Evoluționismul nu contrazice creaționismul. Mai curând, Darwin și ai lui au adus, fără să știe, un argument teologic important: este posibil să creezi cea mai bună lume posibilă fără să trișezi.
Dacă inventez un joc pe care îl joc singur (o pasiență) și sunt nevoit să încalc regulile ca să avansez, înseamnă că am trișat. Nu sunt un jucător valoros decât dacă câștig respectând regulamentul. Mai mult, să trișez atunci când joc singur ar fi chiar lipsit de sens. De ce ar încălca atunci Dumnezeu legile naturii, manifestându-se supranatural încă de la început? Așa ceva ar însemna că Dumnezeu este imperfect, ceea ce contrazice premisa desăvârșirii divine. Demonstrând că intervenția supranaturală nu este neceară, evoluționiștii au restabilit liniștea religioasă.
Socrate, Cicero, Traian sau Virgil au așteptat multă vreme în limbul păgânilor virtuoși înainte de a ajunge în Rai. Probabil că Darwin a ajuns direct.
About The Author
