Discordia de zilele astea dintre conaționalii mei îmi amintește de cea din 1990, pe vremea primelor alegeri libere. Nu știu dacă asta e de bine (dacă începe iar să ne „implicăm”) sau e de rău (suntem „manipulați”). Probabil că nu e nicicum. Pe mine, de exemplu, mă interesează mai puțin personajele în sine, indivizii: Ponta, Antonescu, Băsescu, etc. Cu toate idiosincraziile lor, ele sunt personaje extrem de rarefiate. Nimic din ceea ce pot face ele în viața publică nu are greutate în sine. Cum așa, păi Băsescu, păi Antonescu, păi sunt în funcție de putere, cum să nu conteze? Contează, sigur că da, și enorm, dar asta pentru că prăpastia dintre ei și cei pe care îi reprezintă nu e așa de mare precum credeam. De ex, dacă plagiatul lui Ponta nu șochează mintea nimănui de aici, și e cel mult un argument de dezbatere, e pentru că Ioan Rus a spus o aberație și a avut și dreptate în același timp: aici aproape toată lumea plagiază. Că Ponta a plagiat nu e, într-adevăr, nicio brânză. Că o întreagă clasă academică plagiază sistematic și aproape formal, asta este marea brânză. E valabil pentru toate personajele din joc. Ceea ce vedem acum e în mai mare măsură un război de clasă decât am putea crede, pătrunși de adagiul conform căruia politica se desfășoară fără noi, doar între cei puternici. Dacă suntem părtinitori, în ciuda distanței pe care am vrea să o luăm față de reprezentanții noștri, e pentru că știm, cel puțin instinctiv, că mini-războiul de zilele astea ne privește
intim.
Sunt însă unii dintre noi, și mă includ aici, care nu se simt reprezentați de nimeni. Nici măcar de Nicușor Dan et al. Dar, dacă cele spuse de mine mai sus sunt corecte, acest lucru nu este decât din cauza noastră. Nu suntem reprezentați pentru că nu am fost în stare să ne reprezentăm, pentru că impotența este o caracteristică definitorie a clasei noastre. Suntem suficient de săraci (relativ, bineînțeles) ca să ne temem că am putea fi dați afară, dar nu atât de săraci încât foamea să ne împingă la acțiune. Ne menţinem pe linia de plutire şi asta ne ocupă tot timpul, ca să-l parfrazez pe un popular lider de opinie. Suntem inteligenţi, dar nu foarte mult: ne lipseşte perspectiva, viziunea, detaşarea. Nu suntem culţi, pentru că, la noi, cultura este o clasă aparte, în care noi chiar nu avem ce căuta. Dar nu suntem nici drojdia vie a straturilor de jos. Nu suntem criminali, infractori, tâlhari, dar morala pentru noi e flexibilă atunci când e nevoie, primim şi dăm ciubuce după cum e cazul. Şi, mai presus de toate, suntem lipsiţi de orice perspectivă şi de orice speranţă. Nu credem că e posibil să ne fie mai bine vreodată, şi prin mai bine nu înţeleg un smartphone sau o săptămână în Turcia. Nu avem nici măcar curajul pe care „clasa de jos” l-a avut atunci când a emigrat la căpșunărit. Oamenii ăia sunt mult mai vii decât noi. N-o să auziți păreri politice de la noi. Noi suntem pe deplin mulţumiţi cu nefericirea noastră de a nu ne găsi locul. Asta suntem noi. Nimeni.
Și ca să fiu mai clar, mai lătrător, mai arogant și mai nesuferit… (că Alș a binevoit să fenteze discuția) iată esența României colective, care este ea:
http://www.youtube.com/watch?v=NXPPSqyxVaM
Hai, dați bătaie cu cum “asta nu e România!”.
Pe dreaq’ nu e!
Ce se vede… AIA ESTE!
(…chelalauuUU! se aruncă cu borcane dîn balcoane!)
@ Blegoo: nu inteleg ce vrei sa arati prin manelista då på feisbuc. Ce e aia romanie colectiva?
lektor a zis:
Nu era feisbuc, era iutubuleț.
Nu era manelistă, era o purceluș… er, bebelușă, zic.
Nu era colectivism, este spirit național.
