„În ciuda lungii sale vieți, omul e mai muritor decât câinele, vaca sau musca. Animalul moare doar o dată, pe când omul trăiește cu moartea agățată de umărul drept încă de la vârste tinere. De aceea, omul nu-și trăiește niciodată pe deplin viața, așa cum ar trebui ea trăită, ca viață, ci doar ca pe o amânare a morții. Nu că s-ar gândi mereu la moarte: mai tot timpul, uită de ea, chiar dacă nu e niciodată departe. Se face simțită în felul în care omul nu mai are bucurii simple, precum câinele. Merg o dată pe an în concediu, la mare. Pe plajă aleargă un câine cu limba scoasă, jucându-se cu valurile care îi gâdile tălpile. Eu nu pot să fac asta, pentru că îmi aduc aminte că peste șase zile trebuie să fiu înapoi la serviciu, și nu navigând pe o corabie către orizontul sărat: și astfel, moartea e cu mine, amorțindu-mi simțurile prin percepția timpului și previziunea rațională a viitorului.
Și în același fel, zilele astea, parfumul corcodușilor în floare, le înnebunește pe mierle, iar pe mine mă lasă parțial rece.
Poate că e un efect secundar al lungii durate de viață a omului, sau poate invers, omul trăiește așa de mult pentru că tot așteaptă să trăiască în sfârșit, precum mierlele în aprilie. Deși experiența ne-a învățat bine, că nu putem trăi așa, nu putem trăi clipa, pentru că asta ar fi o tulburare psihică. Maniacalul trăiește clipa, și asta îi prăbușește lumea.
Unii etologi spun că majoritatea animalelor nu au conștiință, așadar nu se pot bucura. Eu cred că tocmai pentru că nu au conștiință, bucuriile și tristețile lor sunt infinite.
Iar omului nu-i rămâne decât să-și imagineze o lume ulterioară, în care așteptarea se va fi terminat, și în sfârșit va cunoaște bucuria sau tristețea, precum câinele, vaca și musca. În care nu va mai fi muritor, adică nu va mai fi amorțit. O asemenea lume ar putea foarte bine să nu existe: e suficient însă să ne-o imaginăm. Fiind lumea în care omul în sfârșit ar putea să existe, deducem că omul însuși e o ființă imaginară.”
Sfântul Vifon Anonimul, Scrieri.
Corect !. Dar imi pare rau ,sint aproape sa dau coltul ,normal ,mai am ceva timp sa ma lamuresc daca sunt o finta imaginara …..
La multi ani, Vladule! Sa petreci misto, cu cele mai dragi gagici din lume, C. si Ana. Pupaxuri si imbratisaxuri. Ah, si taves baxtalo, bun-inteles.
Haorde, Mădă, sărumâna! S-a-mplinit ce mi-ai zis, că tare mișto am mai petrecut, și te pupăm și noi, toți 3, pe tine!
Și pe Nusitatu, carele mi-a scris și el!
păi hai și de la mine vladule, și să prinzi și aniversări cu trei cifre, cu soție, copii, nepoți și strănepoți lângă tine
Mulțumesc, și să trăiești tapire, că suntem aceeași zodie.
Ei, daca-i asa, “la multi ani!” si din partea mea. Si eu tot in perioada asta ma serbez desi chestia cu zodiile nu e pe placul meu ( gen “Hristos si nimic altceva”). Sa aveti o saptamana frumoasa si Paste luminos!
La multi ani!
La multi ani, Vlad! Sa te bucuri de oameni, scris, biciclete 🙂 si tot ce-ti mai face inima plina!
Din celelalte comentarii am înţeles că a fost ziua dumitale, aşa că La mulţi ani! Să te bucuri de tot ce ţi-e drag şi nimic să nu ţi se pară prea greu, prea sus ori prea departe.
PS Nişte vietnamezi, probabil mari admiratori ai scrierilor Sf. Vifon Anonimul, au înfiinţat o companie care îi poartă numele şi produce supe instant. Desigur, traducerea vietnameză a operelor sfântului a lăsat mult de dorit şi dumnealor n-au priceput despre ce era vorba de fapt. Prin urmare, au redus tot ce au citit la tristul slogan “Viaţa e scurtă, nu pierdeţi timpul cu gătitul. Supele instant Vifon.”
@Jekh: 😀
@all: multumescu-va, si dvs la fel!
maitre, sa-ntepenesc, habar n-aveam!
la multi (b)ani!
da nu ie corect sa scrii din astea la ziua ta. zi-le in gand, ca oricum tot aia e.
Maitre, păi n-am vrut să-mi fac reclamă, dar m-a dat de gol Madelin, ce să fac.
Recunosc că pe blogul ăsta m-am cam dat în stambă în ultima vreme. L-am folosit ca pe un fel de curte din spate a minții, unde am depozitat tot felul de prostii pe care altfel nu mă îndur să le arunc cu totul. Ceea ce e cam urât față de dumneavoatră, cei care mai treceți pe aici. Așadar, promit să remediez 🙂
Nu remedia, ca mai interesanta este curtea din spate decat ce expui pe gazonul din fata.