Fără de țară

„Imagine there’s no country”, zicea J. Lennon, dar puțini știu despre predecesorul care a stat la baza acestui cântec..
Pierre Giffard era un jurnalist și „analist politic” important al sfârșitului de Secol XIX, de reputație mondială. Pe lângă nenumăratele articole din LeFigaro, în care mărturisea despre toate evenimentele istorice ale vremii – la toate asistase, el a mai făcut ceva extraordinar. A organizat o mare cursă de biciclete, de la Paris la mare: cursa Paris-Brest-Paris, în 1891. Aproape 1200 de km. Fascinat de bicicletă, pe care o considera, pe bună dreptate, drept o încununare supremă a inteligenței umane, a scris despre cursă sub pseudoniumul Jean-sans-terre. Ioan-fără-de-țară, adică. Vedeți dumneavoastră, pentru Giffard, bicicleta însemna mult mai mult decât un dispozitiv excentric bun pentru copiii mari și mici: însemna libertatea absolută. Pe bicicletă, nicio graniță nu mai era un obstacol. Dacă toți oamenii de pe planetă ar fi adoptat câte o bicicletă, probabil n-ar mai fi existat războaie.
Dezamăgit ulterior de politică, în care se aventurase fără succes, Giffard s-a reîntors la nădejdea sa inițială, la bicicletă, fondând jurnalul Le Vélo.

Din păcate, cu timpul, nu a reușit să se mențină în direcția cea bună, și poate s-a și ramolit nițel, devenind preocupat de… automobile. În nevoie de bani, a înfiinţat o revistă pe nume L’Auto, care a falimentat rapid Le Vélo. A ajutat la fondarea Automobil-Clubului Francez, epitom al aristocrației snoabe franceze, fosilă a decadentei lumi vechi, care ar fi avut o șansă să se dezintegreze pașnic, dacă s-ar fi rămas la 2 roți. Istoria s-a răzbunat în felul ei, Giffard trăind suficient ca să asiste și la Primul Război Mondial. Nu putem decât spera că și-a regretat eroarea, în ultimele sale zile, pe când se gava cu ultima sa co-invenție, prăjitura în formă de roată de bicicletă.

Se spune că faimoșii ochelari rotunzi ai lui Lennon nu sunt altceva decât un simbol al bicicletei, omagiu pe care beatle-ul l-a adus primului om care și-a imaginat sfârșitul Statelor.

About The Author

8 thoughts on “Fără de țară

  1. Esti sigur ca stia Lennon de Giffard? Povestea mi se pare misto pentru Lennon.
    Acum, nici eu nu sunt fan masini, dar parca pe vremea aia, masinile mai aveau si ceva forme, stil, alea-alea…

  2. am avut un vis premonitoriu. se facea ca incepuse al treilea razboi mondial. de fapt un genocid cumplit in care eco-fanaticii se aliasera cu biciclo-fanaticii si incepusera un razboi de exterminare a tuturor soferilor.
    in discursurile sale electrizante, Fahrrader-ul sustinea ca soferii sunt subumani si inerent inferiori biciclistilor, precum si ca automobilele sunt diabolice prin insasi natura lor, ameninta sa distruga planeta si sunt sursa majoritatii problemelor societatii umane moderne.
    Fahrrader-ul propunea Solutia Finala ca singura salvare pentru planeta si rasa umana.

  3. Mefisto a zis:

    in discursurile sale electrizante, Fahrrader-ul sustinea ca soferii sunt subumani si inerent inferiori biciclistilor

    Mai si fumeaza, nemernicii dracului!

    🙂

  4. “Se spune că faimoșii ochelari rotunzi ai lui Lennon nu sunt altceva decât un simbol al bicicletei”

    Ba-s un simbol al covrigului eliadesc, ajuns la Lennon prin Maharishi & deplasarea in India. Nimic nu stii! 🙂

  5. Împricinatule, Dragoş ştie, e un fel de semificţiune 🙂
    Mephisto, sigur eşti şofer, dar nu trebuie să-ţi faci griji, bicicliştii sunt nişte cavaleri postapocaliptici, paşnici. (i.e., dacă eşti cu noi, nu păţeşti nimica)

  6. Ah, Mărite Împricinat, Metrî, m-ai dat de gol, să suflu în cărbuni, să ațâț un auto-da-feu, jur că nu-mi plac mașinile, doar așa, dpdv cultural… Să văd rar câte una mai frumoasă pe stradă…

    Fahrraderul deja m-a amenințat că-mi prinde la pinion & lanț deștele… 🙁

    Și e-n stare… I-am văzut și eu adunați la o berărie din Mün… ster, capitala biclelor din Fahrradervaterland …

    http://img851.imageshack.us/img851/6269/dscf7779w.jpg

    Așa începe totul…

  7. http://www.openculture.com/2012/05/the_making_of_tomorrow_never_knows_the_beatles_song_that_aired_on_an_historic_episode_of_imad_meni.html

    If you’re not familiar with “Tomorrow Never Knows” (listen below), we’ll tell you a few simple things about it. According to Steve Turner, author of A Hard Day’s Write, this was John Lennon’s “attempt to create in words and sounds a suitable track for the LSD experience” (John discusses his first encounter with the drug here), and it was also the “weirdest and most experimental piece of music to appear under the Beatles’ name at the time.” Without a doubt, this psychedelic tune would have fit hand-in-glove with Mad Men’s fifth episode of the season, when Roger and Jane drop acid at a psychiatrist’s dinner party. But it sits comfortably too in Episode 8. Just as the song marked a tuning point in the band’s sound, so too does it presage a turning point in Mad Men‘s narrative. We begin to see individual characters moving in new personal directions and the show itself entering the later radical 60s.

    http://www.openculture.com/2012/05/the_making_of_tomorrow_never_knows_the_beatles_song_that_aired_on_an_historic_episode_of_imad_meni.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.