Nascetur mus

După o lună de zile în care am scris zilnic (uneori și de cinci ori pe zi) fără să primesc niciun comentariu, am constatat că tastatura nu era conectată la calculator. Fie a smuls-o fi-mea, fie Ualbaluc Bulbul Al-Yammammah, care în ultima vreme s-a îngrășat enorm și, în loc să zboare prin cartier, se plimbă ca o rață prin încăpere, împiedicându-se de fire.
Bref, am scris poate peste 500 de pagini în neant. Mă gândesc să patentez o tastatură fără fir bună pentru scris documente extrem de secrete.

În fine, ce mai fac eu în ultima vreme.

– M-am hotărât să merg la anul cu bicicleta de 1 mai la mare. Cu bicicleta fixă, că alta nu mai am, dacă nu punem la socoteală o bicicletă pliabilă românească ce cântărește 35 de kilograme (plus sau minus) și are tendința de a se rupe în locuri ciudate. Habar n-am cum o să urc dealurile alea dobrogene. Și știe cineva cum să fac să nu mai am crunte dureri de fund după ce biciclez mai mult de 2 ore sau 50 km? Mi-am luat izmene de biciclist cu pernă în ele, dar mi-e cam frică să le port, nu știu ce efect vor avea asupra maidanezilor și privitorilor în general.

– Mă duc la lansarea unei cărți pline cu povești despre bicicletă. Am și eu o poveste în ea. Cartea se lansează joi la 6 jumate în parcul Herăstrău, pe acea pașiște frumoasă înconjurată de mesteceni unde stăpânii celor mai maiestuoși căței din Capitală își lasă exemplarele libere să facă caca din plin, și unde acum se cheamă Roaba de Cultură (o veți recunoaște după faptul că permanent emană muzică reghe, ceea ce e foarte cool). Dacă veniți, ne vedem acolo. Vin și cu bececleta fixă. Povestea mea e slabă, nu o citiți, dar s-ar putea să fie șampanie. Și țânțari.

– sunt foarte, foarte, foarte ocupat, dar cu toate astea nu fac nimic productiv. Adică da, merg la serviciu și-mi fac treaba, sunt de rigoare foarte stresat, și e drept că am vreo zece proiecte (ce-mi place cuvântul ăsta, proiect, cred că o să-l folosesc foarte des) pe masă și nu avansez la niciunul cu niciun milimetru deci e probabil că le voi abandona pe toate.

– nu mă duc nicăieri în concediu. Concediile sunt pentru mica burghezie. Eu sunt în vacanță în propria mea viață! Am micul dejun inclus.

Cam atât. În încheiere, vă ofer o întrebare la care aștept în schimb răspunsurile dumneavoastră.

About The Author

24 thoughts on “Nascetur mus

  1. Cam complicat cu fixa pe dealurile alea, mai ales ca o sa ai nevoie si de ceva bagaje, un cort, ceva, ca e drum de 2-3 zile. Asta daca nu o sa ai o masina-suport care sa-ti care bagajele de la o etapa la alta.

    E ciudat ce spui de sa. Pe mine ma doare fundul doar la primele 2-3 iesiri din sezon, pina se reobisnuieste, dupa aia devine suportabil. Posibil sa ai o sa nepotrivita cu geometria personala. In afara pantalonilor cu burete/silicon mai exista niste huse de sa cu silicon (parca am vazut pe la Decathlon), dar nu stiu cit de eficiente sint.

    Cred ca cel mai bine ar fi sa testezi mai multe modele de sa, sa vezi care ti se potriveste mai bine.

  2. Daca vrei sa mergi la mare pe bicicleta de ce nu iti iei o bicicleta electrica?
    Doi: daca vrei neaparat sa faci traseul pe fixie,ma gandesc ca ar trebui sa ai camere de schimb si sa stii sa le schmibi. Plus bagaj si multa apa. E drum lung!
    Trei: e bine sa mergi intr-un grup care a mai facut drumul asta pt ca, daca va fi nevoie sa fii depanat, sa nu ramai pe marginea drumului, implorand ajutorul soferilor.
    Cat despre durerea de fund si izmenele cu pernuta… come on,chiar nu era suficient un cos cu pampersi? 😀
    Si retrage-ti cuvintele de aristricat plesuv referitoare la concediu. Unii dintre noi chiar moare fara el.

