străduiești să-ți termini povestea. Doar că nici asta nu e suficient: urmașii tăi riscă să o reia oricum. Și dacă nu riscă, simt nevoia să o facă. Corespondența reală a unui personaj de carte este mai mulți oameni din mai multe generații.
Adesea se scriu cărți chiar despre treaba asta.
🙂 Mi-ai furat ideea, smechere! 🙂
Vlad, am observat că atunci când nu pui titlu pune WordPress unul din oficiu – în cazul de faţă “2260”. Să înţeleg că e a 2260-a însemnare? Uau!
(Lăbuţele alea roz sunt un deliciu, îţi vine să i le mănânci. Dar să n-o obişnuiţi în pat cu voi, că nu mai scăpaţi de ea. Deşi eu, suflet slab, nu cred că i-aş putea rezista.)
🙂
Dragoș, se prea poate, dar nu știu din ce context am furat-o.
Vlad a zis:
🙂
Punctul al II-lea al proclamatiei de aici:
http://dulce-mahala.tapirul.net/2011/09/30/credinta-si-religia-mioritica-guest-post-blegoo/comment-page-8/#comment-17940
Mor de ciuda ca ieri n-am insistat pe subiect…
Ca de obicei, titlul este partea cea mai buna 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=3khTntOxX-k
A. a zis:
A.-ule, nu e chiar asa (urmeaza actiunea de defaimare a lui Vlad); worpdress inregistreaza, cu un numar nou, toate “ciornele” (intentionate sau automate). numarul real pentru data de 24 octombrie este 707 posturi. ce e mai impresionant este ca sunt peste 17 mii de comentarii:
@tapirul:
Ă-hă, poate să ne pupe picioarele, că noi l-am ridicat, noi l-am făcut om! Dacă nu eram noi…