Ultima dată

Înotam ieri printre nămeții din București, înjurând pe mașiniștii parcați pe trotuar, murind de dorul bicicletei, când dintr-o dată m-a pălit un gând. Oare când a fost ultima dată când m-am dat cu sania? Faptul că nu îmi aduceam aminte m-a speriat rău. Apoi m-am liniștit, întrucât mi-am adus. Aminte, vreau să zic: era acum vreo 8 ani, pe pârtie la Predeal. Apoi însă m-am speriat din nou: o fi fost aia ultima dată când m-am dat cu sania, dar nu m-am dat cu sania de fapt. Sau m-am dat, dar nu a fost deloc ca pe vremuri. Am făcut-o ca pe un fel de imitație a copilăriei, mi-a fost foarte frică și nu mi-a plăcut deloc. E extrem de greu de crezut că eram același om cu cel care, pe la 7 ani, cobora cu zeci de km la oră dealul din Șerbănești, cu încă 2 oameni pe sania îngustă. Așa că data aia nu se pune. Cândva a fost o adevărată ultimă dată, și eu pe atunci chiar habar nu aveam că avea să fie ultima dată, și acum nici măcar nu pot să mi-o aduc aminte. Logic, calculez că trebuie să fi fost cândva în jurul vârste de 16 ani, chiar înainte ca ultimii prieteni ai copilăriei să fi plecat de tot din cartier, oraș, țară, continent.

It gets worse, cum zice americanu: sunt un morman de ultime dăți pe care nu mi le amintesc. Nu-mi amintesc ultima dată când am citit cu plăcere o revistă Pif Gadget. Când eram student, am cumpărat de la un tarabagiu niște Vaillanturi din anii ’50. Știu că le-am prețuit ca pe valoroase obiecte de colecție, adică moarte. Aventurile lui Nasdine Hodja însă mă lăsau deja rece, deci ultimul Pif l-am citit cu adevărat înainte de studenție. Dar nu știu când, nici ce era în el. Nu mai știu când am citit ultima dată cu pasiune o povestire cu Sherlock Holmes, când m-am jucat ultima dată de-a v-ați ascunselea, când am dat ultima dată un șut într-o minge, când am vorbit ultima dată cu bunica mea, înainte să moară, și ce anume i-am spus, care a fost ultima zi în care am mai fost îndrăgostit de prima mea dragoste de care m-am îndrăgostit când aveam 12 ani (nu i-am mărturisit niciodată, bineînțeles). Tot ce știu e că niciodată nu mă voi mai da cu sania, nu voi mai vorbi cu bunică-mea, nu voi mai citi Pifuri cu plăcere.
Am avut zeci de vieți, și tot pierd câte una, și nici măcar nu pot să marchez momentul în care se întâmplă, nici măcar atât. Mă întreb dacă Swedenborg avea dreptate și Moartea cea mare trece și ea la fel de neobservată, dacă continuăm să fim atât de distrați chiar și când nu mai existăm.

About The Author

48 thoughts on “Ultima dată

  1. Eu m-am dat cu sania saptamana trecuta, iar cand merg la munte, nu ajung la ski, caci eu sunt omul saniei.
    Nu mai este ca in copilarie, dar exista cateva secunde cand stau pe sanie departe de toate vietile care ne traiesc si ma bucur.
    E chiar o bucurie simpla si mai ales izbucnita.

  2. Vlad, daca acum parca ai fi un mosulica tot cainandu-se ca nu mai e cum a fost, la 70 de ani o sa-ti pui pantaloni scurti si camasa roz si te indragostesti de Lolita. Ce-ai, bre, de te cainezi atat ca trec anii si varstele? ” E ultima oara cand am purtat spilhozen.Of, vai!”.

  3. diligentreader,
    la 70, 80 uiti intrebarile inainte sa le termini de formulat… deci o grija in minus… 🙂

    vlad, imi place punctul asta de vedere, am si eu o teorie similara despre “dincolo” si despre “desprinderea partiala”. si cred ca e mai usor asa, gandindu-ne la toti oamenii pe care i-am cunoscut…

  4. diligentreader, tu ai mai citit acest blog? Așa scriu dintotdeauna, de asta unii cititori, cum era lila, s-au exasperat și au plecat. Ăsta e un loc al melancoliei și caselor bântuite. Vrei amuzament, încearcă pitici gratis.