Serios acuma, (până nu se trezește tapirul și mă taxează pt. obrăznicie) dacă trebe să întrebi ce-i aia “românie colectivă”… se cheamă că n-o să-ți placă răspunsul.
“Thracians […] found idleness as a most pleasent experience“
Nici io nu puteam s-o zic mai bine! Pai chiar asa si e, sa-mi sara ochii verzi daca mint.
Bine, hai, poate nu chiar *cea mai*, dar pe locul doi cu coronita de margarete!
Bai Herodoate, vezi ca si grecii matale au cam huzurit-o secolele astea, hihi.
@ Madelin:
Dac-am fi cu toții la fel dă puturoși și leneși ca tine, Planeta Marte era deja colonizată.
pai, blegoo, vorbim de acelasi lucru numai ca impartim firul in patru si ne batem oleaca in semantici
da, plagiatul (si mai ales acceptarea senina a lui, pa motiv ca “si altii..”) face parte din problema, pentru ca face parte din mentalitate. faptul ca e simptom al bolii sau boala in sine conteaza prea putin, asta si pentru ca nu exista neaparat o cauza si un efect, o boala si un simptom, doar o interrelatiune circulara
deci da, vreau sa incep tratarea bolii, ca alminteri tare ii dam dreptate lu’ herodot.
alta problema (corolara, corelata, cum vrei sa ii spui) este fix ce spui tu acolo. mentalitatea lui “pai si ce, se va rezolva ceva?” – genul asta de fatalism lenes. chiar tu identifici asta, trei randuri mai jos, ca fiind o problema majora, lipsa de caracter concretizata in “las’ ca merge si asa” – las’ ca merge si cu plagiatori, avem cestiuni mai importante la ordinea zili
(apropo, ai identificat problemele majore, tu unde si cum ai incepe tratamentul? sau nu are rost sa incerci?)
la cauze inca nu am ajuns. nu mi-a demonstrat nimeni de ce treaba asta (lista ta de probleme, cu care sunt de acord) se petrece la romani – inca de pe vremea tracilor. singura mea teorie o contrazice pe a ta: intre cauze este si asezarea geografica: este numitorul comun intre noi si traci, este numitorul comun al tuturor culturilor sud-europene, care au mentalitati similare (o vreme am zis ca e mentalitate latina, dar nu e asa, avem si grecii, si balcanicii aici). luam daca vrei si teoria lui huntington, cu clashul civilizatiilor, pai protestantismul si catolicismul tot geografic sunt impartite, protestantismul aparand (si prinzand) in cadrul populatiilor de mentalitate mai nordica. ia si razboiul civil din america, daca vrei
@ tapirul:
Păi, o să contraexemplific geografic (la restu’ de cestiuni ridicate de tine mai trebe să mă gândesc).
1) Imperiul roman/Roma antică. Geografic, tot de sudul europei vorbim. Dar nu cred că poți contesta spiritul, caracterul, dacă vrei; ori realizările: politice, economice, militare, artistice. O cultură care a oferit enorm omenirii – bazată în sudul europei.
2) Grecia antică/Sparta, Atena. Geografic, tot…etc. Spiritul, gândirea, cultura, filozofia, alea-alea – constituie azi temelia civilizației vestice (moamăăă, încep să sun de parc-aș fi Lenin ori ceva).
3) Imperiul Spaniei/Portocalia. Mari imperii, descoperitori, exploratori. E nevoie de un anume spirit, caracter ca să ajungi la un imperiu global ca cel spaniol. Unde ar fi omenirea azi fără Columb, da Gama și restu’? Sudu’ Evropii, alea.
Era cât p-aci să bag și imperiul Otoman, da’ am zis că întind harta cam prea de tot.
Acuma.
N-am idee de ce spiritul s-a disipat până s-a ajuns la unde ne aflăm azi. Dar nu poți contesta realizările anumitor regiuni geografice sud-europene, istoric vorbind.
Tot @ tapirul:
Deci, m-am mai gândit io… (da, Arhi, cu capu’, mersi și alea).
Cred că degringolada pornește (pentru orice nație, teritoriu geografic și ce cultură mai vrei tu) de la momentu’ la care “dura lex, sed lex” începe să fie mângâiată, periată și ajustată – că – vezi Doamne, e alte vremuri, altă mâncare de pește.
Instinctiv, subliminal, indiferent de rasă ori cultură, oamenii știu și recunosc ce-i corect, drept și cinstit și ce-i fușăraie.
