Prea am lăsat Mahalaua de izbeliște și prea ați plecat toți care încotro. De-acum încolo, o să fie un post pe zi, cel puțin. Mai puțin în weekend. Poate și în weekend, nu știu, depinde cum apuc. Îmi vreau blogul înapoi, vă vreau pe voi înapoi, vreau vigoarea și savoarea tinereții și să înot cu creveții.
Acum șapte ani, înainte de mahala, era Mansarda, poate unii și-o amintesc. La un moment dat, făcusem eu un topic de povești pt copii. Pe atunci, nu era urgent, acum e. Am nevoie de povești, deci care aveți, ziceți-mi-le și mie. Din alea de vi le-au spus și vouă alții când erați mici.
Taică-meu îmi zicea multe, jumătate erau moștenite de la proprii lui părinți, jumătate erau inventate de el. Cele inventate de el erau cele mai frumoase. De pildă, era una în care niște prieteni intrau într-un dovleac și acolo era o țară minunată. Sau alta, în care Goguță intra în Țara Alfabetului, unde cineva furase litera G, motiv pentru care toată lumea îi zicea „Ouță”. Din cele tradiționale, am uitat-o pe cea cu Țapul babii și-al mătușii, dar țiu minte că era în ea un moș care suferea de o teribilă flatulență cu care speria pe toată lumea. Nici pe cea cu Naude Navede Nagreu pământului Ușurelu vântului n-o mai țiu minte.
Și dacă le-am uitat pe astea, sincer, nu văd ce a mai rămas din mine, bașca că n-am ce să povestesc și eu mai departe.
Mă bucur că-ți dorești revenirea în forță! Din păcate eu nu-ți pot trimite povești, căci sursele tale au fost mai complete ca ale mele!
http://www.youtube.com/watch?v=yGFlACG6qvI
Si motanul Greuceanu ? Am uitat cum o chema pe pisica-mama. Imi aduc aminte ca ma trezeam dimineata cu ea pe cap. Adica dormindu-mi nu alaturi ci chiar pe cap. Nu stiu când venea, dar dimineata cunosteam o alta poveste. De când a plecat, nu mai visez si am uitat si toate povestile.
Ai avut cartea Unchiul Peio? Sa o cauti, e minunata.
Autor: ELIN PELIN (pseudonimul lui Dimitar Ivanov Stoianov 8 iulie 1877, Bailovo – 3 decembrie 1949, Sofia)
Copertă şi ilustraţii: STOIAN ANASTASOV
Traducere: PAULINA CORBU
Titlu original: Чичо Пейо (1973)
Editura: Ion Creangă / Hudojnik, Sofia
Si, in general, cartile copilariei noastre erau fantastice, noroc pe cei care le-au pastrat.
Citat:
“…o să fie un post pe zi, cel puțin. Mai puțin în weekend. Poate și în…”
Io zic să nu ne înforțăm până nu sărim în băltoacă; zic să schimbăm în “una pă lună, cel mult”.
O altă idee e să postăm de fiece dată facem secs – și nu înainte! (ca la plăcinte…), ci după, ca să fie clar că s-a efectuat, zic.
Nuș’… latru și io…
Viata bate filmul, ce povesti visati?
Fram, Ursul pâclit, Vulpea, Pinocchio si cele trei maimute intelepte si-au dat deja demisiile (de onoare)…
“Bear on bike eats monkey after sick circus race”