  5. Am incercat, dar nu pot scapa de casele bantuite. Tot gratis iti zic: daca acum cand ai tot ( nu cred ca iti dai seama ca ai tot: tinerete si putere, dragoste, copil, siguranta zilei de maine) lasi sa te napadeasca astfel de melancolii, cand ajungi sa chiar ai de ce sa te jelesti, o s-o iei pe aratura.Stii cum se traieste varsta ta ca sa nu regreti amarnic mai tarziu ( sper ca-ti dai seama ca stiu ce spun)? Ca atunci cand ti-e foarte foame si ai mancarea ta preferata . Voiam sa dau alt exemplu, dar m-am gandit ca mai sunt aaa pe aici si-i arunc in depresii.

  6. Vlad a zis:

    Vrei amuzament, încearcă pitici gratis.

    Link-ul de la ‘pitici gratis’ duce tot la articolul ‘Ultima data’. Hmmmmm… … … Gura pacatosului … … …

  7. Nu pricep ce ar trebui să fac, să țopăi într-un picior, ținându-mă de fund, cum că ce frumoasă e viața? Păi, de fapt, chiar asta fac, cu textul ăsta, în felul meu.

  8. A. a zis:

    O buclă temporală mai tare decât cea a lui Vlad.
    Psihiatrii mor de ciudă că n-au valoarea mea!

    intr-adevar, curat gødelian und autoreferential sa stai sa ghicesti ce adresa-ti va avea comentariul. Ma sperii, Argentin.

  9. Am vrut de mult timp sa intreb : ce inseamna “pelicano solitudinis”? seamana a latina, dar nu pot pricepe cum s-ar traduce asemenea sintagma. Merci.

  10. Similis factus sum pellicano solitudinis,
    factus sum sicut nycticorax in ruinis.

  11. Merci,diligentreader. Ar fi fost mai usor daca adauga si “similis”. Ca si lexic e usor,dar gramatical “pelicano solitudinis” nu este,mai ales scos din context. Asadar traducerea este (approximativ): am devenit asemanator palicanului pustiului (“solitudinis” este in genitiv iar “pelicano” in dativ); am devenit ca (si) corbul in ruine.
    Despre comparatie,nu stiu daca e cea mai potrivita, pelicanii nu sunt chiar asa de solitari…

  12. Am vrut de mult timp sa intreb…

    Pluralul lui “derdeluş” este “derdeluşuri” sau “derdeluşe”? Dar etimologia care o fi? “Derdeluş” e diminituv provenind de la “derdeal”?

    Pelicanii stiu de unde vin si unde se duc.
    Dar “Pelicanol”? De unde a venit si unde s-a dus?

  13. DERDELÚȘ, derdelușuri, s. n. Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța; săniuș. – Et. nec.

    Sursa: DEX ’98

    PELICANÓL s.n. Pastă albă de lipit, preparată pe bază de dextrină și de glucoză. [< germ. Pelikanol – nume comercial].

    Sursa: DN

  14. Probabil că Pelicanol vine de la Pelikan
    http://www.pelikan.com/
    Mă gândesc că derdeluș e la fel ca urcuș. Dacă nu cumva e un super-diminutiv, de la „derd”. Un derd mai mici e un derdel, un derd mic-mic e un derdeluș. Și unul și mai mic e un derdelușic (apoi derdelușicuț, și tot așa, ad infinitum)

  15. Da, “derdelus” rimeaza cu “urcus”. Nu am auzit cuvantul “derd” pana acum, dar nu pot afirma ca nu exista. Cum nu este trecut nici “huidita” si poate nici voi nu l-ati auzit, dar eu pe huidita ma trageam cu sania la mamaia. Huidita e tot un deal, numa bun de coborat cu sania.
    Daca exista “derd” atunci “derdelus” e clar un diminutiv. Dar logica asta e riscanta. Eu am zis odata “aequa anima” vrand sa zic de fapt “aequo animo ” tot dintr-o socoteala gresita. Imi suna bine “aequo animo” dar apoi am zis ca logic e ca “suflet” in latina sa fie de gen feminin deoarece in franceza avem “une ame” – iar francezii au fost dintotdeauna puristi. Adevarul este ca latina le are pe amandoua ” animus”si “anima”,ca francezii sunt intr-adevar puristi si au respectat deci genul,luandu-l pe “anima”.In latina “anima”e mai rar folosit si se refera la sufletul mortului.Asadar “cu un suflet egal” se spune “aequo animo”. Tot cu sensul acesta putem cita pe Horatiu “aequam memento servare mentem” – aminteste-ti sa pastrezi (mereu) mintea egala (Traduc ad litteram). De unde se vede ca “animus ” si”mens” se pot referi la acelasi lucru, cu toate ca sunt multe expresii in care nu putem substitui termenii(spunem “ma doare sufletul” si nu “ma doare mintea”.

