Noroc cu poza, ca nu stiam ce e “vuvuzela”. Bine, oricum nu inteleg in ce consta inovatia. Furtunul? Ce rol are? De ce pare bicicleta sucita?
Vuvuzela e si pentru iluminat stradal, ca e destul de mare si cam prea la inaintare?
Simt nevoia unei legende.
pai in furtun sufli ca sa sufli in vuvuzea. poti probabil sufla si direct in vuvuzea, dar asta ar cere un exercitiu gimnastic cam ca cel descris de toparceanu ca ar fi necesar pentru a aplica niste versuri ale lui eminescu
Asteptam legenda. Merge si o balada la nevoie.
Pe Dambovita-n jos
Pe un chei frumos
Vladu Voda trece
Pe bicicleta
Câinii cum îl văd,
La el se repăd
Şi latră-a pustiu
La vuvuzela.
“Dă, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Să facă pâraie,
Sa puna furtunul.
In mahala e noiembrie si e cam pustiu. Seful e la fotografiat de frunze in Herastrau sau la desenat de biciclete in cabinet. Din cand in cand mai ridica privirea la bolnavul care vorbeste despre mahalaua lui. Si doctorul biciclist ii cere bolnavului sa dea definitia vuvuzelei.
E clar ca eu nu pot sa dorm si bantui vorbind singura in dodii prin mahala.
E o toamnă, mai ceva ca la Bacovia:
E tot ce-a mai rămas din noi, din poezia
Iubirii noastre scurte de’astă vară:
Un plop pe malul Oltului, o cioară
Și-un glas ce pastișează veșnicia.
Ascultă-l înc’odată, doamnă,
E glasul echinocțiului de toamnă!
Eu am o vuvuzea si e minunata :). Se trezeste toata lumea cind dau din ea.
http://www.amazon.com/Bell-Alert-Classic-Bugle-Horn/dp/B000HACTZC/
Noroc cu poza, ca nu stiam ce e “vuvuzela”. Bine, oricum nu inteleg in ce consta inovatia. Furtunul? Ce rol are? De ce pare bicicleta sucita?
Vuvuzela e si pentru iluminat stradal, ca e destul de mare si cam prea la inaintare?
Simt nevoia unei legende.
pai in furtun sufli ca sa sufli in vuvuzea. poti probabil sufla si direct in vuvuzea, dar asta ar cere un exercitiu gimnastic cam ca cel descris de toparceanu ca ar fi necesar pentru a aplica niste versuri ale lui eminescu
Asteptam legenda. Merge si o balada la nevoie.
Pe Dambovita-n jos
Pe un chei frumos
Vladu Voda trece
Pe bicicleta
Câinii cum îl văd,
La el se repăd
Şi latră-a pustiu
La vuvuzela.
“Dă, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Să facă pâraie,
Sa puna furtunul.
In mahala e noiembrie si e cam pustiu. Seful e la fotografiat de frunze in Herastrau sau la desenat de biciclete in cabinet. Din cand in cand mai ridica privirea la bolnavul care vorbeste despre mahalaua lui. Si doctorul biciclist ii cere bolnavului sa dea definitia vuvuzelei.
E clar ca eu nu pot sa dorm si bantui vorbind singura in dodii prin mahala.
E o toamnă, mai ceva ca la Bacovia:
E tot ce-a mai rămas din noi, din poezia
Iubirii noastre scurte de’astă vară:
Un plop pe malul Oltului, o cioară
Și-un glas ce pastișează veșnicia.
Ascultă-l înc’odată, doamnă,
E glasul echinocțiului de toamnă!