  3. Păi mă gândesc să merg organizat, nu singur, că și eu sunt doar un burghez mic. Anul ăsta au fost 350 bececliști de 1 mai la mare.

    Ideea cu pamperșii e f bună!

  4. Recunosc că și eu așteptam să văz ce zici dumneata.
    Felicitări pentru semimaraton, pentru mine ești un superman!

  5. Am facut turul parcului circa o ora cautand mesteceni si ghidandu-ma dupa fluxul de tantari si muzica. S-auzea aia cu doar un ecooo ecooo ecooo, zic asta-i de la Green Revolution si-gur. Nu era. In fine, fiind deja pe taramul celalalt, gasesc un paznic bazat si buzat care zice perplex roaba? care roaba? pai, zic, aia cu cartile, cu muzica… omit sa mai mentionez de sampanie si de tantari ca sa nu creada omul despre mine niste lucruri; se uita lung si-mi zice, luminat: aaa, pai trebuie sa treceti podu. Podu? Daaa, neaparat trebuie sa treceti podu si mai intrebati ca mai este alti agenti. Bun, zic, asta habar n-are. Trec podu, ca alt drum in fata tot nu exista. Cand toata, dar toata speranta era la fundul sticlei, hopa si poiana. Si ce vazui? Dezinformare, numai dezinformare gasesti pe blogul asta!
    Nu erau tantari.
    Nu erau “caini”. Era 1 confrate caine care raspundea in mod rusinos la “pis pis” si care privea cu jind la fotoliile verzi tuflibile oare cu ce putea sa le confunde ca doar nu aratau a gard sau pom.
    Nu era reghe. Era un nene care canta la vioara foarte inimos aia cu “hai sa emigram in Ameeeriiica”.
    Prin atmosfera se iteau ciudat niste pepenoi, niste bucatica mica de cascaval/ branza si niste parca bautura.
    Si multe, multe biciclete.
    Si chiar si hamace. Hamacuri. Panze d-alea.
    Si doua table imense cu piese imense de sah, pe care un pici cat o piesa il admonesta fara mila pe celalalt pici un pic mai scund decat el ca ia uite ba haha cum face asta rocada.
    Si cartea de povesti cu biciclete.
    Si daca mai faceti d-astea, poate ca data viitoare o sa am curajul sa ma asez si eu in tuflibil. Daca mai nimeresc inca o data poiana aia.

  6. “M-am hotărât să merg la anul cu bicicleta de 1 mai la mare.”

    Rp. Recumbent sanat doloribus.

  7. “…ce mai fac eu în ultima vreme…”
    O freci pă feisbuci. Știm, cunoaștem. Ieftin, chinezește, tapirian, ștefănește rentuim.
    “…să merg la anul cu bicicleta de 1 mai la mare…”
    Aha. Măcar Tașa mne dă crește tensiunea harterială.
    Ei… succesuri hîți hurez… dacă te lasă dă la stăpînire – aka, nevastă, alea.
    Fimeile devin extrem dă realiste după ce romanțilii dîn pat dă naștere la mititei plîngăcioși.
    “…duc la lansarea unei cărți pline cu povești despre bicicletă. Am și eu o poveste…”
    Aha. Povestea lu’ Tașa e mai bună…
    Ei… în spațiu’ mioritic… bicicleta e ceva dă povestit, nu dă practicat.
    “…foarte, foarte, foarte ocupat, dar cu toate astea nu fac nimic productiv…”
    Păi… vedem, citim, alea. Dă la sfîșitu’ lu’ iulie, zic. Curînd… intrăm în Răpciune, și tu tot dîn Cireșar ne grăiești. Nici Tașa nu “produce”… da’ măcar ea FACE.
    “…nu mă duc nicăieri în concediu…”
    Doamne-ajută! Poate pui mîna și zugrăvești unde-antins aia mică zemuri pă pereți, că nu mai vine nici dreaq’ dă musafir în casă. Acilea mu-i peșteră dă iz franțozesc, să tăiem belete la intrare, să vedem harta primitivă.
    “…În încheiere, vă ofer o întrebare…”
    Tu oferă acolo… da’ pare că nu e mulți clienți la ofertă.

