Ceci n’est pas un covrig

by Vlad

S-au umplut Bucureștii de covrigi hipsteri și vintage. Au apărut, peste noapte, în “locații de șarm” cum e “centrul vechi” covrigării aranjate ca magazinele de mirese, pe care scrie, cu font retro, ceva de genul “Costică. Covrigi since 1952”. În realitate, neosimgeriile sunt tot ca la fel de vechi precum centrul sus-menționat. Nu e nimic autentic sau tradițional în acești covrigi brănduiți bio și umpluți cu stafide de mango și praf de cardamamom și nici nu e nevoie să fie. Trebuie doar ca publicul țintă, upper middle class-ul care își parchează mașina transversal pe trotuar, să beneficieze de impostura agreabilă a nostalgiei, să-și ia fix-ul de vise, fără să fie șocat de sare grunjoasă, coajă arsă și cocă neașteptat de fierbinte,

Între timp, ultima covrigărie străveche și reală încă stă în picioare, maiestuasă în mizeria ei. Mă refer la stabilimentul fără nume de pe strada Mendeleev colț cu piața Romană, vis-à-vis de defuncta Braserie Turist. N-am idee cum de supraviețiește când absolut totul în jur a murit și a fost înlocuit de butaforie. Probabil și datorită drojdierilor care se acumulează acolo în fiecare zi, izogniți din propriul lor cartier. E ultima lor redută, și acolo se vada bătălia finală. Dar și ea va fi umilă și nevăzută de nimeni, așa cum -a întâmplat de fiecare dată. Și apoi războiul se va fi terminat, iar tu, București, pe care te-am iubit cu toții cu atâtea lacrimi, vei fi doar o străină arogantă căreia nu-i arunci mai mult de o privire înainte să treacă mai departe către uitare.

About The Author

16 thoughts on “Ceci n’est pas un covrig”

  3. As vrea sa vad umanul acela nesabuit care, sub imperiul poeziei si al nostalgiei Eternului Covrig Iremediabil Pierdut (EPIC), refuza neocovrigul, acest covrig oportunist care a aparut peste noapte facand voit in ciuda covrigului vechi si scofalcit.

  5. Am fost si eu duminica sa beau o cafea la Dugheana de cafea, pe strada Grigore Manolescu, dar am avut ghinion, era inchis.
    Duminica intr-adevar unii oameni isi mai amintesc ca trebuie sa se odihneasca.
    Nici dugheana asta nu stiu cum poate sa supravietuiasca.

  6. E atat de inghesuita incat nici n-am sesizat-o. Cand am trecut pe Mendeleev m-am uitat dupa covrigarie cu nostalgii din liceu si mi s-a parut ca nu mai e… Se cere revizitata 🙂

  12. covrigul de azi are magia portiei de fornetti de acum zece ani: iti astampara foamea pentru 1 leu. geniala strategie de pret, sa te folosesti de farmecul unitatii, al indivizibilului, al divinului pentru care nu trebuie sa te scotocesti prin buzunare dupa maruntis sau de la care sa pui restul la loc in portofel.

  13. Cu o patrime mac si una sare, neocovrigul potoleste foamea de la rasarit si pana la apus.

  15. Vlad, poate nu stiai, covrigariile nu mai sunt ce au fost pentru ca Mircea Eliade cand a plecat in S.U.A. a luat cu el secretul covrigului ancestral, am citit in “Dilema veche”, noi ramanand ca mai mereu cu gaura. Acolo, in SUA, a pastrat cu sfintenie (covrig ~ aureola ~ covrigaria Petru e.g.) secretul astfel incat incercarile americane de a-l copia au esuat lamentabil in ceea ce azi cunoastem sub denumirea “donut”.

    Au circulat zvonuri ca I.P. Culianu ar fi aflat ceva din geomantica covrigului, mai ales din cea a covrigului rasucit (Möbius), de acolo tragandu-i-se si nefericitul sfarsit, se pare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.