Era un biciclist pe care câinii, în loc să îl urască, așa cum era normal, îl iubeau. Când trecea el cu bicicleta prin mijlocul haitelor sălbatice de pe Calea Văcărești, săreau cu toții gardul ce desparte și azi strada de hățișul întunecat din spatele Aleii Castanilor, și țopăiau după el, gudurându-se pe lângă apărătoarele de noroi, ridicându-se în două labe și scâncind înduioșător. Biciclistul nu făcuse nimic deosebit ca să fie iubit de câini, nu le dădea zilnic mâncare gătită chiar de el, nu îi ascundea la el acasă când veneau hingherii, nu militase într-o organizație non-guvernamentală pentru salvgardarea maidanezilor. Nici măcar nu încetinea când trecea prin mijlocul lor. Cât despre câini, se țineau după el cât le permitea teritoriul sau răsuflarea, apoi abandonau cu regret și schelălăit jalnic cursa. Rămânea câte unul, mai singuratic, care, de dragul biciclistului, îndrăznea să-și părăsească lumea natală și să colinde străzile pe lângă roțile de 28 de țoli. Azi așa, mâine așa, până când, la un moment dat, biciclistul se trezi în fruntea unei haite ponosite de maidanezi, pe care haitele lor respective nu-i mai vroiau. Peste tot unde se ducea, ei îl urmau, țopăind, cu limbile scoase, pe asfaltul fierbinte.
Într-o bună zi, biciclistul nostru ieși din oraș prin Chitila, pe șosea. Curând, casele se răriră și făcură loc umbrei dese a pădurii Râioasa. Acolo biciclistul se opri puțin, își dădu șapca pe spate, apoi trase de ghidon și intră direct în codru. Câinii îl urmară, urlând ca lupii, și de atunci nimeni nu i-a mai văzut vreodată, deși toată lumea îi poate auzi în fiecare seară, mai întâi soneria bicicletei, zdring zdring, și imediat după aia urletele unei haite de lupi.
Te rog sa scrii mai des! Orice!
Aha, și biciclistul cînta în timpul liber la flaut 😉
Ehm, vroiam să vă arăt asta: http://youtu.be/_TDTtb08CVc
Si eu il iubesc pe biciclistul asta, nu numai cainii.
I-ai facut si o statuie (fara bicicleta) 🙂
http://hostpicture.eu/di-RKCM.jpg
Habar n-aveam că JP Rampal a trecut pe la Muppeți.
Sigur că da — și Kermit i-a sugerat (ce răutate!) să vorbească franțuzește cu Miss Piggy. Care s-a fofilat semiofensată. (“Shut up, Greeno!”)
:-))
Vlad – scuze pentru off-topic:
am o intrebare: la tine pe blog au fost, iarna trecuta, fulgi de zapada care ningeau peste posturi?
Multumesc.
La flûte et la pluie traversière…
http://www.youtube.com/watch?v=hVK-s84SN_s
In mahala a inceput sa ninga!! Ce frumos ar fi sa cada niste fulgi mari si pe la ferestrele noastre:)
Voila, c’est ca!
Si triciclistul pe care il iubeau copiii:
http://blogul-tapirului.tapirul.net/1370/ticear-cris/
—
Binecuvantati animalele si copiii !
@ Dragos B:
Da asta ce are ? Nu-ti place ?
http://www.youtube.com/watch?v=bCkcCK4x4X4
Şi-au luat lumea în cap…biciclistul, lumea lui de biciclist şi câinii, lumea lor, a maidanezilor.
Pe acest biciclist cred că-l poate iubi oricine.
B.deComp a zis:
he, he… buna idee… sa vezi cand s-o apuca T de gatit… inghetzata ce-o sa-l mai iubeasca copiii. 🙂
Da un biciclist-flautist care să scoată din oraş mahalagiii care nu-şi castrează căţelele şi le lasă puii la colţ de stradă nu s-a inventat?