    La hașa mahala… așa locuitori, zic, afirm și latru!

  8. Mare dreptate ai blegule, din păcate.
    Sigur că nu mă pot compara cu Tasha, nici acum, nici peste 1000 de ani.

  9. Blegoo, iar esti caine rau.
    Nu compari:
    – mere cu prune, desi amandoua sunt fructe
    – downhill cu ciclism de sosea, desi amandoua sunt pe bicicleta
    – sportul extrem cu scrisul de carte
    – viata aventuroasa cu cea de familie
    Nu spun ca una e rea si alta e buna.
    Sunt chestii diferite.
    La fel Tasha si Vlad. Sunt diferiti dar misto si cu rostul lor, fiecare in felul lui.
    De ce-l demoralizezi pe maître Vlad? Acu iar nu mai scrie trei luni nimica.
    Sau poate iar ti-au dat mancare de pisici, caz in care te inteleg ca esti nervos si latri. Si eu m-as enerva si as rupe chiar si lantul.

  10. Deci bre tovarăși!
    (vlad & Chupadogra)

    Văz că v-ați format un stil… o gășcuță… dacă zic ceva care nu vă convine, deveniți brusc împăciutori, alea – gen Împricinatu’, să zic, ori profekksore.

    Amușin o oarece conspirațiune, dacă nu o masonerie balauriană.
    Vorbesc serios, nu fac ‘șto.

    V-ați deprins să umblați cu parizeru-n buzunar… dacă latru ceva… HAȚ! Dă-i maidanezului ceva să tacă… noi bececlim, câinele latră… viața merge.

    BĂI FRATE/SORO!
    Unde vă sunt electoralele verbale?

    Așa dă mototoi ați ajuns?
    Vi să trage dă la bececlit?
    ……………………………..
    “Electoralul” –
    http://www.blegoo.com/2011/06/07/electoralul/

  11. Blegoo, nu vreau sa te jignesc dar, in zilele noastre, nu mai dam parizer la caine. Are E-uri, e toxic pentru ficat, ne ia protectia animalului.
    Acu suntem eco. Var-miu are un pendul (de lemn, reciclabil). Eu am avansat, am ceas cu ultrasunete. Are si o grenada mica dar nu e periculoasa decat daca vrei sa te apropii prea mult de roata sau daca latri prea tare.

  12. Blegoo a zis:

    Deci bre tovarăși!

    Văz că v-ați format un stil… o gășcuță… dacă zic ceva care nu vă convine, deveniți brusc împăciutori, alea – gen Împricinatu’, să zic, ori profekksore.

    Amușin o oarece conspirațiune, dacă nu o masonerie balauriană.

    V-ați deprins să umblați cu parizeru-n buzunar… dacă latru ceva… HAȚ! Dă-i maidanezului ceva să tacă… noi bececlim, câinele latră… viața merge.

    BĂI FRATE/SORO!
    Unde vă sunt electoralele verbale?

    Așa dă mototoi ați ajuns?
    Vi să trage dă la bececlit?
    ……………………………..

    Blegoo, zic c-a trecut destula vreme della ultima ciocnire ca sa revenim la ordinea zilei: o sa fie hponta condamnat negativ la vot pt plagiat då poporul hroumin, sau nu?

