Când eram școlar, în clasa a 2-a, am avut o perioadă de rebeliune. Sau de lene. Am descoperit că pot să nu-mi fac temele. Iar dacă învățătoarea îmi dădea nota 4, puteam să-mi semnez singur carnetul. La un moment dat, învățătoarea a renunțat să mă mai asculte. A zis că nu mai vorbește cu mine până nu mă pun la punct. Ceea ce mi-a convenit de minune. Totul a fost foarte frumos până au descoperit ai mei carnetul meu de note autosemnat. A fost ziua în care mi-am aruncat la gunoi micul breloc-busolă despre care credeam că îmi ține noroc.

Nu mi-am iubit deloc învățătoarea. Era severă și ne trăgea de urechi și ne troznea cu rigla la palmă – metodă educativă standard în acea vreme.

Și cu toate astea, simt că a rămas cu mine, în mine, pe undeva. Învățătoarea. Periodic, încearcă să mă troznească cu rigla la palmă pentru toate lucrurile pe care le am de făcut și nu le fac. Pentru toate planurile abandonate. Dar de cele mai multe ori renunță, și refuză să-mi mai vorbească sau să-mi mai dea atenție. Până nu mă pun la punct.

About The Author

2 thoughts on “

  1. Rigla? Ha! Sa fi vazut tu la noi cum era, cu aratatorul de fibra de sticla, cand dadea cu el, icnea mai tare ca tenismenul la primire…

    Pe mine ma durea burta cand nu voiam sa ma duc la scoala si ma durea des, pana s-au prins ai mei… dar nu s-a prins nimeni de ce, pana printr-a patra, cand m-am razvratit impotriva nedreptatii. 🙂 Dar a fost cam tarziu, ne batuse pe toti mar.

    Vlad, tu crezi ca cei care chuiesc azi caini si oameni e posibil sa fie cei mai batuti/maltratati dintre noi? Sau batutii sunt astia sensibilii? Eu tot caut o explicatie pentru ce se intampla acum in ro, tare mult m-ar ajuta sa inteleg… poate sa nu mai sufar…

  2. Noi o iubeam pe Tovarasa ca era buna si facea excursii cu noi si eream pioneri si aveam cravata si cantam despre ea cantece patriotice de tip “am cravata mea, sint pionier” si ne jucam ratele si vanatorii si flori fete filme sau baieti si scriam in oracol lucruri si Tovarasa ne prindea si ne ameninta ca ne spune la sedinta cu parintii da’ nu ne spunea niciodata de aceea noi o iubeam foarte mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.