În majoritatea timpului, și anume când îmi trăiesc vieața zi cu zi, mă frământă tot felul de meschinării, cu care v-am exasperat și pe voi. Ambițiile oricărui mic-burghez de sex masculin. Era o vreme când o iască crescută pe un brad, sau un șoricel ce traversează strada, mă interesau mai mult decât locul meu în societate, și când răbdarea mea era fără margini.
Acele vremuri sunt definitiv apuse, însă am momente când îmi trăiesc vieața, nu în secțiune transversală. ca și când ar fi o poveste scrisă. Sunt foarte rare momentele astea, dar, în ele, povestea vieții mele e de o eleganță egală cu frumusețea. Ca o caligramă arabă scrisă fără a ridica pensula de pe hârtie. Viața mea nu are nimic extraordinar, dar banalitatea ei, în momentele rare de mai sus, se transformă în formalismul perfect al unui sonet.
Un prunc e un înger în toate privințele: neavând liber-arbitru, toate zâmbetele lui, toate plânsetele lui nu pot fi decât adevărate, și deci pline de har. Când ne recitim povestea vieții, o parte din harul ăsta ne e înapoiat.
…motiv pentru care trebuie sa pastrezi capacitatea de a te lasa surprins, fara teama ca pari ridicol. ca si cum ai asista pentru prima oara la lucruri cu care esti obisnuit deja.
bun sfat, împricinatule, mulțumim 🙂
of
câteodată îmi place de tine. foarte foarte rar, ştii şi tu asta cred că m-am exprimat în sensu’ ăsta 🙂 . da’ uneori, ca acum, le nimereşti
Lila, sărumâna, mie îmi place mereu de tine, ești o prezență prețioasă când ne vizitezi.
Mie imi place o vorba : “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor adauga voua”
Orice poate fi transformat, chiar si absenta “Darului” poate fi un dar.
p.S Amuzant codul anti spam ce il folosesti, imi place, simplu si amuzant.
Wisdom begins in wonder.
Socrates