Amos Oz și Liiceanu la Ateneu

Am avut ocazia, datorită unui prietin, să merg și eu să-l văz pe Amos Oz în discuție cu Liiceanu. Ceea ce urmează este o cronică a evenimentului.

Îi mai țineți minte pe hăndrălăii care făceau contrabandă cu bilete de cinema? Eu chiar mă întrebam unde dispăruseră, că la cinema nu mai vrea nimeni bilete. Ei bine, erau prezenți la Ateneu, vânzând bilete pe sub mână la Liiceanu. Mai suprinzător, erau oameni care cumpărau!

Apoi am intrat. Atâtea personalități pe cm2 m-au intimidat puternic. În fața mea stătea Cărtărescu, cu un păr impecabil, de reclamă la șampon. Ceva mai departe, un pianist de renume, care avea, vă jur, o brățară de Rahova, din aia groasă, pusă peste mâneca sacoului, să se vadă. În fine, foarte multe personalități, nu vi le zic pe toate că nu e loc aici.

În deschidere, după un mic discurs sforăitor de pompă și circumstanță, Alexandru Tomescu a ținut un mini-recital cu al său Stradivarius. Mai întâi a cântat ceva de Bach, și anume preludiul din Partita nr. 3 pt vioară în Mi. Pe care a făcut-o arșice. Adică, mă rog, nicio notă nu a fost greșită, și timbrul a fost impecabil, dar stilul a fost un fel de țopăială romantică, cu hlizeli și respirații adânci. Regret, dar Bach nu e Paganini. Ceea ce probabil A.T. știa foarte bine, însă îmi imaginez că așa a crezut că ar da bine la publicul prezent. Și probabil nu se înșela, dar Bach nu avea nicio vină, săracu. Iar Iosif Sava cred că s-a zvârcolit nițel. Apoi a băgat un Scherzo Capriccio op. 6 de Fritz Kreisler, o piesă remarcabil de plicticoasă și găunoasă. Ne-a cântat-o probabil pt că tatăl lui Kreisler era evreu (ca Amos Oz), altă explicație nu găsesc.

Apoi a venit rândul unei lungi conferințe care a inclus 4 sau 5 întrebări și răspunsuri. Cea mai lungă parte a fost traducerea live, de care nu avea nimeni nevoie, dar înțeleg, dacă măcar un singur om avea nevoie, a meritat, ca în episodul cu Avraam încercând să salveze Sodoma și Gomora, pe care Liiceanu de altfel l-a amintit.

Recunosc că nu știu mare lucru despre Amos Oz, așa că probabil nici n-ar trebui să scriu textul ăsta. Sunt convins că Mircea Geoană, prezent în sală, sau pianistul cu brățara peste sacou, i-au citit operele complete, așa că am fost oareșcumva un intrus. Pot însă să spun că scriitorul israelit a fost foarte simpatic și a dat dovadă de charismă și priză la public, fără fițe și mofturi, fără aere scriitoricești, etc. Aș vrea să spun același lucru și despre contrapartida românească, care a pus următoarele întrebări:
– de ce nu este condamnat comunismul cu irevocabilitatea cu care e condamnat nazismul. După război, mulți viteji.
– cum se descurcă Amos Oz cu frustrarea maximă, pe care el, Liiceanu, o resimte, când vede că nimeni din cei ce ar trebui nu-i deschide cărțile și lumea nu se schimbă în mai bine ca urmare a scrierilor lui,
– și bineînțeles, clasica problemă cărtăresciană, cum să se descurce un scriitor de mâna întâi care n-are norocul lui Amos Oz și se naște într-o țară, pardon, cultură de mâna a treia.
Serios, chiar a întrebat asta. Moment în care toată lumea s-a uitat la Cărtărescu, să vază cum reacționează. (Menționez că părului dlui Cărtăresc a rămas impecabil coafat). După ce Amos Oz probabil s-a întrebat dacă nu visează și oamenii ăștia chiar își disprețuiesc cu atâta ardoare propria țară-pardon-cultură, a replicat că sfatul lui e ca scriitorul respectiv să scrie despre lumea lui măruntă, despre satul lui, fără să-și facă griji de cât de mare e el sau țara lui, pentru că toți trăim într-un sat, indiferent de cât de mare pare țara care îl înglobează. Firește, ar zice orișicine. Cine ar citit un roman care are ca scop declarat să fie cel mai tare din parcare și să-l acopere de glorie pe autor? Pentru asta avem deja manele și hiphop.

În rest a fost frumos, rețin ideea că familia e unul dintre cele mai interesante lucruri din lume, mai interesantă decât planeta Marte, și probabil că voi cumpăra cărțile lui Amos Oz, așa că conferința și-a atins scopul.

About The Author

12 thoughts on “Amos Oz și Liiceanu la Ateneu

  1. E un foarte mare scriitor și un om fără fițe. În afară de romanele lui, apărute în românește la Polirom, apoi la Humanitas, în ”Raftul Denisei”, îți recomand eseul „Cum să lecuiești un fanatic”.

  2. Ce compari tu aici? Un om extraordinar care si scrie , Amos Oz ( dupa ce si cum scrie e si un barbat pe care orice femeie isi doreste sa-l cunoasca), si niste inchipuiti carora li s-a dat nas pentru ca nu era nimeni important prin jur cu care sa se compare.
    Nu merita sa irosesti viata cu Cartarescu si Liceanu. Dar Amos Oz trebuie citit.
    Desi, avand in vedere experienta mea de cand l-am descoperit prima oara acum vreo 7 ani intr-o librarie din Ierusalim cu’ Black Box’-
    dupa
    care am citit tot ce mi-a cazut in mana de el-as zice sa il recomanzi sotiei. E unul din putinii scriitori care inteleg femeia.Si cred ca o femeie ii intelege mai mult arta tocmai pentru ca se regaseste in ce scrie Oz.

  3. Pentru inceput iti recomand o recenzie (chiar mai mult decat orecenzie) la romanul \”Odihna desavarsita\” publicata in revista Formula AS nr. 1006 (ultimul numar) februarie, scrisa de Adriana Bittel.

  4. Savuros textul/ relatare, daca ma gandesc la alte reuniuni publice unde a fost amfitrion Liiceanu… Si o observatie, in ton cele subscrise si alti comentatori, Amos Oz chiar merita citit! Stie sa te tina aproape, nu mai vrei sa te opresti din lectura…

  5. …primitivitatea frustrarii impanata cu noi orizonturi..
    comenturile de mai sus se muleaza perfect pe zicerea lui oz.

  6. Gabriel García Márquez was born in 1928 in the small town of Aracataca, situated in a tropical region of northern Colombia, between the mountains and the Caribbean Sea. He grew up with his maternal grandparent – his grandfather was a pensioned colonel from the civil war at the beginning of the century. He went to a Jesuit college and began to read law, but his studies were soon broken off for his work as a journalist. In 1954 he was sent to Rome* on an assignment for his newspaper, and since then he has mostly lived abroad – in Paris, New York, Barcelona and Mexico – in a more or less compulsory exile. Besides his large output of fiction he has written screenplays and has continued to work as a journalist.

    Cartarescu are acces la internet?
    Daca DA,
    Atunci de unde “LEGEA” cu scriitorul valoros de rang I din tara de rang III ?
    Cat tupeu are aceasta “ELITA” !
    DACA mineriadele din anii 90 ne-au adus mult rau,
    ATUNCI mineriadele electorale SNLO “by bus”, din 2009, cat rau au produs si pot sa mai produca ? Pe acestea d-l Liiceanu se pare ca le accepta !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.