Trebuie să vă fac o mărturisire cumplită. Deși pe blog, în ultimii 3 ani, m-am dat mare biciclist, în realitate nu sunt. Sigur, merg cu bicicleta de ici până colo, dar niciodată n-am îndrăznit să merg prea departe. Recordul meu a fost Crevedia, și asta foarte recent. Mă fâțâi în orașul meu, pe teritoriile acelorași familiare haite de câini, iubind bicicleta, dar neîndrâznind să o folosesc cu adevărat. De asta m-am și hotărât să merg la anul la mare cu ea – nu că asta m-ar face biciclist adevărat, dar trebuie să sparg cumva gheața.
Sigur, de vină ar putea fi și circumstanțele: sunt un om cu serviciu, cu familie, n-am timp, sunt obosit, mi-e greu să mă trezesc prea devreme, toți cei din jur consideră că sunt sărit de pe fix pentru că merg cu bicicleta (i.e., peer pressure), dar toate astea sunt raționalizări pentru propriile mele (1) temeri și (2) lipsă de perseverență.
Recunoașteți și voi: nu sunt singurul în situația asta. Marea majoritate a oamenilor se dă pe bicicletă duminica în parc.
Dacă lucrurile s-ar limita la bicicletă, ar mai fi cum ar mai fi. Dar situația e exact aceeași în aproape toate aspectele vieților noastre. Hai să zicem că teama de TIR-uri și de haite străine de câini e oarecum rațională și ar mai putea justifica autoîncarcerarea în mica noastră mahala, dar ce scuză avem atunci când nu îndrăznim să ducem niciun gând până la capăt? Când nu citim nicio carte așa cum se cuvine? Când nu mâncăm un senvici așa cum ar merita? Când ne mulțumim să locuim permanent în același minuscul cartier periferic al sufletului?
Sunt ani și ani de zile de când îmi propun să ascult ca lumea cvartetele lui Șostacovici. Să acord măcar o săptămână (ce e o săptămână?) fiecăruia, parcurgându-le pe îndelete, citind despre nenumăratele referințe și mesaje care, se pare, sunt ascunse în ele. Dom’le, dacă aș face asta măcar cu unul singur dintre cvartetele lui Șostacovici!
În schimb le ascult la grămadă, când și când, în timp ce merg pe bicicletă 3 km până la serviciu.
Recunoașteți, și voi sunteți la fel.
Cred că multe dintre temeri sunt doar în mintea noastră așa că ne gândind la ele, le eliminăm.
În ce privește perseverența, tu ești singurul în măsură să faci ceea ce trebuie. De ce nu încerci să mărești distanțele pas cu pas? Poți încerca să mergi la Snagov, apoi la Ploiaști, astfel încât să fii capabil anul viitor să ajungi la mare!
Nu recunosc nimic.
Io mă dau cu gipanu’ zilnic (silnic?).
Și minim odată pă lună mă duc la sute și sute dă chilometri.
Doar așa… ca să mă mențin…
(Blegu’ mincinosu’: se duce doar la aeropoarte, alea, să culeagă ori să depună persoane)
În haceeași zi în care tu perseverezi pă doo roți – io perseverez pă 4-5:
http://www.blegoo.com/2013/08/30/gipan/
Cît despre Șostacovici ăla… io aleg astea:
http://www.youtube.com/watch?v=u1sEt3NjHNA
http://www.youtube.com/watch?v=YPzTGx96P6U&list=RD028JDkdc246QQ
Blegoole, tu n-ai gipan. Gipanul, mijlocul de transport al bucureșteanului tipic (și al provincialului din majoritatea județelor), e de exemplu ăsta.
Tu ai doar un jeep, ca alea din serialul MASH.
Cea mai scumpă bececletă a mea a fost vreo 300 de euroi. Dar ce mai bececletă e! Cadru de oțel de cursieră Lejeune, jante cehești (roțile astea cehești sunt cvasiindestructibile), pinion fix, o minunăție.