Chestia cu “…da’ e spre binele general” e o invenție socialisto-liberalo-fascisto-bolșevică care nu se prea îmbucă cu psihicul uman bazic.
Momentul în care faci rabat la lege e momentul la care începe decăderea. Cum ar zice Nea Stere “ieftin dai, ieftin porți”.
Legile – fie în Roma antică ori în Grecia antică erau respectate; că erau interpretate… ici-colo… e altă poveste. Dar erau clare, simple și lumea le urma.
Imperiul Britanic… ce-a fost și ce e în zilele noastre?
Anglia a adus civilizație și stabilitate oriunde a avut colonii. Momentul în care a plecat… a început haosul și decăderea.
Cât despre România… n-a avut niciodată LEGI.
Care să fie RESPECTATE.
România e teritoriul care a inventat zicala cu “cei mici trec pe sub lege, cei mari trec peste lege, doar proștii se împiedică în ea”.
Tu vrei să începi tratamentul bolii de undeva, că ți s-a acrit de neputință.
Io sugerez să începi considerând exemplele din Arabia Saudită și Singapore.
Ai furat? Ți-am luat mâna…
Mesteci gumă și scuipi pe stradă?
Patruzeci de joarde la poponeț…
Faci droguri, dai și la alții?
Îți luăm gâtu’…
Dar… desigur, toate astea nu se prea îmbucă cu filozofia liberalo-democratică… care prescrie înțelegere, asistență socială și principiul de “facem fiecare ce vrea, că d-aia e democrație!”.
Cerbu ți-a zis de nenumărate ori… tu – nimic – batman-batman.
Ca urmare, încercarea ta de a reforma sistemul, de a avea “o Românie ca soarele pe cer” e sortită eșecului, în prezența nenumăratelor derogări de la legi.
Consecința firească a unui mod de acțiune socialist, apropo de societate.
Cerșeala? Eee, lasă băh, că cerșesc la Paris, aduce valută băieții…
Ciordeală? E trăsătură culturală, trebe admisă…
Plagiatură? Toată lumea plagiază, ce dreq’…
Hoție? Lasă băh, că furăm de la stat, și stau’ are…
Ce vreau să spun e că n-ai cum să tratezi cancerul fără chirurgie, fără cuțit ori bisturiu.
Fin’că cancer este. Cultural, politic, social și ce mai vrei tu.
……….
Lătrătura mea, dîn cotețu’ meu.
blegoo, esenta la ce spui tu e urmatoarea: victor ponta e un mega-plagiator dovedit (citat din tismaneanu), prin urmare trebuie sa-si dea imediat demisia si sa dispara din politica.
@ lektor:
Hăh?!?
Păii… e un fel de “Ceașcă e un tiran, trebe împușcat!”
Păii… l-am împușcat… așa, și?
În fine, se poate citi și cum zici tu.
Da’ să nu uităm că nu suntem în Japonia, ci la porțile orientului, unde… etc.
Propunerea/cererea ta implică un anume grad de onoare – care implică caracter, care implică … ( ce dreaq’ mai implică? Aaa, da! “Alea-alea!”) care este sublim – caracteru’ zic, dar… în țărișoara noastră… nu că lipsește, da’ nu importăm destul, dîn lipsă dă valută, bănuiesc…
(oricum, la ce comentez io, citește fiecare ce dorește, că d-aia avem democrație – să facem fiecare ce vrea alții…)
blegule, iar te’mbârligi. te faci că nu ești de acord cu mine da’ de fapt ești.
io zic de ce este acum în sudul europii, nu ce a fost atunci. dezvoltarea de zici tu tot geografiei s-a datorat. geografia și istoria interacționează.
da’ e doar o teorie. alta n-am. nimeni, încă, nu a răspuns întrebării mele obsesive, de ce românii? de ce au, n-au, fac sau nu fac? – tot ce-mi spui tu e un pas după. n-au avut niciodata legi – pi de ce nu au avut?
@ tapirul:
Păi, eu am răspuns la teoria ta că geografia e destinul, nu?
Cât despre întrebarea ta, io credeam c-am răspuns: legi sunt peste tot, legi au și românii, totul constă în cum se respectă/aplică.