  16. @ Vlad:

    “Un derd mai mici e un derdel, un derd mic-mic e un derdeluș. Și unul și mai mic e un derdelușic”

    Multi-diminutivarea este comună în spaniola mexicană:

    ahora -> acum
    ahorita -> acuşica
    ahoritita -> acuşicuţa
    ahorititita -> acuşicuţica
    etc.

    Se pare că Vlad reînvaţă să vorbească de la fiică-sa.

  17. cred ca dincolo de ultima data cand te-ai dat cu sania sau cand ai mers cu bicicleta, cel mai rau este sa uiti cand ai zambit ultima data. Asta nu-mi amintesc!

  18. @ Flora: Puristii francezi, puristii francezi ! Ce repede o luam la vale ! Pai n-au genul neutru, dar au trei cuvinte de genul masculin la singular si feminin la plural. Si cum n-ar fi de ajuns – “une” sphère, “un” hémisphère. Logic, nu ?
    Ce spuneai TatA.ie ?

  19. La vale pe derdelus,desigur! Nu as zice “nu”. Cele trei cuvinte pe care le-ai imbracat in mister sunt “amour”, “delice” si “orgue”. Acestea nu sunt singurele aberatii, gramatica franceza e plina de exceptii. Cum mai este si femininul de la “grec” – “grecque” (“c” nu are ce cauta la feminin dupa regula de baza). Dar tocmai asta face deliciul ortografiei franceze! Logica nu foloseste la mare lucru cand e vorba de studiul limbilor naturale.

  20. Flora a zis:

    Logica nu foloseste la mare lucru cand e vorba de studiul limbilor naturale.

    Mi-o tot spune varul Alex…

    Cica atunci “gărgăriță” ar veni de la “gărgără”…

  21. Mai neplacut este, ca unele amintiri, revin, tocmai cand nu mai avem ce face cu ele.Dar daca fiecare din vietile ce le-ai pierdut, ti-au lasat amintiri frumoase, nu ai ce regreta.

  22. duminica mi-am dat drumul pe o sanie si am crezut ca fortez iremediabilul.
    vlad are dreptate.

  23. @lector
    Gødel e ala care ‘cea sa scrii comentaru’, sa salvezi lincu’ sh-apoi sa editezi comentaru’?

    La Vlad si Tapirul e democratia ortografiei.

    @Vlad
    Vladule, mi s-a intamplat si mie sa cetesc in nota tragica unele postari de-ale tale. Si sa simtz imboldul sa te consolez or trag de urechi. Nusdece. Probabel ca insphiri niscaiva instincte materne. La doamne, nu si la domnisoare. Noi te credem pe cuvant 🙂

  24. Madelin a zis:

    @lector
    Gødel e ala care ‘cea sa scrii comentaru’, sa salvezi lincu’ sh-apoi sa editezi comentaru’?

    Eu zic ca Argentin a anticipat ce numar ii va fi alocat comentariului, de-aia m-a speriat:) Metoda propusa de tine e nedemna de el, dar la o adica putea edita daca gresea:)

  25. Lektor, +1 !

    De fapt, acest “plus unu” chiar duce cu gândul la mulţimile cu succesor…

    Madelin, Lektor a înţeles corect: WordPress se ghidează în viaţă după axiomele lui Peano.

    Dar, Lektor, sunteţi convins că Goedel e băiatu’ cu autoreferenţialitatea? Eu zic că ar fi mai degrabă un rus schizofrenic, unu’ Cantor. Goedel, pe de altă parte, a trântit şi el o bubuială înrudită, de i-a fugit lui Einstein pământul de sub picioare. Pân’ la urmă, ce mi-e un enunţ autoreferenţial, ce mi-e o curbă închisă în spaţiu-timp?

  26. Madelin a zis:

    @Vladule, mi s-a intamplat si mie sa cetesc in nota tragica unele postari de-ale tale. Si sa simtz imboldul sa te consolez or trag de urechi. Nusdece. Probabel ca insphiri niscaiva instincte materne. La doamne, nu si la domnisoare. Noi te credem pe cuvant 🙂

    Uite nu mi-a venit ideea ca la domnisoare poza romantic-suferinda da bine. Eu am reactionat mai “mamalustefancelmare”.

  27. Chiar, ce-ar fi zis Godel de raționamentul: ”Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu”?

  28. Vlad a zis:

    Chiar, ce-ar fi zis Godel de raționamentul: ”Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu”?

    daca-ti argumentez pe indelete ce-ar fi zis gødel in legatura cu mama lui stefan, si intelegi explicatia, mi-o dai de guestpost?:)

  29. S-a făcut, dar să fie și hieroglife din alea drăguțe din logica modală, cu pătrățele și rombulețe.

  30. logica modala nu intervine aici, e necesara doar la demonstratia existentei lui d-zeu:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.