@ Vlad:
Fuarte urât exemplul ăla al tău.
Cîh!
Mahînă dă neam prost.
Intai si-ntai, sa va traiasca fetita nr 2, ca nu-i nimic mai frumos pe lume decat un pui de om.
Acu’… ce sa zicem. Revenind la problema bicicletei, daca ai roti subtirele si delicate, parca e pacat sa le faci praf pe drumurile patriei. Un fat bike parca s-ar potrivi mai bine pentru mersul pe distante mari. Zic si eu ca un amator ce sunt.
Cu perseverenta ca idee… nu cred ca esti printre aia care stau cel mai rau. Mai sunt si oameni care persevereaza de ani de zile in furt, escrocherii si inselaciuni dar se dau mari intelectuali cu pretentii. As spune ca ai o naivitate foarte simpatica bombanind pentru ca nu ai stat o saptamana sa asculti un cvartet de Sostacovici. Altii considera pierduta o saptamana din viata, se plictisesc daca nu au furat nimic in vremea respectiva sau daca nu au facut macar putin rau cuiva, atat cat sa se simta ei bine, sau daca nu au vanat macar o fusta.
Hai ca nu stai asa de rau, nu esti caz disperat 😀
Mai bine mai povestesti cum e cu doi pui de om mici-mici in casa.
Chupadogra, mulțumesc de încurajări! 🙂
Încet încet, încep și eu să cred că o bicicletă grasă ar fi mai bună pentru șosea, în ciuda faptului că bicicletele pentru șosea nu-s biciclete grase. Sigur, pierzi din viteză și din plăcere, dar o pană în mijlocul pustiei Bărăganului, hăulit de câini și alte animale, strică și mai tare viteza și plăcerea. Și în ultima vreme fac pană din ce în ce mai des, deși mi-am luat gume Michelin Endurance.
Nu prea am eu bani acum de încă o bececletă, dar să văz cum fac. Decât să plec la mare cu 10 camere de rezervă în buzunar…
@ Vlad:
Iti recomand Continental GP 4000S (4000km fara nici o pana), sau Schwalbe Durano dar de care doar am auzit in jurul meu ca sint solide.
Cat despre distanta mare parcursa, nici nu stii ce usor se face. Totul se petrece de fapt in cap si nicidecum in picioare, mai ales in Baraganul acela ingrozitor de plat. Iar capul se educa marind putin cite putin durata turelor si fiind perseverent.
O sa trebuiasca totusi, ca precautie, sa renunti la pinionul fix, care e cea ma sigura metoda sa te accidentezi fortand, sa iti iei o pereche de colanti speciali, de calitate(!), si sa ai un cadru de bicicleta adaptat inaltimii tale, bine reglat, permitand o pozitie confortabila, nici prea ridicata dar nici prea orizontala, ca sa eviti durerile inutile la spate sau la genunchi. Niste coarne de cursa de asemenea sunt mai bune, ai mai multe pozitii de sprijin posibile si astfel te vor durea mai putin incheieturile mainilor. Coarnele de cursa nu inseamna neaparat pozitie de cursier la Turul Frantei! Va trebui si sa inveti sa te alimentezi cum trebuie si sa bei apa din mers.
Asta vream si eu sa zic. Si as mai adauga: ce aderenta ai la rotile mari si subtiri, cu care gonesti ca vantul si ca gandul, daca te apuca ploaia de 1 Mai? Ca mai ploua si-n Baragan. Ce te faci daca, in plin avant cu – sa zicem – 40 de km/h, la coborare, in curba, vezi din sens opus, dar venind pe sensul tau, un TIR vesel, iar in fata ta o groapa mica dar suficienta, sau un animal destul de decedat si intins dizgratios pe carosabil?
Drobul de sare e bine sa fie dat jos din timp si studiat atent, zic eu.