Simțurile noastre s-au obișnuit să fie permanent brutalizate.
Merg pe bicicletă în zori și simt mirosul de tei. Ar trebui să mă asalteze și să mă amețească, dar nasul meu e atât de obișnuit cu parfumurile extrem de tari ce ne îmbălsămează lumea artificială, încât, la a doua respirație, teii devin inodori.
Similar, există probabil o întreagă lume delicată și subtilă, la care suntem orbi pentru că am stat prea mult cu ochii la bec.
Si nu stiu de ce tot astept sa se enerveze teii si sa ma plezneasca in moalele capului cu intensitatea a o mie de odorizante de masina.

About The Author

2 thoughts on “

  1. In copilarie am avut tei in curte (pana pe la 25 de ani, de fapt, cat a tinut si copilaria :))
    Obisnuiam sa luam masa seara in curte si mirosea nepamantesc de frumos…iar seara lasam fereastra deschisa, chemand parfumul inauntru…
    Acum am termopan, dar ciresile imi bat in geam, doar-doar le deschid sa intre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.