    Eu zic ca asa cam peste treizeci de ani o sa fie si in hrouminia considerat plagiatul und copiatul la fel de condamnabil ca violul. Adica blegoo, ia stai sa ne gindim putin: orice mascul hroumin in putere marsaluind på magheru isi arunca privirile hraparete pe strada dar nu-si arunca straiele deppe el ca sa fornicheze cind i se face pohta. Zic eu asadar logic implicind c-asa o sa ajunga si plagiatura: placuta in privat dar dispretuita social si la vot.

  13. @ lektor:
    Brucan zicea de douăj’ dă ani, tu zici de treij’.
    Brucan era optimist.
    Tu ești naiv.
    Comparația ta e cam ca comparația între prune și portocale: amândouă e fructe, amândouă încep cu “pî”, au același gust deci – chestie lojică, cum spui tu.

    Eu cred că plagiatul și copiatul n-o să fie NICIODATĂ condamnabile în România – în măsura pe care o dorești tu, normal.
    Motivarea e simplă – trăsături naționale de caracter – nimic alceva. Nu poți avea cinste, corectitudine ori respect pentru legi într-un spațiu geografic care a introdus termenul de “mineriadă” în vocabularul internațional.
    E cam ca aia cu țiganii: poți să forțezi corectitudinea în țigan, dar nu-i poți forța pe țigani să fie corecți – ceva gen.

    Liberia a pornit ca o colonie americană în Africa în 1820, da?
    A devenit republică în 1847 – cu constituție și toate alea ca la americani.
    Vorbim 166 de ani, don’ profekksor, nu 20, 30, 50!
    Ia vezi… unde-i Liberia după 166 de ani de democrație?
    Ia întreabă-te cât de important e plagiatul și copiatul în Liberia anului 2013, luna Gustar.

    Și-nainte să zici “compari prune cu portocale, blegule”, te invit să meditezi la cum interpretează diferite popoare termenul “democrație”.
    Ori “cinste”.
    Ori “corectitudine”.

    <BLEGOO (rânjind dîn cotețu’ lui): “… d-aia vă zic… io, cu strămoșii mei, cu Grivei și Lăbuș ăl Bătrîn…”
    etc.

    Propun să schimbăm subectu’ – io (cum am amenințat mai dămult) o să scriu despre cărți. Bag și poze.
    (așa, ca să-l agresez pe Tapirul)
    🙂

  14. Coane, Labus cel Viteaz si Sfint ce-mi esti, subiectul pornise parca della o tastatura deconectata. De ce vrei sa-l schimbi? Zic ca e perfect, noi rescriem aici cele 500 de pagini pierdute.

    Ma iei cu mineriadele. Hmm. s-au dus astea, nivelul de gorila a fost depasit de votantul de rind. In ziua de azi nu mai sint posibile decit feizbucelile. Si e foarte bine pina la urma ca hipståroii si nu minerii sint bratul inarmat al pesedeului. Fatza de hilici, hponta e o evolutie.

  15. @ lektor:
    BLEGOO (indignat): ” Ce tastatură, Dom’ Profekksor? Nu ierați dumneata cu “Ponta cel Viteaz și Doctoratele dă Aur”?”
    (clefăind mulțumit) “Și p-ormă… io nu pun botu’ la poezelele lu’ dom’ primar: periodic, Vlad ne bagă și ceva romanțios, ca să se vază că se face treabă-n mahala – ie modu’ lui de a pune borduri.”

  16. Bun, atunci hai zi ceva despre carti si poze. Ma gindesc serios sa scriu si eu o carte cu poze, probabil despre ciini sau pisici, nu m-am hotarit inca. Te bagi si tu? Am fi ca arkadi si boris.

  17. Ori ca Ilf și Petrov?
    😀
    ……………………..
    Io ma gîndeam la un articol, nu la un comentariu – despre cărți, zic.

  18. Întrebai. La o întrebare scurtă, primii un răspuns de jumătate de foaie A4. Totul stă în pantaloni, dar depinde ce bicicletă ai. Clar pantalonii să fie scumpi, altfel simți diferența știi tu unde! 🙂 Și tricoul, îmi trimise și model de tricou, preferatul lui, recomandat pentru drumurile României.
    Chiar mă amuzai puțin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.