Cind trombonarii cinta pe zeci de intelesuri, nu ma mira ca lumea pierde ideea principala. Lasa-ma te rog s-o mai spun o data: ponta victor e un terra-plagiator care trebuie sa dispara din spatiul public.
Iar de menirea semiotica a transcendentei mioritice a coloanei infinitului oglindita in hermeneutica ludica a baladei celor trei transhumanti vom vorbi numai dupa ce repetentul de antonescu isi da demisia.
@ lektor:
Blegu’ (rugător, cu simțire): “Nene… te rog io… dacă mă iubești… dacă ții la mine… lasă dreaq’ politica, că face rău! Știu că-ți stă în gât ca fierea toată povestea cu plagiatu’, ca și toată manelăria dimprejur… da’ zău că nu se merită nervii tăi… vorbesc serios acuma. Ori tu poate crezi că io admir potlogăria?
Tapirul a făcut o scrisoare… fă și tu un manifest, ceva, varsă-ți nervii, răcorește-te, înjură-mă pe mine… da’ nu mai te enerva, e păcat, zău zic.
Fă un sait, “ponta plagiatoru'”… ceva gen, și când te apucă amocu’, pac! mai scrii 4-5 rânduri, dîn suflet.
Nu știu, zic și io…”
păi blegoo, TOT nu ai răspuns. de ce românul (generic) nu le aplică dar japonezul (tot generic) da?
argumentele astea sunt în buclă, românii sunt așa pentru că sunt așa. io’ntreb DE CE? (retoric, probabil)
Pentru ca Japonia este o insula, si inca una mica.Si au o credinta si un set de valori perfect coerente.
Romania, nu. Nici asezarea, nici valorile nu ne prea ajuta. Ne vor toti pamantul, ca e bun, nu prea ne vor pe noi. Iar noi suntem o combinatie cam stranie: vrem valori occidentale, dar suntem ortodocsi. Apartinem Europei si ascultam ce debiteaza sau proclama madam Merkel, dar rusii sunt fratii nostri intru credinta si o lunga perioada au fost si intru valori. Greu sa ne putem compara cu japonezii. La noi a fost tot timpul vanzoleala.
@ tapirul:
Păii, nu știu.
O fi ceva genetic.
Ori cum zice diligentreader, e de la ortodocsie, religie, credință.
Care credință, la români, e cam ca respectu’ pentru legi: ăia mici pe dedesupt, ăia mari deasupra, numa’ fraierii cred cu adevărat.
Asta nu explică de ce românii, când sunt lipsiți de masa critică mioritică, respectă legile, devin oameni de valoare în orice societate îi transplantezi.
cea mai buna metoda pt a deveni civilizat / a respecta legile e pedeapsa! in Ro nu e nimeni pedepsit, sau aproape nimeni…
eu, in De pt ca nu le-am trimis un act, am primit amenda de 2500euro.
Nu. Eu am zis altceva.
Eu cred ca or sa respecte si romanii regulile, dar aveti putintica rabdare. Romanii sunt liberi de numai 22 de ani, si inca nici acum…Or sa se aseze lucrurile si la noi, cu timpul, nu avem decat sa persistam in atitudinea asta ferma in fata legilor. Sa combatem cu cei care le incalca. Nici in alte parti nu merg lucrurile de la sine, trebuie ca multi sa se convinga ca este mai bine pentru toti sa tinem cu legile nu cu interesele personale. Democratia este ca o fereastra in care poti pune orice imagine doresti,posibilitatile fiind nelimitate. Cadrul ferestrei este insa fix. Mi se pare ca la noi, dupa atatia ani de dictatura, in care am fost constransi sa semanam cu totii aceleiasi imagini din fereasta, tendinta este ca si cadrul sa isi piarda conturul. De asta cred ca e bine sa fim mai fermi si sa tinem regulile stricte, altfel va fi un haos desavarsit si nu democtratie.
@ Blegoo:
Ce are a face ortodoxia in toata discutia asta? Cum argumentati?
@ Adriana:
Păiii… așa mi s-a părut mie că zicea diligentreader, da’ p-ormă a reieșit c-am citit io pă diagonală, ca d-obicei.
(iar ai făcut pișulică unde nu trebuie, blegule!)
Deci, n-are treabă cu religia, ori ortodocsia.
Ortodocsia… salvează România!
(da’ mai e de construit catedrala aia…)